Recomandări privind nivelul optim de activitate fizică

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 14 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

Orice concluzii cu privire la alegerea tratamentului sau a investigațiilor prezentate în articol sunt făcute în baza surselor.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți-ne părerea dvs.

Apreciere medie: 5.0. Pe baza unui vot.
Se încarcă...

Cui îi este destinat acest articol și ce veți afla cu ajutorul lui?

Acest articol este adresat cititorilor Sitemedical care au citit deja capitolul dedicat prevenției maladiilor cardiovasculare, din Ghidul consumatorului inteligent de servicii şi informaţii medicale, partea Cum să ai grijă de tine, plan bazat pe dovezi științifice. După cum ați putut afla din capitolul respectiv, activitatea fizică regulată este una dintre posibilitățile de reducere a riscului de apariție a bolilor cardiovasculare. În acest articol vom explica:

  1. Ce tip, durată și intensitate de activitate fizică sunt necesare pentru reducerea riscului cardiovascular?
  2. Cum puteți să vă alcătuiți propriul dvs. plan de exerciții fizice?
  3. Ar putea activitățile fizice să prezinte pericol pentru sănătate?

Ce tip, durată și intensitate de activitate fizică sunt necesare pentru reducerea riscului cardiovascular?

Actualmente, multe organizații ce activează în domeniul sportului și prevenției afecțiunilor cardiovasculare (vezi surse) recomandă tuturor adulților:

Să practice activități sportive care cresc rezistența cardio-respiratorie: cu o durată cumulativă de cel puțin 150 minute pe săptămână (în caz de efort fizic de intensitate moderată) sau cu o durată de cel puțin 75 minute (în caz de efort fizic de intensitate înaltă).
Să practice activități sportive care cresc forța musculară: în volum de cel puțin 2 antrenamente pe săptămână, cu antrenarea tuturor grupelor principale de mușchi.
Să limiteze timpul petrecut pe parcursul zilei în mod sedentar (inactiv): timpul total trebuie să nu depășească 7 ore pe zi.

Cum să încep antrenamentele și cum să-mi planific activitățile fizice?

Activități sportive de creștere a rezistenței cardio-respiratorii

Activitățile de ameliorare a capacității cardio-respiratorii presupun toate tipurile de efort fizic care rezultă în creșterea frecvenței pulsului și a respirației. Exemple de astfel de activități includ: mersul rapid, alergatul, înotul, gimnastica, dansurile sportive, diverse arte marțiale, fotbalul, baschetul, etc. Activitățile de creștere a rezistenței la efort (anduranței) pot fi efectuate și cu ajutorul aparatelor de fitness (de exemplu, bicicletă staționară, simulator de vâslit sau aparate de forță), caz în care se efectuează mai multe serii cu mai multe repetări pe serie (15-20 repetări), iar rezistența aparatului se reduce la mai puțin de 50% din dificultatea maximă pe care o puteți efectua. În continuare vom explica cum se definește nivelul de intestate a unei activități fizice.

Ce prezintă efortul fizic de intensitate redusă, moderată sau înaltă?

Din perspectiva prevenției maladiilor cardiovasculare, activitățile sportive de creștere a rezistenței cardio-respiratorii de intensitate moderată și înaltă sunt cele mai eficiente. De aceea, efectuarea unui astfel de efort se recomandă tuturor oamenilor, inclusiv, celor care petrec mult timp în picioare, celor care efectuează în mod regulat activități mai lejere și celor care fac antrenamente de forță. Nivelul de intensitate a efortului fizic se apreciază conform indicilor individuali: frecvența pulsului sau frecvența respiratorie.

Determinarea nivelului de intensitate a efortului fizic în baza pulsului

Metoda Nr.1 Efectuați următorul calcul: 220 minus vârsta dvs. Rezultatul obținut va constitui frecvența maximală a pulsului recomandată pentru vârsta dvs.

În dependență de acest indice (el se va considera 100%):

  • Efort fizic de intensitate mică reprezintă efortul care duce la creșterea frecvenței pulsului cu până la 55%; 
  • Efort fizic de intensitate medie reprezintă efortul care duce la creșterea pulsului cu 56-70%;
  • Efort fizic de intensitate înaltă reprezintă efortul care provoacă creșterea pulsului cu 71-90%.

De exemplu, dacă aveți 45 ani, frecvența cardiacă recomandată pentru dvs. este 220-45=175. În baza acestui parametru puteți determina că efortul fizic de intensitate moderată, în cazul dvs., este efortul care duce la creșterea pulsului până la 98-122 bătăi pe minut.

