Recomandări detaliate referitor la rezolvarea acneei (coşurilor) şi a punctelor negre (comedoanelor) pe faţă, pe spate, pe piept şi în alte zone ale corpului

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 37 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți-ne părerea dvs.

Apreciere medie: 5.0. Pe baza a 3 voturi.
Se încarcă...

Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere. Verificati aici. Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere:
Verificati aici.

Cuprins:

Ce informaţii vă oferă acest articol şi cum le puteţi utiliza

Acest articol a fost scris în baza unui număr mare de studii ştiinţifice şi în urma consultării recomandărilor mai multor experţi în domeniul dermatologiei.

În plus la instrucţiunile detaliate referitor la rezolvarea problemei privind acneea (coşurile) şi punctele negre, acest articol răspunde la întrebările principale, legate de această problemă şi analizează greşelile majore pe care le fac oamenii care iau decizia de auto-tratament al acneei şi eşuează.

Coşurile (acneea) şi punctele negre nu este acea problemă fără de soluţie, pe care trebuie s-o răbdaţi şi să aşteptaţi să treacă. Printr-o abordare corectă, în 80-90% de cazuri, acneea şi punctele negre pot fi eliminate cu succes.

Cu toate acestea, problema dată nu poate fi rezolvată într-o singură zi. După cum se va arăta mai jos, eliminarea completă a acneei necesită un timp îndelungat, şi, în unele cazuri, permanenta respectare a anumitor reguli şi recomandări.

Este important să menţionăm că, deşi tinerii şi adolescenţii sunt cei care suferă cel mai frecvent de acnee, doar 12% dintre aceştia urmează întocmai schema tratamentului care le-a fost prescrisă de medicul dermatolog.

De ce se întâmplă aceasta? Există câteva explicaţii posibile.

Una dintre ele este faptul că majoritatea oamenilor care se confruntă cu problema acneei nu au o închipuire corectă referitor la cauzele ce conduc la dezvoltarea acestei boli şi la modul în care „funcţionează” tratamentul acneei, prescris de medic.

Din această cauză, ei îşi organizează îngrijirea pielii pe baza propriilor convingeri şi a propriilor idei referitor la ceea ce este „bine” şi ce este „rău” pentru pielea lor. După cum arată practica, aceste convingeri, adesea, sunt greşite şi provocă persoana să încalce regulile elementare de îngrijire a pielii.

De exemplu, considerând coşurile ca un semn al „pielii murdare”, unii oameni încearcă să rezolve problema prin spălare mai intensivă şi mai frecventă. Aşa cum se arată mai jos, acest lucru este totalmente greşit şi poate doar agrava starea pielii.

Dacă doriţi să aflaţi ce factori conduc la formarea punctelor negre şi la acnee, care este structura pielii şi cum „funcţionează” tratamentul acneei, citiţi acest articol în întregime. Aceste cunoştinţe vă vor ajuta să înţelegeţi mai bine problema şi să faceţi mai puţine erori în soluţionarea ei.

Stratul superior al pielii este format din celule microscopice, care se divid rapid (se reproduc). Diviziunea celulară are loc la limita inferioară a stratului de suprafaţă al pielii. Din această cauză, celulele noi, care apar în urma diviziunii, împing mai aproape de suprafaţa pielii celulele apărute înaintea lor.

Apropiindu-se mai la suprafaţă, celulele din stratul superior al pielii mor (adică, în ele se opresc toate procesele biochimice) şi devin plate şi uscate (asemenea unor solzi microscopici). Nimerind pe suprafaţa pielii, celulele uscate şi plate se stratifică sub formă de fragmente microscopice, invizibile cu ochiul liber.

Divizarea celulelor în adâncul pielii şi descuamarea permanentă a celulelor de pe suprafaţa ei îi asigură o reînnoire naturală.

Cu excepţia pielii de pe palme, de pe talpă şi de pe buze, toată pielea omului este acoperită cu păr. În unele zone, părul de pe piele este atât de subţire şi scurt încât, practic, este invizibil.

Aşa cum deja s-a menţionat mai sus, rădăcinile părului se află în adâncul stratului de piele. Părul răzbate la suprafaţa pielii prin canalele care se deschid pe suprafaţa pielii sub formă de găuri mici (pori).

Alături de rădăcina fiecărui fir de păr se află una sau mai multe dintre glandele sebacee care produc o substanţă specială, similară cu grăsimea. Această substanţă se numeşte sebum. Sebumul se produce permanent. Fiind format, sebumul se elimină la suprafaţa pielii prin aceleaşi canale prin care iese la suprafaţa pielii părul (prin pori).

Sebumul este foarte important pentru o piele normală. Răspândindu-se pe suprafaţa pielii, acesta formează un strat subţire care protejează pielea de uscare excesivă. În plus, sebumul are proprietăţi antibacteriene (cu alte cuvinte, ucide microbii de pe suprafaţa pielii), face ca pielea să strălucească şi îi asigură elasticitatea.

O altă proprietate importantă a sebumului este faptul că acesta conţine o cantitate mare de acizi graşi, care fac „acră”, în sensul chimic, suprafaţa pielii (pH-ul pielii normale este egal cu circa 5). Mediul acid este extrem de important pentru enzimele care descompun legăturile dintre celulele moarte ale pielii şi astfel facilitează exfolierea lor.

De ce se formează coşurile (acneea), punctele negre (comedoanele deschise) şi coşurile albe (comedoanele închise)?

Apariţia acneei, a comedoanelor închise şi a comedoanelor deschise este cauzată de perturbarea proceselor care asigură funcţionarea normală a pielii.

Vom remarca imediat că, în ciuda faptului că în apariţia acneei se implică, practic, doar trei motive (vezi mai jos), la diferite persoane, în funcţie de caracteristicile organismului lor, fiecare dintre aceşti factori poate avea o importanţă mai mare sau mai mică. De aceea, la diferite persoane, coşurile apar la vârste diferite, în zonele diferite ale corpului, în număr diferit şi necesită un tratament diferit.

Prima cauză a apariţiei coşurilor este divizarea exagerat de rapidă a celulelor stratului superficial al pielii, din care pornesc porii, şi dereglarea procesului descuamării celulelor moarte de pe suprafaţa pielii. În termeni medicali, acest proces este numit hiperkeratoză foliculară sau hiperproliferare epidermală foliculară.

A doua cauză este secreţia în cantităţi excesive a sebumului – substanţă grasă, secretată de glandele sebacee ale pielii, situate la rădăcinile părului.

A treia cauză este sensibilitatea sporită faţă de bacteriile numite Propionibacterium acnes, (P.acnes), care pot pătrunde în profunzimea porului şi pot cauza inflamaţia pielii.

Iată cum interacţionează între ele aceste trei cauze care conduc la apariţia acneei:

  1. Din cauza formării unui număr prea mare de celule foliculare, deschiderea porilor la suprafaţa pielii devine mai îngustă şi sebumul din interiorul porului iese mai greu la suprafaţă.
  2. Din cauza secreţiei excesive a sebumului, acesta nu reuşeşte să fie eliminat din por (în special, din cauza că ieşirea din por este mai îngustă) şi în por se formează un dop dens.
    Dacă porul rămâne deschis, atunci partea de sus a dopului, care intră în contact cu aerul, se oxidează şi se schimbă la culoare (devine întunecată). Pe suprafaţa pielii vedem doar partea lui de sus, sub formă de un „punct negru”. Toţi cei care au încercat să „stoarcă” punctul negru ştiu că, în urma presiunii, din piele „iese” o substanţă alb-gălbuie care şi este sebumul, amestecat cu celulele pielii exfoliate. În termeni medicali, „punctele negre” sunt numite comedoane deschise.
    Astfel, opinia răspândită precum că punctele negre sunt „murdărie care se acumulează în porii pielii” nu este corectă. Aşa cum sa arătat mai sus, acestea se formează în interiorul pielii. Anume din acest motiv încercarea de a scăpa de punctele negre prin curăţare şi prin spălare intensivă a feţei nu este doar ineficientă, ci chiar poate să agraveze problema din cauza uscării excesive a pielii şi din cauza dereglării şi mai grave a procesului de descuamare a celulelor care astupă porii.
    Dacă stratul superficial al pielii proliferează atât, încât închide totalmente ieşirea din por, atunci sebumul continuă să se acumuleze în interiorul porului şi, cu timpul, devine vizibil prin piele, sub formă de punct alb. În termeni medicali, coşurile albe sunt numite comedoane închise.
    Deseori pe pielea adulţilor (mai ales în regiunea pleoapelor şi în jurul ochilor) apar puncte albe care se deosebesc de comedoanele închise. De regulă, aceste puncte albe sunt greu de stors. În medicină ele se numesc milia. Pentru mai multe detalii vedeţi articolul Milia la adulţi.
  3. Pătrunzând în porii plini cu sebum, bacteriile Propionibacterium acnes încep să se regenereze activ şi provoacă inflamarea ţesutului înconjurător al porilor. Unii oameni sunt deosebit de sensibili la bacterii şi, din această cauză, infecţia respectivă le provoacă apariţia multor coşuri mari şi inflamate.
    Dimpotrivă, persoanele care au o rezistenţă bună faţă de P.acnes pot să nu aibă coşuri inflamate, ci doar „coşuri albe” şi „puncte negre” fără inflamaţie.

De ce pe suprafaţa pielii se formează fulgi albi (scuame) şi pielea arată aspră, zgrunţuroasă?

Apariţia unor solzi vizibili pe piele este cauzată de încălcarea procesului exfolierii celulelor moarte. Aşa cum deja s-a menţionat mai sus, la exfolierea celulelor contribuie nişte enzime speciale care „rup” legăturile dintre celule. Atunci când aceste enzime funcţionează corect, celulele moarte ale pielii se exfoliază sub formă de solzi microscopici.

În cazul în care se încalcă activitatea enzimelor (de exemplu, ca urmare a modificărilor pH-ului pielii prin acţiunea săpunului şi a altor produse cosmetice, pielea devine excesiv de uscată), legăturile dintre celulele moarte din stratul superficial al pielii rămân întregi. Celulele rămân cuplate între ele şi încep să se exfolieze sub formă de solzi transparenţi destul de mari şi vizibili. Fiind acoperită cu astfel de solzi, pielea are un aspect de piele uscată şi aspră.

