Explicaţia detaliată a avortului spontan şi a sarcinii oprite în evoluţie (avort ratat): cauze, semne şi simptome, tratament

Ce este un avort spontan şi o sarcină oprită în evoluţie?

Avortul spontan sau pierderea sarcinii este o condiţie care se caracterizează prin întreruperea spontană a sarcinii la primele etape ale evoluţiei şi prin eliminarea fătului mort din uter. Avortul spontan nu este aceeaşi cu avortul medical, esenţa căruia este întreruperea intenţionată a sarcinii.

Termenul “sarcina oprită în evoluţie” este folosit pentru a descrie cazurile stagnării dezvoltării fătului în interiorul uterului. Orice sarcină oprită în evoluţie, mai devreme sau mai târziu, se termină cu un avort spontan sau cu un avort medical.

Primele simptome ale unui avort spontan pot fi sângerările vaginale şi durerile abdominale. Sarcina oprită în evoluţie (avortul ratat), o lungă perioadă de timp, poate să nu se manifeste prin niciun simptom şi, de regulă, se depistează în urma examenului ecografic.

Cât de frecvente sunt avorturile spontane şi avorturile ratate?

Avortul spontan sau sarcina oprită în evoluţie sunt aproape întotdeauna o mare încercare şi o frustrare pentru femeia gravidă. Confruntându-se cu această problemă, multe femei însărcinate cred că, mai degrabă, în organismul lor este “ceva greşit” şi că ele nu vor fi capabile de a avea copii în viitor. De fapt, avortul spontan şi avortul ratat, cel puţin o dată, se întâmplă aproape la fiecare femeie gravidă sănătoasă şi nu este un fenomen grav, chiar şi dacă este, într-adevăr, foarte neplăcut.

Studiile au arătat că avortul spontan şi sarcina oprită în evoluţie apar, aproximativ, la 50-75% dintre toate femeile însărcinate, cu toate că acestea, după cum se va arăta mai jos, în cele mai multe cazuri, pur şi simplu rămân neobservate de ele. Avorturi spontane recurente (2 sau 3 avorturi spontane consecutive) apar cu mult mai rar.

La ce termen de sarcină se poate întâmpla avortul spontan?

Cel mai adesea, avortul spontan are loc în stadiile foarte timpurii ale sarcinii (2-3 săptămâni), în asemenea cazuri femeia nici nu ştie că a fost gravidă. Aceste avorturi spontane precoce sunt adesea confundate cu menstruaţiile, deoarece principalele manifestări ale lor sunt foarte asemănătoare cu durerile abdominale şi cu sângerările vaginale menstruale.

Mai rar avorturile spontane apar la etapele mai avansate ale sarcinii (până la a 20-a săptămână). Pierderea sarcinii după 20 de săptămâni se numeşte naşterea unui copil mort.

Cauzele avortului spontan şi a avortului ratat

Nu întotdeauna, în apariţia avortului spontan şi a avortului ratat, sunt vinovaţi mama sau tatăl copilului. În plus, doar foarte rar, avortul ratat şi avortul spontan sunt semne că cuplul nu va fi capabil să conceapă un copil sănătos în viitor.

După cum se ştie, procesul de dezvoltare a fătului este foarte complex şi depinde de mulţi factori, şi acesta poate fi tulburat şi oprit din diverse motive.

Ca şi în cazul tuturor proceselor naturale complexe, în procesul dezvoltării copilului se pot întâmpla greşeli, dar, oricât de dificile ar fi experienţele psihologice în cazul avortului spontan sau al sarcinii oprite în evoluţie, acestea ar trebui să fie tratate cu calm şi cu menţinerea încrederii în succesul sarcinilor viitoare.

Cele mai frecvente cauze ale avortului spontan în primul trimestru al sarcinii sunt o varietate de erori în dezvoltarea fătului. De exemplu, dacă fătul la concepţie a căpătat un număr greşit de cromozomi sau de gene, sau în cazul în care unele gene fetale funcţionează cu defect, aceste lucruri vor conduce în curând la moartea lui.