Metoda Nr.2 (mai exactă) Calculați frecvența bătăilor cardiace în stare de repaus, iar apoi, încă o dată, în timpul unui efort fizic pe care dvs. îl apreciați subiectiv ca fiind de o intensitate foarte înaltă. Apoi, efectuați următorul calcul: pulsul în timpul efortului intens minus pulsul în repaus. Rezultatul obținut va reprezenta potențialul de creștere a frecvenței cardiace în cazul dvs., în timpul efortului fizic.

În baza acestui parametru:

  • Efortul de intensitate redusă este efortul care duce la o creștere a pulsului, comparativ cu pulsul în repaus, cu aproximativ 20-39% din potențialul calculat.  
  • Efortul de intensitate moderată reprezintă efortul care duce la o creștere a pulsului, comparativ cu pulsul în repaus, cu aproximativ 40-59% din potențialul calculat.
  • Efortul de intensitate înaltă este efortul care duce la o creștere a pulsului cu aproximativ 60-84% din potențialul calculat.

De exemplu, dacă în timpul unui efort fizic foarte intens pulsul dvs. crește până la 180 bătăi pe minut, iar în stare de repaus pulsul este 80 bătăi pe minut, trebuie să scădeți 80 din 180. Potențialul de creștere a pulsului, în acest caz, va constitui 100. Reieșind din acest parametru, puteți determina că, în cazul dvs., efortul moderat va fi acela care va duce la o creștere a frecvenței cardiace până la 120-139 bătăi pe minut (80+40 și 80+59).

Determinarea intensității efortului fizic în baza frecvenței respiratorii

Intensitatea efortului fizic poate fi determinată și în baza accelerării respirației:

  • Efort fizic de intensitate joasă este acel efort, care provoacă doar o ușoară accelerare a respirației;
  • Efort fizic de intensitate medie se consideră acel efort, în timpul căruia accelerarea respirației v-ar împiedica să cântați;
  • Efort fizic de intensitate înaltă este acel efort care duce la creșterea frecvenței respiratorii în așa măsură, încât nu ați putea să vorbiți.

Începerea și efectuarea regulată a exercițiilor ce sporesc rezistența cardio-respiratorie

După cum am spus, pentru prevenirea bolilor cardiovasculare, tuturor oamenilor li se recomandă efectuarea activităților fizice cu o anumită durată, intensitate și regularitate, și anume: Cu durata de cel puțin 150 minute pe săptămână, în cazul efortului fizic de intensitate medie sau сu durata de cel puțin 75 minute pe săptămână, în cazul efortului fizic de intensitate înaltă.

Dacă la moment nu faceți sport în mod regulat, va fi corect să începeți cu activități fizice regulate de intensitate redusă (vezi Ar putea activitățile fizice să prezinte pericol pentru sănătate?) și să creșteți treptat durata lor. Regimul optim de antrenamente presupune antrenamente zilnice, sau nu mai rar de 3 ori pe săptămână, cu pauză între antrenamente nu mai mare de 2 zile. Atunci când antrenamentele regulate vor deveni pentru dvs. o deprindere și le veți îndeplini în decurs de minimum 150 minute pe săptămână, veți putea, treptat, să creșteți intensitatea lor. În cadrul cercetărilor științifice s-a determinat că efectuarea exercițiilor fizice într-un volum mai mare decât cel recomandat sporește efectul pozitiv al acestora. Pentru persoanele care nu fac sport profesionist nu a fost stabilită o careva limită de sus, dincolo de care efortul fizic ar avea o influență negativă (din perspectiva riscului cardiovascular). Efortul fizic de intensitate moderată și înaltă poate fi combinat pe parcursul săptămânii sau chiar în cadrul unui antrenament, în orice proporții. De exemplu, puteți începe antrenamentul cu mers rapid timp de 20 minute, iar apoi timp de 10 minute să alegați la viteză. De asemenea, puteți să efectuați exerciții de rezistență cardio-respiratorie, practicând diverse sporturi care în mod natural includ atât efort fizic moderat cât și intens (arte marțiale, sporturi de echipă, tenis, etc.) sau să combinați exercițiile de rezistență cardio-respiratorie cu cele de creștere a forței musculare. Dacă la moment nu aveți timp pentru antrenamente prelungite:

  • Puteți să faceți mai multe antrenamente scurte, dar intense, pe parcursul zilei. În acest caz, fiecare antrenament trebuie să dureze nu mai puțin de 10-15 minute.
  • Puteți să planificați cea mai mare parte a antrenamentelor pentru perioada weekendului.
Deși eficiența unor astfel de regimuri nu a fost studiată îndeajuns, cu siguranță acestea sunt o opțiune mai bună decât renunțarea completă la efort fizic sau activități fizice neregulate. Pe măsură ce vă veți îmbunătăți performanța cardio-respiratorie și veți observa că activitățile pe care anterior le percepeați ca fiind de intensitate moderată sau înaltă au devenit ușoare, va trebui să sporiți intensitatea antrenamentelor. După cum am menționat anterior, pentru reducerea riscului cardiovascular este necesară efectuarea regulată a activităților fizice de intensitate moderată sau înaltă.

Activități fizice care cresc forța musculară

Exemple tipice de asemenea antrenamente pentru creșterea forței musculare sunt: ridicarea greutăților (de exemplu a halterelor), ridicarea greutății propriului corp (de exemplu, flotări, așezări, sărituri), exerciții la aparate sportive, cu un grad de dificultate care permite efectuarea a nu mai mult de 10-12 repetiții într-o serie, precum și unele tipuri de arte marțiale, cum ar fi trânta. La fel ca și antrenamentele de rezistență cardio-respiratorie, antrenamentele de forță sunt necesare pentru reducerea riscului de dezvoltare a diabetului și a maladiilor cardiovasculare și, în acest sens, ele pot avea o valoare unică. În plus, antrenamentele ce sporesc forța musculară reduc riscul de căderi și fracturi, menținând volumul adecvat al masei musculare și a densității osoase. Din acest motiv, antrenamentele de forță se recomandă și oamenilor care deja efectuează regulat activități fizice de sporire a rezistenței cardio-respiratorii în volum recomandat.

Cum să încep antrenamentele de forță?

Se recomandă unul dintre următoarele regimuri de antrenamente: A. De două ori pe săptămână, cu pauză de cel puțin de 1 zi între antrenamente (necesară pentru restabilirea adecvată a mușchilor), dacă în timpul fiecărui antrenament efectuați exerciții ce implică toate grupele majore de mușchi.

B. În fiecare zi sau de 4-5 ori pe săptămână, dacă în cadrul unui antrenament efectuați selectiv doar exerciții de implică anumite grupe  de mușchi. În timpul fiecărui antrenament se recomandă îndeplinirea exercițiilor pe care le puteți repeta nu mai mult de 8-12 ori în serie. Asemenea exerciții se efectuează în seturi a câte 2-4 serii, cu un interval de 2-3 minute între serii. Dacă anterior nu ați efectuat antrenamente de forță, va fi corect să începeți:

  • Cu un nivel de dificultate mai mic (exerciții pe care le puteți repeta de 15-20 ori consecutiv);
  • Sub supravegherea unui antrenor (este important să vă învățați să efectuați exercițiile în mod corect, pentru a evita traumatismele);
  • Cu exerciții care antrenează mușchii ce asigură echilibrul (picioarele, spinarea, abdomenul).

Încălzirea și încheierea antrenamentelor

Încălzirea înainte de antrenament și încheierea antrenamentului se recomandă tuturor persoanelor, în cadrul oricărui tip de antrenament. Încălzirea pregătește mușchii, articulațiile și sistemul cardiovascular pentru un efort fizic mai intens și reduce riscul traumatismelor. Structura antrenamentului, în general, poate fi următoarea:

  1. Încălzirea: 10-15 minute (de exemplu, mers rapid sau alergare ușoară);
  2. Antrenamentul de bază: 20-60 minute (de intensitate medie sau înaltă);
  3. Încheierea: 10-15 minute (de exemplu, alergare ușoară + exerciții de flexibilitate).

Exerciții de sporire a flexibilității corpului

Exercițiile de flexibilitate (stretch) duc la mărirea amplitudinii de mișcare a articulațiilor, ce permite efectuarea liberă și nedureroasă a mișcărilor. Se recomandă efectuarea exercițiilor de flexibilitate de cel puțin 2 ori pe săptămână, incluzând toate grupele majore de mușchi și tendoane. Fiecare exercițiu pentru un anumit grup de mușchi trebuie efectuat timp de cel puțin 60 secunde în continuu sau fracționat (de exemplu, în 4 repetiții, cu durata de 15 secunde fiecare). Puteți să efectuați exerciții de întindere după antrenamentele de forță, după antrenamentele de sporire a rezistenței cardio-respiratorii, sau separat de celelalte antrenamente, oricând vă este comod. Nu se recomandă efectuarea exercițiilor de flexibilitate nemijlocit înainte de antrenamentele de forță.