Acneea şi pielea murdară

Mulţi oameni cunosc bine filmele publicitare în care o domnişoară freacă pielea sa cu tamponul de bumbac şi apoi arată cât de multă „mizerie” rămâne pe acest tampon. Aceste filme publicitare par a fi foarte convingătoare şi conduc la faptul că unii oameni cred cu adevărat că coşurile şi punctele negre apar din cauza porilor pielii înfundaţi cu murdărie.

Cum s-a mai spus deja, consecinţa firească a acestei convingeri este faptul că, încercând să rezolve problema acneei, cei mai mulţi oameni încep să se spele mai des, apoi încep să utilizeze pentru spălare săpunul, apoi aplică măşti speciale, scruburi, etc.

De fapt, „mizeria” care nimereşte pe piele din mediul înconjurător, nu joacă niciun rol semnificativ în apariţia acneei. Pielea sănătoasă are o capacitate uimitoare de auto-purificare şi de reînnoire. Spălatul simplu doar cu apa de la robinet elimină mai mult de 65% a murdăriei şi a particulelor care nimeresc pe piele din mediul înconjurător.

Pe de altă parte, spălarea frecventă şi, în special, utilizarea săpunului, acţionează puternic asupra stării normale a pielii.

Se cunoaşte faptul că săpunul spală bine grăsimile şi conţine un pH alcalin. În timpul spălatului, săpunul îndepărtează stratul protector al sebumului, precum şi grăsimile importante şi proteinele din stratul superior al pielii şi creste semnificativ pH-ul pielii. În aceste condiţii, stratul superior al pielii începe să-şi piardă rapid umiditatea, iar enzimele care descompun legăturile dintre celulele moarte ale pielii îşi încetează activitatea, dependentă de nivelul umidităţii pielii. Reînnoirea pielii şi exfolierea celulelor moarte se blochează. Pielea capătă un aspect aspru şi devine descuamată. Porii se înfundă cu celulele care „nu se pot desprinde” de la suprafaţa pielii şi în ele se acumulează sebumul şi bacteriile. În plus la aceasta, unii detergenţi (inclusiv săpunul) pot provoca umflarea celulelor din stratul superior al pielii, ceea ce, de asemenea, contribuie la înfundarea porilor.

Astfel, convingerea larg răspândită, precum că apariţia acneei este legată de curăţarea insuficientă a pielii de murdărie, este total greşită. Dimpotrivă, momentele-cheie ale tratamentului cu succes al acneei sunt renunţarea la folosirea săpunului şi limitarea semnificativă a activităţilor „de îngrijire a pielii” (detaliile despre aceasta vezi mai jos).

Ce rol joacă hormonii în apariţia acneei?

Am menţionat deja că una dintre cauzele acneei este creşterea producţiei sebumului de către glandele sebacee ale pielii.

Nivelul secreţiei sebumului este reglat de către hormonii sexuali – androgenii. Deşi androgenii sunt numiţi „hormoni sexuali masculini„, într-o concentraţie mai mică ei sunt prezenţi şi în organismul femeilor. Principalul reprezentant al androgenilor este testosteronul.

În ultimii ani, rolul hormonilor sexuali în dezvoltarea acneei a fost obiectul unor studii intense.

Mai multe studii au arătat că importanţa principală o are nu cantitatea reală (concentraţia) a hormonilor care circulă în sânge, ci sensibilitatea receptorilor glandelor sebacee la aceşti hormoni.

La cei mai mulţi oameni care se confruntă cu problema acneei, nivelul testosteronului din sânge nu este mărit, dar receptorii glandelor sebacee sunt suprasensibili la acest hormon. Din acest motiv, chiar şi contactând cu o cantitate normală a androgenilor, glandele sebacee produc o cantitate excesivă a sebumului.

Acest lucru explică faptul că, indiferent de nivelul hormonilor sexuali din sânge, coşurile apar numai pe pielea acelor părţi ale corpului, în care glandele sebacee conţin mai mulţi receptori sensibili la androgeni. De exemplu, de multe ori coşurile apar pe spate sau pe faţă, adică, în zonele în care glandele sebacee sunt deosebit de sensibile la androgeni şi nu apar în alte zone ale pielii, în care glandele sebacee nu sunt foarte sensibile la hormonii sexuali. De exemplu, potrivit unui studiu, concentraţia medie a sebumului pe pielea de pe frunte este de circa 22 de ori mai mare decât concentraţia sebumului de pe abdomen, în regiunea ombilicală.

Apariţia frecventă a acneei la adolescenţi în timpul pubertăţii (acnee vulgară) se datorează nu atât valorilor crescute ale concentraţiei hormonilor sexuali în sânge, cât sensibilităţii crescute a ţesuturilor pielii la aceşti hormoni.

Doar în cazuri rare, acneea este într-adevăr asociată cu niveluri crescute ale hormonilor sexuali din sânge. Dar, de regulă, în asemenea cazuri, există şi alte semne ale tulburărilor hormonale (de exemplu, pubertatea prematură la copii, creşterea părului facial în exces la femei, încălcarea regularităţii ciclului menstrual, etc.).

Este adevărat că acneea poate fi tratată prin administrarea contraceptivelor orale (anticoncepţionale)?

Contraceptivele hormonale pot fi, într-adevăr, de ajutor în rezolvarea problemei acneei la fete şi la femei. Dar, în acest scop, pot fi folosite doar contraceptivele care conţin drospirenona sau ciproteronul. Drospirenona şi ciproteronul sunt analogii sintetici ai progesteronului, şi pe lângă proprietăţile biologice ale acestuia, mai posedă şi capacitatea de a bloca legarea androgenilor cu receptorii sensibili (proprietate antiandrogenă) şi previn acumularea excesivă a apei în organismul femeii (acţiune antimineralocorticoidă).

Exemple de preparate care conţin etinilestradiol + drospirenonă: Jess, Yasmin
Exemple de preparate care conţin etinilestradiol + drospirenonă: Chloe

Potrivit unor experţi, utilizarea contraceptivelor orale în tratamentul acneei este posibilă în următoarele situaţii:

În scopul de a decide dacă aveţi nevoie de tratament cu contraceptive orale, cereţi consultaţia medicului Dvs. Dacă medicul stabileşte că utilizarea contraceptivelor orale în cazul Dvs. nu este periculoasă (în unele cazuri, aceste medicamente pot cauza complicaţii foarte grave), şi că, dimpotrivă, utilizarea acestor medicamente vă va ajuta şi la rezolvarea altor probleme, acesta vă va recomanda medicamentele potrivite şi vă va oferi consiliere cu privire la modul administrării sigure ale acestora.

Răspunsurile detaliate la cele mai importante întrebări legate de posibilele efecte adverse ale contraceptivelor orale, de utilizarea corectă a lor le veţi putea găsi în articolul Răspunsurile detaliate la cele mai frecvente întrebări despre administrarea contraceptivelor orale.

Ce rol joacă stresul în apariţia acneei?

Mulţi oameni observă că apariţia acneei la ei este asociată cu stresul.

Legătura dintre acnee şi stres a fost confirmată de o serie de cercetări ştiinţifice, în cadrul cărora s-a observat creşterea numărului coşurilor la elevi şi la studenţi în timpul examenelor şi în timpul sesiunilor şi reducerea numărului acestora în timpul vacanţelor.

Cu toate acestea, mecanismul exact prin care stresul duce la dezvoltarea acneei nu este cunoscut.

Cu toate că nu există date exacte cu privire la modul în care stresul influenţează evoluţia acneei, poate fi confirmat, cu siguranţă, faptul că stresul joacă un rol important în dezvoltarea acestei boli şi că reducerea stresului poate ajuta la rezolvarea acestei probleme.

Pentru mulţi oameni, însăşi acneea este cauza stresului. Acest efect al acneei asupra stării emoţionale a persoanei poate contribui la formarea unui cerc vicios: prezenţa acneei creşte nivelul stresului, iar stresul, la rândul său, exacerbează problema acneei.

Este evident că, în asemenea cazuri, problema poate fi rezolvată numai prin acţiuni simultane asupra factorilor care contribuie la apariţia acesteia (adică, asupra stresului şi asupra acneei).

Este adevărat că apariţia acneei depinde de activitatea sexuală? Ar putea absenţa sau prezenţa relaţiilor sexuale să rezolve problema acneei?

Unii oameni sincer cred că lipsa sexului sau abstinenţa de la sex sau de la masturbare provoacă acnee.

Alţi oameni, dimpotrivă, cred că sexul şi masturbarea pot provoca acnee.

Dar vom spune din start că, în ciuda prevalenţei ambelor acestor convingeri, nici una dintre ele nu este adevărată.

Relaţia dintre sex şi dezvoltarea acneei a fost studiată în detaliu, în cadrul unor studii. Rezultatele acestor studii au arătat că prezenţa sau lipsa de sex nu are nicio contribuţie directă la apariţia sau dispariţia acneei.

La baza convingerii false, descrise mai sus, precum că sexualitatea are un efect semnificativ asupra stării pielii, stă ipoteza că, în timpul excitării sexuale sau în timpul orgasmului, nivelul testosteronului în sânge creşte brusc, ceea ce, la rândul său, conduce la acnee.

Cu toate acestea, cercetările efectuate pentru a testa această teorie au demonstrat eşecul ei complet. În ciuda faptului că, în timpul actului sexual, nivelul testosteronului, într-adevăr, se poate ridica, concentraţia acestui hormon în sânge revine rapid la limitele normale.

Mai mult decât atât, aşa cum a fost arătat mai sus, acneea este mult mai dependentă de sensibilitatea celulelor glandelor sebacee ale pielii la testosteron decât de concentraţia acestui hormon în sânge.

Este legată apariţia acneei de raţia alimentară? Este posibilă oare vindecarea acneei printr-o dietă?

Dependenţa acneei de compoziţia alimentelor a fost studiată în detaliu în ultimii ani. Iată care sunt principalele concluzii la care au ajuns cercetătorii în acest domeniu:

Acneea şi raţia alimentară

Au fost efectuate o serie de studii care au arătat că populaţia din regiunile non-industrializate (diferite regiuni din Asia şi Africa) suferă mai rar de acnee în comparaţie cu populaţia din ţările dezvoltate.

Una dintre explicaţiile a acestui fenomen ar putea fi faptul că dieta oamenilor din ţările dezvoltate conţine semnificativ mai multe glucide digerabile (zaharuri).