În al doilea trimestru de sarcină, când cele mai complexe procese ale formării fetale sunt deja în trecut, principala cauză de pierdere a sarcinii pot fi diverse boli şi tulburări în organismul femeii gravide. În special, avortul spontan în al doilea trimestru de sarcină poate fi din cauza fibromului (miomului) uterin, a fixării necorespunzătoare a placentei, a diabetului zaharat, a hipertensiunii arteriale, a bolilor tiroidiene, a lupusului, precum şi a diverselor infecţii cu transmitere sexuală (de exemplu, a micoplasmozei, a chlamydiei, a citomegalovirusului, a vaginozei bacteriene, a herpesului, a sifilisului etc.).

Cauzele avortului spontan poate fi, de asemenea, traumatismul abdominal şi stresul psihologic sever.

În unele cazuri, cauza unui avort spontan poate fi consumul de către femeia gravidă al alcoolului sau al drogurilor, precum şi fumatul şi consumul de cafea în cantităţi mari.

Adesea, cauza exactă a pierderii sarcinii rămâne necunoscută.

Ce este un avort ratat (sarcina oprită în evoluţie)?

Despre “avortul ratat” se spune în cazul în care dezvoltarea fătului în uter se opreşte. Lipsa de viabilitate a fătului se determină cu ajutorul examenului ecografic. Avortul ratat poate preceda un avort spontan, deoarece fătul mort, mai devreme sau mai târziu, se va elimina din uter.
Diagnosticul avortului ratat este, de obicei, stabilit cu ajutorul ecografiei, pe baza următorilor indicatori:

1. Sacul amniotic gol, în care nu există niciun embrion
2. Lipsa bătăilor cardiace la embrion cu termenul de dezvoltare de peste 5-6 săptămâni

Femeia gravidă poate să nu observe îndată oprirea sarcinii din dezvoltare şi, doar peste un timp după moartea fătului, să afle despre acest lucru când apar simptomele avortului spontan.

Cum se întâmplă avortul spontan?

Avortul spontan (moartea fătului şi eliminarea lui din uter) nu are loc într-o clipă şi, de obicei, durează mai multe ore sau chiar mai multe zile. Dezvoltarea avortului spontan parcurge următoarele etape: ameninţarea de avort spontan, avortul spontan ireversibil (iminent) , avortul incomplet, avortul spontan complet.

1. Ameninţarea de avort spontan este caracterizată prin începutul desprinderii placentei şi prin apariţia primelor semne de avort spontan (dureri abdominale şi eliminări sangvinolente vaginale sărăcăcioase). La această etapă, uterul este închis, dezvoltarea avortului poate fi oprită, iar sarcina poate fi menţinută.
2. Avortul spontan ireversibil (iminent) se caracterizează prin desprinderea aproape deplină a placentei şi prin moartea fătului. Avortul spontan ireversibil nu poate fi oprit.
3. Avortul spontan incomplet este caracterizat prin desprinderea deplină a placentei (placenta abruptio), prin decesul fetal şi prin începutul eliminării fătului din uter.
4. Avortul spontan complet este caracterizat prin ieşirea fătului şi a membranelor lui din uter şi din tractul genital al femeii.

Simptomele şi semnele avortului spontan

Principalele simptome şi semne ale avortului spontan sunt:

1. Sângerările mai mult sau mai puţin abundente (de culoare maro închis, stacojiu, roşu), secreţii vaginale sau eliminarea cheagurilor de sânge din vagin.
2. Durerile surde sau durerile acute în partea inferioară a abdomenului, deasupra zonei pubiene, la stânga sau la dreapta în zona inghinală. Durerea poate să fie simţită în labii, în partea inferioară a spatelui, în perineu, în anus.

Semnele enumerate mai sus trebuie să fie considerate drept simptome ale avortului spontan la toate femeile gravide, până la momentul în care examinările vor stabili cauza exactă a acestora.

Ce aspect are embrionul avortat?

Aspectul ţesuturilor care sunt eliminate în cazul avortului spontan depinde de termenul sarcinii la care a avut loc avortul. Avorturile timpurii arată ca sângerările obişnuite din timpul menstruaţiei. La etapele avansate ale sarcinii, avortul spontan poate arăta ca un cheag de sânge sau ca un balon cu vase sangvine vizibile.

Cum pot şti că s-a întâmplat un avort spontan?