Limitarea timpului petrecut în mod sedentar

În cadrul cercetărilor științifice s-a stabilit că timpul petrecut fără mișcare, în mod independent, sporește probabilitatea de apariție a maladiilor cardiovasculare și a diabetului, chiar și la persoanele care efectuează exerciții fizice în volum recomandat. Din acest motiv, pe lângă efectuarea regulată a antrenamentelor de forță și sporire a rezistenței cardiovasculare de intensitate medie și înaltă, tuturor persoanelor li se recomandă limitarea timpului total petrecut sedentar (la masă, la calculator, în automobil, pe canapea), la cel mult 7 ore pe zi. Pentru a reduce acțiunea negativă a sedentarismului, încercați să întrerupeți regulat perioadele sedentare cu scurte perioade de efort fizic.

Ar putea activitățile fizice să prezinte pericol pentru sănătate?

Mulți oameni care ar vrea să înceapă antrenamente regulate se tem de faptul că efortul mai mult sau mai puțin intensiv poate să fie periculos pentru ei, în special să provoace probleme cardiace. În cadrul lucrului asupra acestui articol am dedicat o atenție deosebită materialelor cu privire la securitatea activităților sportive. Rezultatele cercetărilor arată că îngrijorările în legătură cu un posibil impact periculos al efortului fizic sunt exagerate. Pentru toți oamenii efectul benefic al efortului fizic regulat la nivel optim depășește cu mult potențialul efect negativ. În cadrul studiilor s-a determinat că, la unele persoane, în decursul primelor câteva săptămâni după începerea unui program de antrenamente sportive, într-adevăr, poate să se mărească relativ riscul de complicații cardiovasculare (de exemplu, infarct). Totodată, valoarea absolută a unui asemenea risc este extrem de mică. Rezultatele unor cercetări la scară mare au arătat că riscul de infarct sau moarte subită în timpul efortului fizic constituie aproximativ 1 caz la 1,55 milioane de antrenamente (la bărbați) sau 1 caz la 36,5 milioane de ore de antrenamente (la femei). Probabilitatea de apariție a unor complicații cardiovasculare în timpul efortului fizic este extrem de mică chiar și în cazul persoanelor cu un risc cardiovascular foarte înalt. Rezultatele unei cercetări efectuate într-un centru de reabilitare cardiacă au arătat că probabilitatea medie de apariție a unui acces cardiac periculos în timpul sau după efort fizic constituie 0,74 cazuri la 1 milion de ore de antrenamente. Trebuie să menționăm că în toate cazurile când în timpul sau după antrenamente o persoană suferă de un atac cardiac, cauza problemei nu este efortul propriu-zis, ci modificările din structura vaselor și a inimii, care s-au dezvoltat de-a lungul multor ani. În plus, este important să menționam că în scurt timp după începerea unor antrenamente fizice regulate, probabilitatea acceselor cardiovasculare periculoase devine mai mică decât era înainte de începerea programului sportiv și pe măsură ce se continuă antrenamentele regulate riscul continuă să scadă.

Astfel, atât persoanele care nu suferă de probleme cardiovasculare evidente, cât și persoanele care deja suferă de boli cardiovasculare, pot să vadă în efectuarea efortului fizic regulat o posibilitate reală de a reduce riscul de complicații ulterioare și de a deveni mai pregătiți pentru posibile eforturi neașteptate din viața cotidiană. Pe de altă parte, persoanele care decid să nu facă efort fizic trebuie să înțeleagă că în acest fel ei nu se protejează de la probleme cardiovasculare ci, dimpotrivă, își cresc riscul de apariție a acestora pe termen lung. Niciun alt tratament și nicio altă măsură nu poate să înlocuiască efectul protector conferit de efortul fizic regulat. Efortul fizic este contraindicat în următoarele situații:

  • Boala ischemică a inimii (netratată);
  • Anevrism de aortă;
  • Stenoză pronunțată a aortei;
  • Perioada acută de după infarct miocardic;
  • Miocardită;
  • Tahicardie ventriculară (netratată).
Deci, pentru majoritatea oamenilor, întrebarea nu este dacă merită sau nu să faceți efort fizic, ci cum să organizați antrenamentele astfel, încât să beneficiați maximal de efectele lor pozitive, evitând, totodată, riscurile?