O altă explicaţie ar putea fi faptul că, în regiunile mai puţin dezvoltate, oamenii nu au suficienţi carbohidraţi în dietă, maturizarea sexuală a copiilor are loc mai târziu, ceea ce, la rândul său, reduce riscul acneei.

Acest fenomen poate fi observat şi la copiii care respectă o anumită dietă, necesară pentru a menţine o anumită formă fizică, cum ar fi în sport sau în balet.

În ciuda faptului că, actualmente, nu se cunoaşte exact cum anume carbohidraţii pot afecta pielea, numeroasele studii au arătat că limitarea consumului carbohidraţilor poate reduce, în mod semnificativ, numărul coşurilor.

De asemenea, trebuie remarcat faptul că unele boli, însoţite de apariţia acneei (cum ar fi sindromul ovarului polichistic la femei), reacţionează bine la dietă. Din aceste considerente, în asemenea cazuri, dieta nu numai că ajută la rezolvarea problemei bolii de bază, dar şi poate rezolva problema acneei, legată de ea.

Acneea şi produsele lactate

Conform unor studii, anumite substanţe biologic active din lapte (inclusiv hormonii de origine animală, iodul, etc.) sunt capabile să agraveze acneea.

Cu toate acestea, datele respective sunt insuficiente pentru a recomanda excluderea produselor lactate în scopul tratamentului acneei.

Acneea, vitamina A şi Zincul

Unele studii arată că consumul alimentelor bogate în vitamina A şi zinc reduc severitatea acneei, iar un nivel scăzut al acestor nutrienţi în sânge poate agrava sau chiar cauza formarea acneei.

Pe de altă parte, insuficienţa acestor substanţe poate contribui la acnee. Cu toate acestea, tratamentul doar cu vitamine şi minerale al acneei este ineficient.

Acneea şi ciocolata

S-a observat că consumul ciocolatei poate agrava problema acneei. Cu toate acestea, până în prezent nu se ştie dacă ciocolata în sine este cauza acneei sau totul se explică prin faptul că în ea se conţin multe glucide şi lipide.

Acneea şi excesul de greutate

Mai multe studii au arătat că nu există nicio relaţie directă între greutatea corporală a omului şi riscul de apariţie a acneei la el.

Cu toate acestea, anumite tulburări hormonale, inclusiv sindromul ovarului polichistic, pe care le-am menţionat deja mai sus, pot să apară simultan cu obezitatea şi tendinţa pronunţată la acnee (vezi Recomandări în prinvinţa slăbitului).

Pe baza celor spuse mai sus, se poate afirma că, în prezent, nu există motive pentru a considera alimentaţia sau unele componente ale acesteia drept cauză principală a acneei.

Luând în considerare faptul că în dezvoltarea acneei sunt implicate un număr mare de alte motive (rolul cărora a fost demonstrat), precum şi faptul că, la moment, există tratamente foarte eficiente ale acneei, care nu sunt legate de schimbări în alimentaţie, se poate spune că rezolvarea problemei acneei trebuie să înceapă nu cu corectarea raţiei alimentare, ci cu alte măsuri, descrise în detaliu mai jos.

Tratamentul acneei doar printr-o schimbare a regimului şi a raţiei alimentare poate fi ineficient.

Cu toate acestea, autorii acestui articol susţin ideea unui regim alimentar sănătos, care  este foarte important în menţinerea funcţionării normale a întregului organism.

Acneea şi administrarea unor medicamente

În unele cazuri, acneea poate fi un efect secundar al medicamentelor din grupul de hormoni corticosteroizi (glucocorticoizi), sub formă de tablete pentru administrare orală, de injecţii, de creme şi de inhalatoare.

Acneea care este asociată cu hormonii glucocorticoizi, de cele mai multe ori, apare pe spate, pe piept, pe braţe şi pe picioare.

Dacă aţi administrat medicamente din grupul de glucocorticoizi şi aţi observat apariţia acneei, comunicaţi-i acest lucru medicului Dvs.

Acneea, cauzată de hormoni glucocorticoizi, se supune bine unui tratament simplu (îngrijirea corectă a pielii + keratolitice).

Acneea şi demodex

Demodex sunt nişte acarieni microscopici (paraziţi ai pielii) care pot fi găsiţi pe pielea multor oameni sănătoşi. În cadrul studiilor ştiinţifice s-a determinat că la unele persoane aceste mici organisme pot contribui la apariţia coşurilor. Legătura între apariţia coşurilor şi demodecidoza este mai probabilă în cazurile când tratamentul „standard” al acneei nu este eficient.

Dacă aţi încercat deja diferite metode de tratament al acneei şi nu sunteţi satisfăcut(ă) de rezultat – s-ar putea să fie o decizie bună să daţi analiza la demodex şi să treceţi tratamentul corespunzător. Informaţii detaliate în acest sens puteţi găsi în articolul Demodex.

Acneea şi efectul iritant asupra pielii a unor substanţe chimice

În unele cazuri, acneea poate fi cauzată de iritarea pielii cu unele substanţe chimice industriale (de exemplu, clor).

Dacă la locul de muncă sunteţi nevoiţi să contactaţi cu corozive diverse, cu produse chimice volatile, agresive, informaţi-l despre acest fapt pe medicul dermatolog. Acest lucru poate fi important în planificarea tratamentului eficient al acneei.

Cea mai mare greşeală pe care o fac oamenii care încearcă să rezolve problema acneei

Greşeala cea mai frecventă şi gravă, făcută de oamenii care încearcă să scape de acnee, este schimbarea frecventă a schemei de tratament.

Aşa cum am spus mai sus, mulţi oameni au o părere eronată referitor la cauza apariţiei coşurilor şi la cât de repede poţi scăpa de ele. Adesea, pot fi întâlnite persoane care renunţă la tratament după 1-2 săptămâni, atunci când acesta doar începe să funcţioneze şi temporar agravează aspectul pielii. Persoanele, care suferă de mai mulţi ani de coşuri, deseori spun că „au încercat deja toate soluţiile posibile împotriva coşurilor şi niciun tratament nu ajută în cazul lor„.

Mai jos vom oferi schemele detaliate ale tratamentului acneei, în cazuri diferite. Acordaţi o atenţie deosebită la timpul recomandat pentru utilizarea fiecărui remediu.

Pentru a scăpa definitiv de acnee este nevoie de multă răbdare, de perseverenţă şi de bun-simţ, aşa că nu încercaţi să acceleraţi tratamentul prin „sărituri” de la o etapă la alta şi nu disperaţi, chiar dacă în 2-4 săptămâni după începerea tratamentului regulat nu veţi observa o îmbunătăţire semnificativă a stării pielii.

Schemele pentru diferite situaţii care pot fi utilizate în scopul rezolvării problemei coşurilor

Selectaţi situaţia în care se descrie cel mai bine problema Dvs., revizuiţi schema tratamentului şi citiţi cu atenţie instrucţiunile de utilizare a fiecărei componente, prezentate la finalul articolului.

Mă deranjează coşurile albe şi / sau punctele negre. De când în când îmi apar nişte coşuri inflamate (nu foarte mari şi nu foarte multe).

În literatura medicală o asemenea stare a pielii este numită acnee comedoniană neinflamatorie.

Rolul major în dezvoltarea acestei probleme îl joacă diviziunea rapidă a celulelor în gura porilor pielii, dereglarea exfolierii celulelor moarte ale pielii, şi creşterea producţiei / încălcarea eliberării sebumului din pori.

Din această cauză, principala componentă a tratamentului, în cazul dat, sunt medicamentele cu acţiune keratolitică (în a doua parte a articolului veţi putea citi ce prezintă această acţiune).

Mai jos este prezentată o schemă completă a tratamentului:

  Componenta tratamentului* Perioada minimă de utilizare

Schimbarea regimului de îngrijire a pielii

Din prima săptămână şi până la eliminarea completă a problemei acneei

Selectarea şi utilizarea sistematică a keratoliticului

 Din săptămâna a 2-a şi până la dispariţia totală a coşurilor, dar nu mai puţin de 8 săptămâni

*mai jos este prezentată descrierea detaliată a fiecărei componente a tratamentului

Mă deranjează punctele negre şi/sau coşurile albe. Totodată, pielea mea arată uscată şi la atingere pare a fi aspră. Pe suprafaţa pielii sunt vizibili nişte solzi mici

Ca şi în cazul de mai sus, cauza principală a problemei, în această situaţie, este dereglarea procesului exfolierii celulelor moarte ale pielii. Aceste celule blochează porii pielii şi, prin urmare, se dereglează eliminarea sebumului pe suprafaţa pielii.
Am spus deja că sebumul protejează stratul superior al pielii de la uscarea excesivă, astfel încât, în acele cazuri în care eliberarea sa la suprafaţa pielii este dereglată, pe lângă punctele albe şi negre mai apare şi uscăciunea pielii (pielea arată aspră, iritată, acoperită cu o mulţime de solzi mici).

Problema poate fi rezolvată, după cum urmează:

Componenta tratamentului* Perioada minimă de utilizare

Schimbarea regimului de îngrijire a pielii

Din prima săptămână şi până la eliminarea completă a problemei acneei

Selectarea şi utilizarea sistematică a keratoliticului

 Din săptămâna a 2-a şi până la dispariţia totală a coşurilor, dar nu mai puţin de 8 săptămâni

*mai jos este prezentată descrierea detaliată a fiecărei componente a tratamentului

De regulă, îmi apar câteva coşuri inflamate, dar până ele îmi trec, apar altele noi

În literatura medicală, această situaţie se numeşte acneea comedoniană cu inflamaţie uşoară.

Pe lângă dereglarea exfolierii celulelor superficiale ale pielii, blocarea porilor şi acumularea sebumului în interiorul lor, în apariţia acestei probleme se mai implică şi bacteriile P.acnes. Unele persoane sunt mai sensibile faţă de această bacterie şi, în asemenea cazuri, are loc înmulţirea microbilor în adâncul porilor şi apariţia unei reacţii inflamatorii ale pielii, ceea ce duce la apariţia coşurilor inflamate.

Spre deosebire de situaţiile de mai sus, în soluţionarea acestei probleme, în loc de keratoliticele obişnuite se utilizează benzoil peroxid care la fel are un efect exfoliant, dar mai posedă şi un puternic efect antimicrobial.