În cazul în care bănuiţi că vi s-a întâmplat un avort spontan, cât mai curând posibil, consultaţi medicul, pentru ca să vă supuneţi unui examen ecografic care va ajuta să se stabilească definitiv dacă s-a întâmplat sau nu un avort spontan. Testul de sarcină poate rămâne pozitiv timp de câteva zile după avort.

Cum poate fi determinată sarcina oprită în evoluţie?

Singura metodă de încredere pentru determinarea sarcinii oprite din dezvoltare este examenul ecografic al uterului (vezi Ecografia în timpul sarcinii). Testele de sarcină pot să rămână pozitive în cazul avortului ratat, deoarece, chiar şi în absenţa embrionului viabil, membranele lui continuă să producă hCG. (vezi Testul hCG).

Cazurile în care trebuie să vă adresaţi neapărat medicului

Fiecare femeie însărcinată ar trebui să consulte imediat medicul în caz de: Apariţie a sângerării sau a durerilor la nivelul abdomenului inferior Febră, deteriorare rapidă a stării generale, slăbiciune, greaţă, vărsături, leşin Alte cauze ale durerilor abdominale în timpul sarcinii sunt descrise în articolul Durerile abdominale la femei.

Tratamentul avortului spontan şi al avortului ratat

Datorită faptului că, în cele mai multe cazuri, pierderea sarcinii apare din cauza non-viabilităţii fătului, principalul obiectiv al tratamentului nu este încercarea de a opri avortul spontan, ci de a asigura curăţarea deplină a uterului, de a opri sângerarea şi de a proteja femeia de infecţii.

Dacă, în timpul avortului, din uter au fost eliminate toate părţile fătului şi ale membranelor lui (acest lucru se verifică prin examenul ecografic), femeia nu are nevoie de niciun tratament special şi poate merge acasă imediat după examenul pelvian.

În caz de avort spontan ireversibil sau incomplet, precum şi în cazul avortului ratat, principala metodă de tratament este curăţarea ginecologică (chiuretajul, raclajul). Curăţarea ginecologică asigură eliminarea deplină a cheagurilor de sânge şi a rămăşiţilor fetale din cavitatea uterină şi ajută la oprirea sângerării şi la prevenirea apariţiei infecţiilor.

Descrierea detaliată a modului în care se efectuează chiuretajul şi a modului în care trebuie să vă pregătiţi pentru această procedură este prezentată în articolul Cum se efectuează chiuretajul?.

Pentru a se asigura în absenţa ţesuturilor fetale în uter, după curăţare, medicul poate să vă prescrie efectuarea mai multor teste consecutive pentru a determina nivelul de hCG în sânge.

În cazul ameninţării de pierdere a sarcinii şi a fătului viabil, medicii pot să vă prescrie medicamente care blochează contracţia uterului şi opresc dezvoltarea unui avort spontan, păstrând sarcina.

Recuperarea după un avort spontan sau după o sarcină oprită în evoluţie

Recuperarea după avortul spontan şi după chiuretaj, de regulă, durează câteva săptămâni. În prima săptămână după avortul spontan poate apărea sângerarea din vagin şi durerile în abdomen. Menstruaţia următoare, după un avort spontan, ar putea începe în termen 4-5 săptămâni.

În termen de 2 săptămâni după avortul spontan, se recomandă să vă abţineţi de la contacte sexuale.

Adresaţi-vă neapărat medicului dumneavoastră, dacă în termen de câteva zile după avortul spontan sau după curăţare v-au apărut: Durerile abdominale severe; Sângerările vaginale abundente; Febra, frisoanele sau slăbiciunea severă.

Planificarea sarcinii, conceperea şi naşterea după un avort spontan sau după sarcina oprită în evoluţie

După cum s-a menţionat mai sus, pierderea sarcinii (avortul spontan, avortul ratat), apare în cazul multor cupluri care încearcă să conceapă un copil, totuşi, un avort spontan nu ar trebui să fie văzut ca un obstacol serios pentru o sarcină ulterioară. În general, cu un avort spontan în trecut, probabilitatea dezvoltării normale a sarcinii în viitor este de circa 80%.