În baza datelor disponibile la moment putem să răspundem la această întrebare în felul următor: S-a determinat că activitățile fizice de intensitate redusă (vezi mai sus) nu sporesc riscul de apariție a acceselor cardiovasculare. Din acest motiv, tuturor persoanelor care se îngrijorează de potențiale complicații cardiovasculare sau care au un risc cardiovascular crescut li se recomandă să înceapă antrenamentele de intensitate ușoară și să mărească intensitatea treptat, în decursul primelor câteva săptămâni, până la nivel moderat. După cum am spus, efectuarea activităților fizice de intensitate moderată sau înaltă conferă cel mai pronunțat efect protector pe termen lung.

Dacă aveți mai puțin de 35 ani și nu suferiți de boli cardiovasculare, puteți să începeți antrenamentele cu efort de orice intensitate, fără careva precauții suplimentare. În acest caz, nu este nevoie să faceți examinări cardiologice speciale (dacă suferiți de diabet de tip 1, vedeți recomandările de mai jos). Dacă aveți peste 35 ani și până acum v-ați antrenat în mod regulat, puteți să continuați antrenamentele, fără să faceți examinări cardiologice speciale. Dacă aveți peste 35 ani și abia planificați să începeți un program de antrenamente, puteți să începeți cu activități ușoare și, de-a lungul câtorva săptămâni, să măriți, treptat, nivelul de intensitate până la moderat. În primele săptămâni de la începerea antrenamentelor evitați efortul fizic de intensitate înaltă și participarea în competiții sportive.

În ce cazuri este nevoie de examinări cardiologice înainte de a începe un program de antrenamente?

În situațiile descrise mai jos, înainte de a începe antrenamentele, trebuie să faceți un consult cardiologic:

  1. Dacă aveți peste 35 ani, până acum ați dus un mod de viață sedentar și vreți să începeți dintr-odată să îndepliniți activități fizic de intensitate moderată sau înaltă.
  2. Dacă rezultatele analizelor au arătat că aveți un nivel crescut de glucoză în sânge (prediabet).
  3. Dacă deja suferiți de boli cardiovasculare.
  4. Dacă aveți simptome care ar putea indica prezența unei boli cardiovasculare:
    • Accese de dureri în piept, în umăr sau în gât, cauza cărora nu vă este clară;
    • Anterior ați pierdut cunoștința din cauze necunoscute;
    • După începerea unui efort de intensitate redusă observați apariția unei dispnei pronunțate sau aveți amețeli.
  5. Dacă în rezultatul estimării riscului dvs. cardiovascular s-a determinat că faceți parte din grupul de risc înalt sau foarte înalt.
  6. Dacă anterior ați avut deja un acces cardiovascular (atac de cord, accident cerebral).
  7. Dacă aveți hipertensiune arterială sau diabet zaharat care nu sunt controlate adecvat cu ajutorul medicamentelor.
  8. Dacă suferiți de diabet zaharat de tip 1 sau 2 și boala a cauzat deja modificări microvasculare (nefropatie, retinopatie).
În toate situațiile descrise mai sus, înainte de a începe un program de activități sportive de intensitate medie sau înaltă trebuie să consultați medicul. În dependență de caz, medicul poate să vă recomande măsurarea tensiunii arteriale, efectuarea profilului lipidic (analiza la colesterol), determinarea nivelului de glucoză în sânge (pentru a aprecia riscul cardiovascular) și electrocardiografia. Dacă investigațiile vor arăta că faceți parte din grupul de risc cardiovascular redus, veți putea începe antrenamente de orice nivel de intensitate. Dacă rezultatele investigațiilor vor arăta prezența unor dereglări, în dependență de severitatea lor, medicul poate:

  • Să indice sau să modifice schema de tratament pentru a obține un control optim al tensiunii arteriale, diabetului și colesterolului;
  • Să vă propună un program de reabilitare (adică un program de exerciții fizice efectuate sub supraveghere medicală), după care, pentru a păstra efectul protector, va trebui să continuați îndeplinirea regulată a exercițiilor fizice fără supraveghere.