Mai jos este prezentată o schemă completă a tratamentului:

Componenta tratamentului* Perioada minimă de utilizare

Schimbarea regimului de îngrijire a pielii

Din prima săptămână şi până la eliminarea completă a problemei acneei

Utilizarea sistematică a benzoil peroxidului

 Din săptămâna a 2-a şi până la dispariţia totală a coşurilor, dar nu mai puţin de 8 săptămâni

În cazul în care rezultatul este bun se continuă tratamentul până la dispariţia completă a problemei

După 6 săptămâni

 

Dacă coşurile inflamate nu dispar – se adaugă retinoizii topici

Dacă nu dispar punctele negre sau coşurile albe – se adaugă hidroxizii

Dacă rezultatul nu este satisfăcător – treceţi la situaţia
Am destul de multe coşuri inflamate, puncte albe şi negre pe faţă

*mai jos este prezentată descrierea detaliată a fiecărei componente a tratamentului

Am destul de multe coşuri inflamate, puncte albe şi negre pe faţă

În literatura medicală, această stare se numeşte acnee comedonală cu inflamaţie moderată.

În această situaţie (în comparaţie cu situaţia descrisă mai sus), acţiunea agresivă asupra pielii a infecţiei P.acnes este mai pronunţată şi, prin urmare, la peroxidul de benzoil topic se mai adaugă antibiotice topice care inhibă dezvoltarea bacteriilor şi retinoizii topici, care accelerează reînnoirea pielii.

Componenta tratamentului* Perioada minimă de utilizare

Schimbarea regimului de îngrijire a pielii

Din prima săptămână şi până la eliminarea completă a problemei acneei

Utilizarea regulată a benzoil peroxidului + 1 antibiotic topic (de exemplu, Clindamicină)

*În farmacii pot fi găsite medicamentele care conţin o combinaţie de benzoil peroxidului şi de clindamicină

De la 2 la 5 săptămâni

Peroxid de benzoil + 1 antibiotic topic + 1 retinoid topic

De la 5 la 8 săptămâni
Dacă rezultatul este bun: continuarea tratamentului doar cu benzoil peroxid + 1 retinoid topic până la dispariţia definitivă a problemeiDe la săptămâna a 8-a
În cazul în care rezultatul este insuficient – adresaţi-vă medicului dermatolog pentru a revizui tratamentul
*mai jos este prezentată descrierea detaliată a fiecărei componente a tratamentului

Am o mulţime de coşuri purulente, care nu dispar în urma tratamentului, efectuat în conformitate cu schema descrisă mai sus SAU am o mulţime de coşuri purulente, dar nu am noduli dureroşi, care să lase în urma lor cicatrici SAU am o mulţime de coşuri purulente pe zone mari ale pielii (pe spate, pe piept)

Pentru a rezolva problema, în acest caz, sunt utilizate antibiotice orale (sub formă de pastile), administrarea cărora este admisibilă doar cu prescripţia şi sub supravegherea unui medic dermatolog.

Componenta tratamentului*Perioada minimă de utilizare

Adresarea la medicul dermatolog pentru examinare

Înainte de a începe tratamentul

Schimbarea regimului de îngrijire a pielii

Din prima săptămână şi până la eliminarea completă a problemei acneei

Tratamentul cu antibiotice administrate pe cale orală

 Din săptămâna a 2-a şi până la dispariţia totală a coşurilor, dar nu mai mult de 6 săptămâni
În cazul în care rezultatul este bun, opriţi tratamentul cu antibiotice şi continuaţi-l doar cu retinoid topic până la dispariţia completă a problemei.

Dacă, după excluderea antibioticelor reapare acneea purulentă – la retinoizii topici se adăugă peroxidul de benzoil.

Nu mai târziu de 6 săptămâni după tratamentul cu antibiotice
În cazul în care rezultatul este insuficient – adresaţi-vă medicului dermatolog pentru a reevalua tratamentul.
*mai jos este prezentată descrierea detaliată a fiecărei componente a tratamentului

Am o mulţime de coşuri purulente şi noduli dureroşi sub piele care nu dispar în ciuda tratamentului efectuat. După coşuri, pe piele rămân cicatrici.

Pentru a rezolva problema, în acest caz, sunt folosiţi retinoizii destinaţi administrării pe cale orală (sub forma de pastile). Acest medicament se administrează doar cu prescripţia şi sub supravegherea unui medic dermatolog.

*mai jos este prezentată descrierea detaliată a fiecărei componente a tratamentului

Componenta tratamentului* Perioada minimă de utilizare

Adresarea la medicul dermatolog pentru examinare

Înainte de a începe tratamentul

Schimbarea regimului de îngrijire a pielii

Din prima săptămână şi până la dispariţia totală a coşurilor

Administrarea Isotretinoinului sub supraveghere medicală + remedii suplimentare recomandate de medicul dermatolog.

Din a 2-a săptămână şi până la eliminarea completă a problemei acneei (posibil timp de 4-6 luni şi mai mult)

Recomandările detaliate cu privire la modul de eliminare a petelor roşii şi a cicatricilor care rămân după acnee pot fi găsite în articolul Cum să scapi de cicatrici.

Mi-au apărut coşuri la vârsta de după 25-30 de ani. Am observat că pielea de pe faţă se înroşeşte foarte des şi tare, arată iritată şi îmi apare o senzaţie de ardere şi usturime

În asemenea situaţii, problema poate fi cauzată de o altă boală de piele, numită rozaceea, care are alte cauze şi necesită alt tratament decât acneea obişnuită, dar manifestările acestor boli pot fi, uneori, foarte asemănătoare.

În cazul în care problemele de piele v-au apărut pentru prima dată după 25-30 de ani şi aţi observat, că din când în când, aveţi episoade de înroşire puternică a feţei – citiţi cu atenţie recomandările noastre în articolul Rozaceea.

Mi-au apărut o mulţime de coşuri mici, în mare parte, pe pielea din jurul gurii şi a bărbiei

În asemenea cazuri, cauza acneei poate fi aşa numită dermatita periorală, care se caracterizează prin apariţia pe pielea din jurul gurii a unui număr mare de coşuri foarte mici şi prin înroşirea (inflamaţia) pielii din jurul gurii.

În cazul în care aveţi simptome asemănătoare cu cele descrise, citiţi cu atenţie recomandările noastre în articolul Dermatita periorală.

Am ciclul menstrual neregulat şi cu întârzieri mari

Acneea la femei cu ciclul menstrual neregulat poate fi un semn al sindromului ovarelor polichistice (SOP), sau al altor tulburări hormonale mai rare.

Având în vedere că, pentru depistarea şi tratamentul eficient al SOP şi al altor tulburări hormonale, este nevoie de o intervenţie a specialiştilor, în cazul în care observaţi că, în plus la acnee, aveţi unele dereglări ale ciclului menstrual, adresaţi-vă neapărat ginecologului pentru o investigaţie medicală.
Acest lucru este necesar pentru că, în asemenea cazuri, tratamentul obişnuit al coşurilor poate să nu fie eficient.

În cazul în care medicul vă identifică tulburări hormonale (cum ar fi SOP) – el poate să vă prescrie un tratament, care vă va ajuta atât la rezolvarea problemei ciclului menstrual neregulat, cât şi a acneei (în special, administrarea contraceptivelor orale cu componente antiandrogene, descrise mai sus, în capitolul privind cauzele apariţiei acneei).

În scopul determinării necesităţii şi a posibilităţii utilizării acestor medicamente, ar trebui să consultaţi un medic dermatolog şi un ginecolog.

În cazul în care contraceptivele orale nu rezolvă suficient problema acneei, în plus la acesta, poate fi realizat tratamentul cu keratolitice, menţionat  în schemele de mai sus şi descris în detalii mai jos.

O explicaţie detaliată a sindromului ovarelor polichistice, a manifestărilor sale şi a metodelor de tratament este prezentată în articolul Sindromul ovarelor polichistice.

Am mai mult de 25 de ani. Am observat că coşurile îmi apar, în mare parte, pe bărbie şi pe gât

Cazurile în care acneea apare pentru prima dată la femeile cu vârsta peste 25 de ani şi se localizează, în mare parte, pe bărbie şi pe gât, în medicină sunt numite acnee târzie (acnee tarda).
Cauza principală a dezvoltării coşurilor se consideră, în acest caz, sensibilitatea sporită a receptorilor pielii la hormonii sexuali masculini. De aceea, principalul component al tratamentului în asemenea cazuri sunt contraceptivele orale cu component antiandrogen (drospirenonă sau ciproteronă).

În scopul determinării necesităţii şi a posibilităţii utilizării acestor medicamente, ar trebui să consultaţi un medic dermatolog şi un medic ginecolog.

În cazul în care contraceptivele orale nu rezolvă suficient problema acneei, în plus la acesta, poate fi realizat tratamentul cu keratolitice, descris în schemele de mai sus.

Niciun tratament contra acneei nu mă ajută

Dacă deja aţi încercat diverse scheme de tratament împotriva coşurilor şi niciuna nu a fost eficientă, şi, totodată, sunteţi sigur(ă) că aţi respectat regulile de tratament întocmai, discutaţi cu dermatologul Dvs. referitor la posibilitatea de a da analiza la demodex. Dacă aceşti acarieni vor fi depistaţi pe pielea Dvs., veţi putea efectua un tratament special care, în unele situaţii, rezolvă cazurile de acnee rezistente la tratamentul obişnuit.

Informaţii detaliate la această temă veţi găsi în articolul Demodex.

Descrierea detaliată a componentelor tratamentului acneei

Mai sus, în schemele tratamentului acneei, noi nu am indicat preparatele medicamentoase concrete care trebuie utilizate, ci doar grupurile din care ele fac parte (de exemplu, keratolitice, antibiotice). Am decis să procedăm în acest mod pentru că, la momentul actual, domeniul farmacologiei poate oferi un şir întreg de substanţe cu acţiune asemănătoare, dar diferite din punct de vedere al preţului, al accesibilităţii, etc.

Este cunoscut faptul că pielea diferiţilor oameni reacţionează diferit la aceleaşi remedii cosmetice. Mai mult decât atât, persoane diferite au idei diferite despre aceea cum ar trebui să arate o piele sănătoasă şi au capacităţi diferite de cumpărare a produselor cosmetice. În legătură cu aceasta, ceea ce pentru unii oameni este un „rezultat bun” sau „mijloace adecvate”, pentru alţii poate fi „puţin eficient” sau „inaccesibil”.