Avorturile spontane recurente (2 sau mai multe consecutive) sunt, de obicei, combinate cu şanse mai mici de a concepe un copil şi cu o şansă mare de repetiţie a avortului spontan. Deci, la fiecare 20 de cupluri, avortul spontan se întâmplă de două ori la rând, iar riscul avortului spontan repetat, în acest caz, este, aproximativ, de 15%. Aproximativ la unul dintre 100 de cupluri se întâmplă trei şi mai multe avorturi spontane consecutive, iar riscul de reapariţie a avortului spontan, în acest caz, este de 45%.

Înlăturarea bolilor care, de obicei, provoacă avortul spontan (tratamentul bolilor tiroidiene, tratamentul adecvat al diabetului şi al infecţiilor genitale) permite evitarea avorturilor spontane repetate în mai mult de 90% dintre cazuri.

Planificarea unei noi sarcini, se recomandă peste câteva luni după avortul spontan sau după chiretaj pe motivul avortului ratat. Pentru a evita dezvoltarea unei sarcini noi imediat după avortul spontan este mai bine să utilizaţi metode contraceptive sigure.

Ce ar trebui să fac dacă am rămas însărcinată după avortul spontan sau după avortul ratat?

În cazul unei noi sarcini, după un avort spontan, ar trebui să contactaţi medicul pentru o examinare şi pentru efectuarea ecografiei fătului, care vor permite evaluarea dinamicii de dezvoltare a acestuia. Este posibil ca sarcina nouă se va dezvolta normal şi se va finaliza cu naşterea unui copil sănătos.

Cum pot fi evitate avorturile spontane sau avorturile ratate repetate?

Pentru a evita o repetare a avortului spontan este necesar de a încerca să identificaţi şi să eliminaţi cauza primului avort spontan. În scopul de a stabili o posibilă cauză a avortului spontan, medicul poate să vă prescrie următoarele examinări:

• Consultarea unui medic genetician la Centrul de planificare a familiei şi testele speciale pentru a determina setul de cromozomi şi de gene ale ambilor părinţi;
• Consultarea unui medic imunolog şi testele biologice speciale pentru depistarea anumitor boli autoimune care pot interfera cu dezvoltarea sarcinii;
• Consultarea unui medic endocrinolog pentru a identifica anumite boli ale glandei tiroide;
• Examenele ginecologice speciale (histerografia, histeroscopia, ecografia pelviană) pentru a identifica eventualele defecte structurale ale uterului care împiedică dezvoltarea normală a fătului;
• Analiza PCR pentru depistarea infecţiilor cu transmitere sexuală.

Ce se poate face pentru a reduce riscul de avort spontan sau de sarcină oprită în evoluţie, fără a merge la medic?

Pentru a reduce riscul repetării unui avort spontan şi pentru a spori probabilitatea unei sarcini normale, se recomandă:

• Să renunţaţi totalmente la droguri, la fumat şi la abuzul de alcool;
• Să respectaţi regulile unui mod sănătos de viaţă, cu încărcături fizice moderate.

Dacă tocmai aţi aflat că sunteţi însărcinată:

• Cât mai curând posibil, adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru o examinare. Dacă este necesar, medicul dumneavoastră vă va prescrie medicamentele care vor sprijini dezvoltarea normală a sarcinii.
• Evitaţi fumatul, drogurile şi alcoolul. Reduceţi consumul de cafea şi de ceai tare.
• Renunţaţi la exerciţiile fizice excesive şi la activităţi sportive în timpul cărora puteţi cădea sau vă puteţi accidenta.

Este oare posibil de declanşat un avort spontan cu remediile populare, în condiţii casnice?

Orice încercare de a provoca un avort spontan la domiciliu, în scopul de a opri dezvoltarea sarcinii nedorite este extrem de periculoasă şi, de foarte multe ori, conduce la moartea femeii gravide. În niciun caz nu trebuie să încercaţi să provocaţi un avort spontan la domiciliu! Niciun remediu popular care poate fi utilizat pentru a declanşa un avort spontan nu vă poate proteja împotriva sângerării excesive sau împotriva infecţiei uterine. Dacă nu doriţi să păstraţi sarcina, adresaţi-vă medicului pentru a efectua un avort medical.