Activități fizice în timpul sarcinii, după naștere și în perioada alăptării

Femeilor însărcinate li se recomandă efectuarea regulată a activităților fizice de intesitate moderată cu o durată cumulativă de cel puțin 120 minute pe săptămână. Datele disponibile la moment indică asupra faptului că, în cazul unei sarcini cu evoluție normală, un asemenea regim de activități fizice nu prezintă pericol nici pentru femeie, nici pentru făt. Exercițiile fizice sunt contraindicate doar în situațiile când sarcina evoluează cu anumite complicații (de exemplu, placenta accreta, iminență de avort, creșterea semnificativă a tensiunii arteriale, etc.).

Care sunt beneficiile activităților fizice regulate în timpul sarcinii?

Deja există suficiente dovezi în favoarea faptului că efortul fizic regulat de intensitate medie contribuie la:

Ce tipuri de activități fizice sunt cele mai potrivite în timpul sarcinii?

Alegând tipul de activități fizice în sarcină trebuie, în primul rând, să țineți cont de securitatea lor. Din cauza deplasării centrului de greutate și a relaxării ligamentelor, femeile însărcinate sunt supuse unui risc mai înalt de căderi și traume sportive. Din acest motiv, va fi corect să alegeți activități care presupun un risc minim de căderi sau entorse, precum gimnastica în apă, înotul, mersul rapid. În timpul celor de-al doilea și al treilea trimestru de sarcină se recomandă evitarea activităților ce necesită statul în poziție culcat pe spate (în timpul unor asemenea exerciții se poate reduce fluxul sangvin către făt). În plus, în timpul efortului fizic străduiți-vă să beți suficientă apă și să vă îmbrăcați ușor pentru a evita supraîncălzirea (se presupune că aceasta ar putea fi periculoasă pentru copil). Întrerupeți antrenamentul dacă simțiți că vă este foarte cald.

Când pot relua antrenamentele după naștere?

Ar fi corect să reluați antrenamentele sportive în volum și nivel de intensitate recomandat tuturor adulților (vezi începutul articolului), imediat după încheierea perioadei de recuperare (chirurgicală) de după naștere. S-a stabilit în mod sigur că activitățile fizice nu reduc producerea laptelui, nu-i schimbă calitatea și le permit femeilor să-și recapete mai ușor forma fizică după sarcină (tonusul muscular și greutatea corporală). Vezi și ce greutate se recomandă să adăugați în sarcină?

Vedeți sursele
  • 2010, Exercise and type 2 diabetes: American College of Sports Medicine and the American Diabetes Association: Joint Position Statement. Medicine and Science in Sports and Exercise, 42(12), pp.2282–2303.
  • Chodzko-Zajko, W.J. et al., 2009. Exercise and physical activity for older adults. Medicine and Science in Sports and Exercise, 41(7), pp.1510–1530.
  • Duclos, M. et al., 2013. Physical activity and type 2 diabetes . Recommandations of the SFD ( Francophone Diabetes Society ) diabetes and physical activity working group. Diabetes and Metabolism, 39(3), pp.205–216.
  • Garber, C.E. et al., 2011. Quantity and quality of exercise for developing and maintaining cardiorespiratory, musculoskeletal, and neuromotor fitness in apparently healthy adults: Guidance for prescribing exercise. Medicine and Science in Sports and Exercise, 43(7), pp.1334–1359.
  • Organization of Teratology Information Specialists, 2014. Exercise and pregnancy.
  • Pescatello, L.S. et al., 2004. American College of Sports Medicine position stand. Exercise and hypertension. Medicine and science in sports and exercise, 36(3), pp.533–553.
  • Thomas S.G., Goodman J.M., B.J.F., 2011. Evidence-based risk assessment and recommendations for physical activity clearance. Applied Physiology, Nutrition, and Metabolism, 36(S1).
  • Thompson, P.D. et al., 2007. Exercise and acute cardiovascular events: Placing the risks into perspective. Medicine and Science in Sports and Exercise, 39(5), pp.886–897.
  • Turocy, P.S. et al., 2011. National Athletic Trainers’ Association position statement: safe weight loss and maintenance practices in sport and exercise. Journal of Athletic Training, 46(3), pp.322–36.
  • Vaz, M. et al., 2005. A compilation of energy costs of physical activities. Public health nutrition, 8(7A), pp.1153–83.
  • Jimenez, C.C. et al., National athletic trainers’ association position statement: management of the athlete with type 1 diabetes mellitus. Journal of athletic training, 42(4), pp.536–45.

Cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol?

Apreciere medie: 5.0. Pe baza unui vot.
Se încarcă...

Vă invităm să vă expuneți părerea referitor la articol și site.