În urma recomandărilor prezentate mai jos, în secţiunile care descriu diferitele componente ale tratamentului de acnee, puteţi selecta remediul, care vi se potriveşte din punct de vedere al eficienţei, al disponibilităţii, precum şi al reacţiei la acesta a organismului Dvs.

Dacă veţi fi persistent şi atent în respectarea recomandărilor de tratament, prin metoda încercărilor şi erorilor multiple, veţi fi capabil să dezvoltaţi propria schemă de îngrijire a pielii care va rezolva problema acneei la nivelul aşteptărilor Dvs.

Schimbarea regimului de îngrijire a pielii

Primul şi foarte important pas în tratamentul acneei este renunţarea temporară, sau, cel puţin, limitarea la maxim a utilizării oricăror produse igienice care vin în contact cu pielea feţii (sau cu o altă zonă a corpului, afectată de coşuri).

Varianta ideală ar fi excluderea totală a oricăror produse igienice care contactează cu pielea în zonele cu acnee (toate tipurile produselor de îngrijire a pielii pentru faţă şi pentru corp, toate tipurile de săpunuri, de şampoane, de detergenţi).

Această recomandare se explică prin faptul că anumite substanţe care fac parte din produsele de igienă pot provoca fie că iritaţii, fie că sensibilizare sporită, fie că inflamaţie (dermatită), în special, în cazul în care pielea îşi pierde integritatea sa (de exemplu, în cazul acneei). Adesea, aceste probleme sunt cauzate de aromatizatorii (parfumuri) şi, mai puţin, de conservanţii (parabeni) din componenţa produselor de îngrijire a pielii.

De asemenea, cele mai multe produse de curăţare pot perturba desfăşurarea normală a proceselor reînnoirii pielii, care, la rândul său, cum a fost deja arătat mai sus, poate conduce la apariţia acneei şi a punctelor negre.

Până nu încercaţi să opriţi, pentru un timp, utilizarea oricăror produse igienice care contactează cu pielea, nu veţi putea înţelege cât de mare este rolul lor în dezvoltarea acneei în cazul dumneavoastră.

Dacă nu puteţi elimina totalmente din mediul Dvs. produsele de uz casnic, încercaţi cel puţin:

  • să utilizaţi săpunul doar pentru spălarea mâinilor;
  • pentru spălarea rufelor utilizaţi doar săpun de rufe obişnuit fără aromatizatori sau praf de spălat hipoalergic fără aromatizatori; încercaţi să găsiţi un şampon fără aromatizatori;
  • Dacă aveţi coşuri pe faţă, atunci spălaţi faţa doar cu apă curată (călduţă sau de temperatura camerei).

De dorit să se respecte aceste reguli, cel puţin până la îmbunătăţirea stării pielii, vizibilă şi sesizată de Dvs. Apoi, continuând tratamentul în cadrul schemei stabilite (vezi mai sus), aveţi posibilitatea să adăugaţi treptat remediile necesare pentru îngrijirea corpului Dvs.

Cum pot începe din nou utilizarea produselor de îngrijire a pielii în cazul în care se îmbunătăţeşte starea ei?

Întrucât excluderea anumitor cosmetice sau produse de uz casnic poate provoca disconfort considerabil, mai devreme sau mai târziu, aceste produse trebuie să fie reîntoarse în uz.

În scopul de a face acest lucru fără a dăuna stării pielii:

  1. Încercaţi să aşteptaţi, cel puţin, 3-4 săptămâni după începerea tratamentului acneei. În măsura în care structura şi funcţionarea normală a pielii va fi restabilită sub influenţa tratamentului, sensibilitatea ei la diverşii iritanţi va scădea. Prin urmare, produsele care vă puteau provoca iritaţii înainte de tratament, pot pierde această capacitate atunci când reîncepeţi să le utilizaţi după o pauză.
  2. Produsele trebuie introduse câte UNUL, o dată în 2 săptămâni. Acest lucru se explică prin faptul că reacţia pielii la un anumit produs poate fi evaluată nu mai devreme de 2 săptămâni de la începutul utilizării acestuia.

Dacă în primele 2 săptămâni după începerea utilizării unui anumit produs nu veţi vedea nicio degradare vizibila a pielii, puteţi să treceţi la „testarea” următorului produs. Dacă, din contră, veţi observa că starea pielii se înrăutăţeşte, va trebui să nu mai utilizaţi acest produs şi să găsiţi pentru el un înlocuitor.

Unele sfaturi suplimentare privind îngrijirea pielii

  1. Dacă vă deranjează coşurile de pe faţă – încercaţi să atingeţi, cât mai puţin posibil, faţă cu mâinile. Străduiţi-vă să scăpaţi de obiceiul de a vă spijini cu bărbia, fruntea sau obrajii în palme, să ştergeţi frecvent nasul, să frecaţi obrajii cu mâinile, etc.
  2. Atunci când trebuie să atingeţi faţa cu mâinile, folosiţi cele mai fine mişcări posibile;
    Atunci când vă spălaţi pe faţă, degetele trebuie abia să atingă pielea, doar cu vârfurile. Evitaţi orice fel de mişcări de frecare, rosătură, zgâriere cu unghiile, etc.;
  3. Renunţaţi la utilizarea oricăror bureţi, scruburi şi altor mijloace de exfoliere mecanică a pielii;
  4. După ce vă spălaţi, atingeţi cu fineţe pielea cu un ştergar şi lăsaţi-l să absoarbă apa fără să frecaţi. Lăsaţi pielea să rămână un pic umedă şi să se usuce de la sine;
  5. Dacă aveţi coşuri pe frunte, ar fi bine să renunţaţi temporar la coafuri cu breton sau la pălării/căciuli/chipiuri care se ating de pielea frunţii;
  6. Dacă vă deranjează coşurile de pe spate, străduiţi-vă să renunţaţi la haine strâmte, la genţi şi la rucsacuri sau la alte obiecte care, prin fricţiune constantă, pot trauma şi irita pielea.

Keratoliticele

Keratoliticele sunt medicamente care contribuie la dizolvarea legăturilor dintre celulele pielii moarte şi facilitează detaşarea lor (ele completează acţiunea enzimelor naturale ale pielii). Keratoliticele, de asemenea, reduc producţia sebumului şi facilitează eliminarea acestuia prin porii pielii.

Cele mai eficiente sunt următoarele keratolitice:

  1. Beta-hidroxiacizii (acid salicilic 2-3%)
  2. Alfa-hidroxiacizii (acid glicolic 5-10%, acid mandelic 1-15%)
  3. Retinoizi topici (acizi retinoizi în formă de geluri, creme sau loţiuni):
  • Tretinoin (Retin-A)
  • Adapalene (Differin)
  • Tazaroten

Cum pot alege keratoliticul care este cel mai potrivit pentru mine?

Puteţi alege din lista de mai sus un remediu, care vi se potriveşte cel mai bine, pe baza următoarelor trei criterii:

1. Preţul şi accesibilitatea produsului

Pentru a rezolva problema acneei este cel mai bine să alegeţi mijloacele pe care le puteţi găsi cu uşurinţă în vânzare şi pe care vi le puteţi permite, din punct de vedere material.

Dacă remediul pe care îl selectaţi vă va fi eficace – pentru o soluţie finală a problemei de acnee ar putea să aveţi nevoie să-l utilizaţi în fiecare zi, timp de luni sau de ani de zile, în toate zonele pielii în care apar coşuri. Ceea ce înseamnă că puteţi avea nevoie de o cantitate mare de acest remediu. Prin urmare, un preţ prea mare al produsului sau o disponibilitate dificilă a acestuia în regiunea Dvs. pot împiedica avansarea cu succes a tratamentului.

Mulţi oameni încep tratamentul acneei cu acidul salicilic (vezi mai jos), care poate fi găsit în majoritatea farmaciilor şi care este ieftin.

2. Reacţia pielii la produsul ales

După ce selectaţi un produs anume şi începeţi să-l utilizaţi, va trebui să urmăriţi atent cum reacţionează la el pielea Dvs. Reacţia poate fi evaluată în timpul primelor câteva zile de utilizare.

Dacă după utilizarea produsului observaţi fie că roşeaţă, fie că inflamaţie, fie că tumefacţie, fie că mâncărime a pielii, fie că apar vezicule sau o erupţie cutanată, aceasta ar însemna că acest produs nu vi se potriveşte şi ar trebui să încetaţi imediat utilizarea lui.

Pe de altă parte, în cazul în care, după aplicarea pe piele, nu observaţi nicio reacţie adversă (doar o usturime sau senzaţie de arsură suportabilă, care poate apărea la început de tratament) – puteţi să continuaţi să-l utilizaţi, în scopul evaluării eficacităţii acestuia.

3. Eficienţa produsului în soluţionarea problemelor Dvs. de piele 

Aprecierea corectă a eficienţei substanţelor utilizate în lupta cu coşurile poate fi efectuată abia peste 8 săptămâni de utilizare regulată şi corectă a acestora.

Regula de aur a utilizării keratoliticelor

După cum am menţionat anterior, în capitolul despre greşeala principală a celor care încearcă să scape de coşuri, este absolut greşit să aşteptaţi şi să speraţi ca coşurile să dispară a doua zi sau peste o săptămână după începerea utilizării vreunui produs anti-acneic.

Deoarece acţiunea keratoliticelor constă în îmbunătăţirea exfolierii celulelor moarte ale pielii şi în curăţirea porilor pielii, acestea ar trebui să fie văzute ca un mijloc de prevenire a dezvoltării acneei în viitor, şi nu ca mijloc de vindecare a coşurilor deja apărute.

Imediat ce începeţi să utilizaţi keratolitice, coşurile deja existente vor dispărea, poate doar un pic mai repede decât aceasta se întâmpla până la tratament. Mai mult decât atât, chiar şi după începerea tratamentului, vă vor apărea coşuri noi. Cu toate acestea, în cazul în care veţi continua tratamentul, efectul său de prevenire se va manifesta şi, în timp, vă vor apărea tot mai puţine coşuri noi.

Deoarece acţiunea principală a keratoliticelor constă în prevenirea apariţiei coşurilor noi , acestea trebuie aplicate pe întreaga suprafaţă a pielii, unde pot să apară coşurile (cum ar fi, pe toată faţa), şi nu numai în locurile în care coşurile deja există.

Dacă după 8 săptămâni de utilizare regulată şi corectă (mai mult despre modul de utilizare al diferitor remedii vezi mai jos), Dvs. decideţi că problema nu este rezolvată, puteţi încerca un alt produs, bazându-vă iarăşi pe criteriile prezentate mai sus.

Alfa şi Beta-hidroxiacizii

Am menţionat deja mai sus că unul dintre momentele-cheie în dezvoltarea acneei este dereglarea exfolierii normale a celulelor pielii (inclusiv, din cauza pH-ului mărit) şi blocarea porilor.

Acţiunea principală a hidroxiacizilor constă în facilitarea exfolierii celulelor moarte ale pielii. În urma aplicării pe piele, acestea esenţial reduc pH-ul şi contribuie la dizolvarea legăturilor dintre celulele pielii.

Mai simplu spus, utilizarea regulată a alfa- şi beta-hidroxiacizilor accelerează reînnoirea pielii, deschide porii înfundaţi, elimină punctele negre şi albe şi previne dezvoltarea acneei.

Unde pot fi procuraţi hidroxiacizii?

Hidroxiacizii (acidul salicilic, acidul glicolic, acidul lactic, acidul mandelic) intră în componenţa unui număr mare al produselor pentru îngrijirea pielii, fabricate de industria cosmetică.

Cu toate acestea, utilizarea produselor cosmetice care conţin hidroxiacizii nu este întotdeauna cea mai bună opţiune.

Problema principală a acestor produse pentru îngrijirea pielii este faptul că, în plus la hidroxiacizi, acestea conţin o serie de alte substanţe chimice, unele dintre care, după cum am spus mai sus, pot provoca iritaţii ale pielii sau pot creşte pH-ul general al soluţiei până la nivel de alcaline, împiedicând prin aceasta hidroxiacizii să-şi efectueze acţiunea.

În plus, multe dintre produsele de îngrijire a pielii sunt disponibile sub formă de geluri sau spume de spălat. Acest lucru înseamnă că aproape imediat după aplicarea lor pe piele acestea sunt spălate. Utilizarea acestor produse este ineficientă, deoarece pentru acţiunea normală hidroxiacizii ar trebui să rămână pe piele pentru un timp mai îndelungat.

De asemenea, trebuie remarcat faptul că produsele pentru îngrijirea pielii care conţin hidroxiacizii pot să coste mult mai mult decât soluţiile simple ale acestora.

De regulă, soluţia hidroxiacizilor se prepară pe baza de alcool. Acest fapt pe mulţi îi sperie, deoarece ei cred că alcoolul „usucă” pielea şi, prin urmare, contribuie la dezvoltarea acneei.

Ceea ce ţine de impactul alcoolului asupra pielii, am găsit doar câteva studii, în cadrul cărora au fost comparate efectul dezinfectantelor pe bază de alcool şi efectul săpunului obişnuit asupra pielii mâinilor. Aceste studii au arătat că mijloacele de curăţare pe baza de alcool nu afectează nivelul de umiditate a pielii (adică, nu usucă pielea) şi au un efect mai puţin agresiv asupra pielii decât mijloacele de spălare pe bază de săpunuri.

Mai mult decât atât, datorită alcoolului, care dizolvă sebumul, hidroxiacizii pot pătrunde mai bine în pori şi, prin urmare, promovează activ exfolierea celulelor vechi şi reînnoirea pielii. Astfel, nu aveţi de ce să vă temeţi de soluţiile cu alcool.

În cazul în care, pentru un motiv sau altul, consideraţi că utilizarea soluţiilor de alcool este imposibilă, puteţi găsi soluţiile hidroxiacizilor fără de alcool.

Unele probleme care pot apărea în urma utilizării preparatelor hidroxiacizilor şi rezolvarea lor

1. În cazul în care, în urma utilizării unui preparat cu hidroxiacizi, aţi observat înroşirea puternică a feţei, mâncărimea severă şi iritarea pielii – nu mai utilizaţi acest preparat şi vedeţi recomandările noastre în articolul S-ar putea să sufăr de rozacee?

2. Imediat după începerea utilizării hidroxiacizilor urmează o perioadă de aşa-numită „purgare” intensivă a pielii. Această perioadă, de regulă, durează 1-2 săptămâni. În această perioadă se produce o exfoliere masivă a celulelor moarte ale pielii, care s-au „acumulat” în perioada anterioară tratamentului. De asemenea, în această perioadă se produce „golirea” punctelor albe şi negre (sebumul acumulat în pori se elimină pe suprafaţa pielii).

Adesea, în această perioadă, pielea arată mai rău decât înainte de tratament (de exemplu, pe suprafaţa pielii pot apărea solzi mari, pielea poate avea un aspect aspru şi zgrunţuros) şi, din această cauză, unii oameni opresc utilizarea hidroxiacizilor, presupunând că aceştia nu li se potrivesc.

Cu toate acestea, după o perioadă intensă de curăţare, starea pielii se îmbunătăţeşte, dar efectul complet poate fi evaluat nu mai devreme de 8 săptămâni de îngrijire regulată a pielii.

În timpul utilizării preparatelor cu hidroxiacizi, renunţaţi la utilizarea scruburilor, şi nu încercaţi să acceleraţi prin orice fel de acţiuni reînnoirea pielii. Efectele mecanice asupra pielii, în această perioadă, pot încetini vindecarea pielii şi pielea poate fi uşor rănită.

Cum se aplică produsele cu hidroxiacizi?

Dacă utilizaţi preparatele hidroxiacizilor sub formă de soluţie lichidă:

  1. Spălaţi-vă pe mâini cu apă şi săpun.
  2. Spălaţi-vă pe faţă sub un jet de apă (la temperatura camerei sau rece). Înmuiaţi un tampon de vată în soluţie şi aplicaţi blând pe pielea feţei, la fiecare atingere reţinând tamponul pe piele câteva secunde;
  3. Aşteptaţi cel puţin 10-15 minute astfel ca pielea de pe faţă să se usuce;
  4. Străduiţi-vă să aplicaţi produsul pe toată suprafaţa pielii unde pot apărea coşuri (de exemplu, pe toată faţa);
  5. În momentul aplicării este posibil să simţiţi usturime, însă nu trebuie să vă faceţi griji, aceasta este senzaţia normală provocată de o substanţă acidă şi trece în scurt timp de la aplicare.
  6. După aplicare, nu mai clătiţi faţa cu apă;
  7. Dacă doriţi să utilizaţi şi alte cosmetice (de exemplu, crema de protecţie solară, crema hidratantă, etc.), aşteptaţi cel puţin 30 minute după aplicarea soluţiei hidroxiacidului (ca să nu neutralizaţi efectul acidului);
  8. În prima săptămână de utilizare, puteţi să aplicaţi produsul o dată la 2 zile. În a doua săptămână puteţi încerca să aplicaţi produsul o dată pe zi şi, începând cu a treia săptămână, puteţi să treceţi la 2 aplicări pe zi.
  9. Eficienţa produsului poate fi apreciată doar peste 8 săptămâni de utilizare regulată a preparatelor hidroxiacizilor.
  10. Dacă doriţi să utilizaţi alte produse cosmetice, înainte de aplicarea lor, aşteptaţi cel puţin 30 de minute (după aplicarea hidroxiacizilor).

Acidul mandelic şi acidul glicolic

În scopul îngrijirii pielii sunt recomandate preparatele acidului mandelic 10-15% şi soluţia acidului glicolic 5-10% .

Conform datelor unor studii, alfa-hidroxiacizii (inclusiv acidul glicolic şi acidul mandelic) au capacitatea de a pătrunde mai adânc în stratul superficial al pielii, decât beta-hidroxiacizii (de exemplu, acidul salicilic) şi, prin urmare, sunt mai eficiente în scopul exfolierii celulelor vechi ale pielii.

În acelaşi timp, alfa-hidroxiacizii dizolvă mai rău sebumul şi, prin urmare, sunt mai puţin eficiente decât acidul salicilic, în scopul curăţirii punctelor negre.

Din aceste considerente, am putea presupune că oamenii care sunt îngrijoraţi, în mare parte, de problema punctelor negre – ar trebui să utilizeze, în primul rând, acidul salicilic, în timp ce oamenii care sunt preocupaţi de coşurile mici inflamate sau albe – ar trebui să utilizeze acidul mandelic sau acidul glicolic.

Retinoizii pentru uz topic

În momentul de faţă nu se ştie exact cum „lucrează” retinoizii topici. În cadrul unor studii, s-a constatat faptul că, precum hidroxiacizii descrişi mai sus, aşa şi retinoizii topici dizolvă legăturile dintre celulele moarte ale pielii, dar şi, în plus la aceasta, ei accelerează procesul diviziunii celulelor din stratul superficial al pielii, contribuind la reînnoirea pielii mult mai rapidă.

Ca şi hidroxiacizii, retinoizii topici trebuie aplicaţi pe întreaga suprafaţă a pielii cu probleme (de exemplu, pe toată faţa).

În farmacii pot fi găsite medicamente topice (adică, preparate concepute pentru aplicarea pe piele, cum ar fi gelul, crema) care conţin următoarele tipuri de retinoizi: Tretinoin, Adapalene, Tazaroten.

Pe lângă cele 3 criterii de alegere a keratoliticului „cel mai potrivit”, descrise mai sus în capitolul despre Keratolitice, la selectarea unui retinoid topic trebuie să aveţi în vedere următoarele:

  • Conform unor date, retinoizii topici sub formă de gel sunt mai eficienţi decât cei sub formă de creme;
  • Retinoizii topici pot fi greu toleraţi la începutul tratamentului, provocând iritaţii. Pentru a asigura o adaptare mai uşoară a pielii la medicament, se recomandă începerea tratamentului cu cea mai mică concentraţie disponibilă la farmacie (de exemplu, cremă cu Tretinoin de 0,025% ).
  • Dacă la farmacie pot fi găsite mai multe preparate cu retinoizi, atrageţi atenţie la preţ. Preţurile diferitor preparate pot varia foarte mult (cu o diferenţă nesemnificativă în ceea ce priveşte eficacitatea).
  • Preparatele cu concentraţii scăzute ale substanţei active sunt, de regulă, vândute fără de prescripţie medicală, în timp ce, pentru procurarea unui preparat mai concentrat s-ar putea să fie nevoie de prescripţia medicală.

Cum se aplică corect produsele cu retinoizi?

  1. Spălaţi-vă bine mâinile cu săpun;
  2. Spălaţi faţa cu apă rece sau călduţă şi ştergeţi-o cu mişcări foarte blânde, folosind întotdeauna un prosop curat;
  3. Pe vârful degetului arătător stoarceţi din tub o cantitate mică de gel sau de cremă (aproximativ de mărimea unei pătrimi de bob de mazăre);
  4. Aplicaţi preparatul uniform pe cadranul stâng de sus al feţei (partea stângă a frunţii, tâmpla stângă, partea stângă a nasului, partea superioară a obrazului stâng);
  5. Stoarceţi aceeaşi cantitate de cremă şi aplicaţi-o pe cadranul drept de sus al feţei;
  6. Faceţi acelaşi lucru cu cadranul stâng inferior (pielea de deasupra jumătăţii stângi a buzei, partea de jos a obrazului stâng, partea stângă a bărbiei);
  7. Stoarceţi aceeaşi cantitate de cremă şi aplicaţi-o pe cadranul drept de jos al feţei;
  8. Această metodă de aplicare asigură o aplicare uniformă pe toată pielea feţei (deseori, prin aplicare haotică sunt constant excluse anumite porţiuni de piele). Puteţi să elaboraţi o metodă proprie de aplicare, important este doar ca preparatul să fie aplicat în strat uniform pe toată suprafaţa pielii predispuse la acnee.
  9. Ca şi în cazul hidroxiacizilor – eficienţa retinoizilor topici poate fi apreciată nu mai devreme decât după 8 săptămâni de utilizare regulată.

Posibilele probleme care pot apărea în urma utilizării retinoizilor topici şi rezolvarea lor

Deoarece chiar şi produsele cu concentraţii scăzute de substanţă activă pot provoca iritaţii ale pielii, este recomandabil ca acestea să se aplice, la început de tratament, numai 1 dată în 2-3 zile, seara, înainte de culcare.

În cazul în care, după aplicarea preparatului, simţiţi o arsură puternică – puteţi să-l spălaţi după câteva minute după aplicare.

În cazul în care apar iritaţii, simultan cu retinoizii topici, poate fi folosită crema cu ceramide, care va reduce efectele adverse ale retinoizilor.

În măsura în care pielea Dvs. se acomodează la acţiunea retinoizilor, puteţi creşte treptat frecvenţa de utilizare a preparatului (de exemplu, până la 1 dată pe zi), şi, în plus, să creşteţi treptat concentraţia substanţei active.

Fiţi atenţi!

Datorită faptului că retinoizii sporesc sensibilitatea pielii la radiaţii ultraviolete, în timpul perioadei de utilizare a preparatelor respective nu se permite să vizitaţi solarul sau să faceţi băi de soare.

Aplicaţi retinoizii pe piele doar seara, înainte de culcare, şi dimineaţa, neapărat, spălaţi-vă pe faţă pentru a elimina rămăşiţele preparatului.

În cazul în care nu puteţi evita statul în soare, utilizaţi neapărat o crema cu factor de protecţie SPF 15 sau mai mare.

Fără permisiunea medicului, nu puteţi combina retinoizii topici cu alte remedii (de exemplu, cu hidroxiacizii). Această combinare poate, fie că să conducă la reducerea eficienţei retinoizilor, fie că să mărească riscul efectelor adverse.

În timpul perioadei de utilizare a retinoizilor topici renunţaţi la orice proceduri cosmetice cu o acţiune agresivă asupra pielii (precum epilarea).

Important!

Utilizarea retinoizilor în timpul sarcinii poate provoca defecte grave în dezvoltarea fătului.

Potrivit unor date, cremele şi gelurile cu Tretinoin şi cu Adapalene nu se absorb în sânge şi sunt considerate, cu condiţia respectării regulilor de utilizare, sigure în timpul sarcinii.

Preparatele cu retinoizii topici trebuie să se aplice numai pentru piele. Aveţi grijă ca produsul să nu nimerească în nas, pe buze, în gură, pe organele genitale.

Cremele cu Tazaroten sunt contraindicate în timpul sarcinii şi pot fi utilizate de către femeile gravide doar sub supraveghere medicală.

Peroxidul de benzoil

Peroxidul de benzoil are două proprietăţi care îl fac foarte eficient în tratarea acneei: el are un efect devastator asupra bacteriilor şi ajută la exfolierea celulelor vechi ale pielii.

Ar trebui, de asemenea, subliniat faptul că, în ciuda utilizării pe scară largă în întreaga lume, până în prezent nu au existat cazuri de rezistenţă bacteriană la această substanţă. Acest fapt distinge esenţial peroxidul de benzoil şi antibiotice, împotriva cărora bacteriile, adesea, formează o rezistenţă puternică.

În vânzare pot fi găsite diferite produse care conţin peroxid de benzoil într-o concentraţie între 1 şi 10%. Conform unor studii, concentraţia optimă este de 5%. Ea are randamentul ridicat (în comparaţie cu soluţia mai puţin concentrată) şi este inofensivă pentru piele (în comparaţie cu soluţia mai concentrată).

Multe persoane care încep tratamentul anti-acnee cu preparatele care conţin peroxid de benzoil spun că acestea le provoacă iritaţii severe ale pielii. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri, după ce pielea se obişnuieşte cu tratamentul, acest efect advers dispare.

Dacă, în urma utilizării unei soluţii 5% de peroxid de benzoil, observaţi o iritaţie severă – puteţi s-o înlocuiţi cu o soluţie mai puţin concentrată şi să vă întoarceţi la utilizarea soluţiei de 5% peste un timp.

Merită să începeţi tratamentul cu soluţii mai puţin concentrate, deoarece unii oameni au rezultate bune în ceea ce priveşte eliminarea acneei prin utilizarea sistematică a soluţiei de 2,5% a peroxidului de benzoil.

Precum şi hidroxiacizii (vezi mai sus), peroxidul de benzoil se găseşte în multe dintre produsele companiilor cosmetice destinate îngrijirii pielii.

Alegând un produs anume, pe lângă criteriile descrise la începutul aliniatului destinat keratoliticelor, atrageţi o atenţie sporită asupra următoarelor aspecte:

  • Potrivit unor experţi, cele mai eficiente sunt preparatele sub formă de geluri şi de creme.
  • Diferite remedii de îngrijire a feţei, pe lângă peroxidul de benzoil, pot conţine şi alte substanţe chimice (de exemplu, parfumuri, agenţi de curăţare), care sunt totalmente inutile în rezolvarea problemei acneei şi chiar pot afecta eficacitatea tratamentului. Din aceste considerente, este mai bine să alegeţi un preparat care conţine doar peroxidul de benzoil, sau o combinaţie a peroxidului de benzoil cu cele mai puţine substanţe chimice.
  • Unele remedii pentru îngrijirea pielii (de exemplu, geluri) care conţin peroxid de benzoil, în contact cu transpiraţie, pot forma pe piele un strat alb vizibil.

Cum se aplică corect pe piele preparatele cu peroxid de benzoil?

  1. Spălaţi-vă bine mâinile cu săpun;
  2. Spălaţi faţa cu apă rece sau călduţă şi ştergeţi-o cu mişcări foarte blânde, folosind întotdeauna un prosop curat;
  3. Pe vârful degetului arătător, stoarceţi din tub o cantitate mică de gel sau de cremă (detalii referitor la cantitate veţi găsi mai jos);
  4. Aplicaţi preparatul uniform pe cadranul stâng de sus al feţei (partea stângă a nasului, partea superioară a obrazului stâng, tâmpla stângă, partea stângă a frunţii);
  5. Stoarceţi aceeaşi cantitate de cremă şi aplicaţi-o pe cadranul drept de sus al feţei;
  6. Faceţi acelaşi lucru cu cadranul stâng inferior (pielea de deasupra jumătăţii stângi a buzei, partea de jos a obrazului stâng, partea stângă a bărbiei);
  7. Stoarceţi aceeaşi cantitate de cremă şi aplicaţi-o pe cadranul drept de jos al feţei;
  8. Puteţi să elaboraţi o metodă proprie de aplicare, important este doar ca preparatul să fie aplicat în strat uniform pe toată suprafaţa pielii predispuse la acnee.
  9. Străduiţi-vă să nu aplicaţi preparatul pe pielea din jurul ochilor.

Probleme potenţiale asociate cu utilizarea peroxidului de benzoil şi rezolvarea lor

Aşa cum am spus deja, la începutul utilizării, preparatele peroxidului de benzoil pot provoca arsuri şi iritaţii ale pielii.

În acest sens, pe lângă utilizarea preparatului cu o concentraţie mai mică a substanţei active (de exemplu, 2,5%), la începutul tratamentului puteţi să aplicaţi acesta doar o dată pe zi sau o dată la două zile.

Cu toate acestea, în scopul unui tratament eficient, este necesar, în primele 2-4 săptămâni de tratament, să aplicaţi aproximativ 4 ml de preparat (acest volum poate fi comparat cu volumul jumătăţii din degetul mare), de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara).

Este important!

Datorită faptului că peroxidul de benzoil sporeşte sensibilitatea pielii la radiaţii ultraviolete, în timpul perioadei de utilizare a produselor care conţin această substanţă chimică nu se poate să vizitaţi solarul sau să faceţi băi se soare.

În cazul în care nu puteţi evita statul în soare, utilizaţi neapărat o crema cu factor de protecţie SPF 15 sau mai mare.

Acordaţi, de asemenea, atenţie faptului că preparatele cu peroxid de benzoil pot decolora vopselele industriale pe îmbrăcăminte sau pe lenjerii de pat. Acest lucru este important în cazurile în care utilizaţi aceste remedii pentru tratamentul acneei pe corp.

Ce pot face dacă nu sunt mulţumit de rezultatele utilizării peroxidului de benzoil?

Dacă după 4-6 săptămâni de utilizare regulată a peroxidului de benzoil (de cel puţin 2 ori pe zi pe întreaga suprafaţa a pielii în care apar coşuri), observaţi că pielea dumneavoastră arată mai rău decât vă aşteptaţi, puteţi adăuga la tratament keratoliticele descrise mai sus.

Dacă sunteţi îngrijorat, în mare parte, de coşurile inflamate purulente, cea mai bună alegere ar fi retinoizii topici.

Dacă coşurile inflamate aproape au dispărut, dar au rămas puncte negre şi coşuri albe, cea mai bună alegere ar fi hidroxiacizii.

În cazul în care este necesară utilizarea simultană a peroxidului de benzoil cu hidroxiacizii, se recomandă să se aplice peroxidul de benzoil, şi apoi, după 10-15 minute, hidroxiacizii.

În cazul în care este necesară utilizarea simultană a peroxidului de benzoil cu retinoizii topici, tratamentul începe cu o creştere treptată a cantităţii folosite a peroxidului de benzoil (până la 4 ml, cum a fost arătat mai sus), iar apoi, pe măsură ce pielea se obişnuieşte cu el, se adaugă retinoidul (4 ml de peroxid de benzoil este aplicat o dată pe zi, dimineaţa, şi retinoidul – o dată pe zi, seara).

Excepţie de la această regulă face retinoidul topic Adapalene, care poate fi aplicat peste 10-15 minute după peroxidul de benzoil (după ce pielea se obişnuieşte cu peroxidul de benzoil, se adaugă Adapalene).

Dacă, peste 4-6 săptămâni după utilizarea sistematică a peroxidului de benzoil simultan cu keratolitice, starea pielii nu se îmbunătăţeşte, trebuie să adăugaţi un antibiotic topic (vezi mai sus, Am destul de multe coşuri inflamate, puncte albe şi negre pe faţă).

În acest caz, consecutivitatea de aplicare a preparatelor este: o dată pe zi dimineaţa: peroxidul de benzoil + peste 10-15 minute antibioticul topic, o dată pe zi, seara: retinoidul topic.

Antibioticele

Antibioticele sunt utilizate pentru a trata acneea, în scopul de a elimina infecţia cu P.acnes.

Antibioticele topice

Antibioticele topice sunt preparate sub formă de geluri, de unguente sau de creme care conţin antibiotice şi sunt destinate doar pentru aplicarea pe piele.

În ceea ce priveşte tratamentul acneei, Clindamicina se consideră antibioticul topic cel mai eficient.
Eficacitatea maximă a tratamentului cu Clindamicină este observat în cazurile în care aceasta este combinată cu peroxidul de benzoil şi cu retinoizii topici.

Pe lângă preparatele cu Clindamicină, pot fi utilizate medicamentele topice care conţin Eritromicină sau Sulfacetamid.

Combinaţia antibioticelor topice cu peroxidul de benzoil sporeşte eficienţa tratamentului acneei şi previne formarea rezistenţei microbilor la antibiotice. De aceea, actualmente, tratamentul acneei doar cu antibiotice topice, fără utilizarea peroxidului de benzoil, nu este recomandată.
În farmacii pot fi găsite preparatele care conţin concomitent peroxidul de benzoil şi Clindamicina.

Antibioticele destinate pentru uz oral

Antibioticele destinate pentru administrare orală sunt medicamente sub formă de tablete sau capsule. Aceste medicamente pot fi utilizate doar cu prescripţia şi sub controlul medicului.

În prezent, medicamentul preferat în tratarea acneei este Tetraciclina.

Unele studii au arătat că Tetraciclina este la fel de eficientă ca şi unele antibiotice, sau chiar, în anumite cazuri, mai eficientă. Ea este, de regulă, mai ieftină, şi, în afară efectului distrugător asupra P. acnes, are şi un efect pronunţat anti-inflamator.

Pe lângă Tetraciclină, în tratamentul acneei pot fi utilizate şi alte antibiotice din acest grup, cum ar fi Doxiciclina sau Minociclina.

Fiţi atenţi!

Mai sus a fost spus că, pentru a evalua eficacitatea unora dintre preparatele anti-acnee, acestea ar trebui să fie aplicate sistematic timp de cel puţin 8 săptămâni. Totuşi, în cazul în care antibioticele sunt administrate pe cale orală, nu se recomandă ca tratamentul cu ele să dureze mai mult de 6 săptămâni. Acest lucru se datorează faptului că curele mai lungi de tratament sunt asociate cu un risc mare de dezvoltare a rezistenţei microbilor la antibiotice.

De asemenea, nu se recomandă tratamentul simultan cu antibiotice sub formă de comprimate şi antibiotice sub formă de preparate topice (mai ales dacă acestea sunt antibiotice diferite, cum ar fi comprimatele de Tetraciclină şi unguentul cu Eritromicină).

Optimă, din punct de vedere al eficacităţii tratamentului acneei, este o combinaţie a antibioticelor sub formă de comprimate orale cu peroxidul de benzoil sau cu retinoidul topic (vezi mai sus).

Tratamentul de acest tip poate acţiona asupra tuturor factorilor care contribuie la dezvoltarea acneei: producţia accelerată a sebumului, divizarea accelerată a celulelor, tulburarea procesului exfolierii celulelor pielii la baza porilor, infecţia P. acnes.

Dacă sunteţi alergic la Tetraciclină sau la alte antibiotice asemănătoare cu ea (Doxiciclina, Minociclina), medicul dumneavoastră vă poate prescrie un tratament cu Azitromicină.

La ziua de azi, nu există date suficiente pentru a evalua eficacitatea reală a Azitromicinei în tratamentul acneei. În plus la aceasta, unele studii arată că utilizarea Azitromicinei este asociată cu o probabilitate ridicată a dezvoltării rezistenţei la acest medicament a microbilor (durata recomandată a tratamentului de până la 10 săptămâni).

Important!
În unele cazuri, tratamentul cu antibiotice poate conduce la infecţii intestinale periculoase. Prin urmare, în cazul în care în timpul administrării antibioticelor sau după primele trei luni de după finalizarea acestuia aveţi diaree severă şi durerile abdominale, recitiţi neapărat recomandările noastre în articolul Diareea provocată de administrarea antibioticelor.

Isotretinoina (retinoizii, destinaţi pentru administrarea orală)

Isotretinoina are un efect complex şi contribuie la eliminarea tuturor principalilor factori implicaţi în formarea acneei: inhibă producerea sebumului de glandele sebacee, încetineşte diviziunea celulară în gurile porilor, previne astuparea porilor, indirect, acţionează distructiv asupra infecţiei P. acnes şi are efect anti-inflamator.

Din păcate, din cauza riscului efectelor adverse grave, Isotretinoina nu poate fi utilizat în tratamentul tuturor cazurilor acneei.

Cu toate că cele mai multe dintre efectele secundare ale Isotretinoinei nu sunt periculoase pentru sănătate şi dispar, fără nicio consecinţă, după ce încetaţi să luaţi acest medicament, în unele cazuri, utilizarea acesteia poate provoca efecte adverse foarte grave.

În special, s-a constatat că Isotretinoina are un efect teratogen pronunţat. Acest lucru înseamnă că, în cazul de administrare a medicamentului în timpul sarcinii, aceasta poate perturba grav dezvoltarea fătului şi poate provoca apariţia anomaliilor grave.

De aceea, în cazul femeilor, dacă există chiar şi cea mai mică şansă că aţi putea fi gravidă, înainte de a începe tratamentul cu Isotretinoină:

Dacă în timpul tratamentului cu Isotretinoină se va întâmpla situaţia în care este posibilă dezvoltarea unei sarcini, cereţi imediat consultaţia unui medic. În astfel de cazuri, va fi corect să luaţi în considerare posibilitatea utilizării Contracepţiei de urgenţă.

În prezent, în scopul tratamentului cazurilor severe de acnee, sunt elaborate schemele terapeutice cu Isotretinoină care presupun administrarea continuă a medicamentului timp de 4-6 luni (de regulă, de 2 ori pe zi). Doza de Isotretinoină o selectează, individual pentru fiecare persoană, medicul dermatolog.

În circa 20% dintre cazurile acneei, soluţia definitivă a problemei necesită mai multe tratamente repetate.

Răspunsuri la câteva întrebări importante legate de acnee

Mai jos sunt prezentate răspunsurile la câteva întrebări importante legate de acnee.

Ar fi oare necesar, în scopul rezolvării problemei de acnee, să se efectueze unele teste speciale sau unele investigaţii medicale?

Coşurile sunt un tip de boală care necesită rareori teste speciale şi examene. În cele mai multe cazuri, medicul dermatolog poate diagnostica acneea şi poate planifica un tratament eficient numai în baza examinării vizuale a pacientului şi în baza colectării informaţiilor cu privire la boala.

Nevoia de testări medicale poate apărea atunci când:

  • Acneea nu dispare în urma tratamentului convenţional cu antibiotice (suspectarea foliculitei gram-negative). În această situaţie, medicul poate solicita teste care ajută la identificarea tipului bacteriilor ce provoacă acnee şi la determinarea sensibilităţii lor la antibiotice
  • Acneea apare la fete şi femei cu cicluri menstruale neregulate şi cu alte semne ale tulburărilor hormonale (de exemplu, creşterea sporită a părului facial, obezitatea). În situaţii similare, medicul poate solicita teste de sânge în scopul de a verifica nivelul diferitor hormoni.

Simt că în curând îmi va ieşi un coş. Ce pot face pentru a preveni apariţia acestuia?

Aşa cum am arătat mai sus, acneea este cauzată de blocarea porilor şi acumularea sebumului în ele, dar şi de reproducerea microbilor patogeni.

Dacă, în procesul formării coşurilor, vor fi eliminaţi principalii factori care contribuie la dezvoltarea acneei (ocluzia porilor), acest fapt poate preveni dezvoltarea coşurilor.

Metodele cele mai eficiente în asemenea situaţii sunt keratoliticele.

Dacă utilizaţi în mod regulat keratolitice, puteţi suplimentar, de mai multe ori pe zi, să le aplicaţi în zona în care prevedeţi formarea coşului.

Vă rugăm să reţineţi!

Dacă aţi încercat deja să striviţi coşul iar în locul lui a rămas o rană – este mai bine să-l lăsaţi în pace şi să-i daţi posibilitatea de a se curăţa de la sine şi de a se vindeca.

Keratoliticele aplicate pe rană pot încetini vindecarea acesteia.

Se permite oare strivirea coşurilor şi punctelor negre?

Deşi stoarcerea coşurilor şi a „punctelor negre” pare fi o măsură terapeutică foarte logică, în ceea ce priveşte eliminarea finală a acneei şi menţinerea sănătăţii pielii, această procedură este totalmente ineficientă.

Dacă vom compara problema acneei cu inundaţia apartamentului cu apă de la robinetul deschis, atunci putem spune că stoarcerea coşurilor este la fel de eficientă ca şi colectarea apei care se vărsă pe podea. Colectarea apei parţial ajută la rezolvarea problemei de inundaţie, dar, totalmente, această problemă nu va fi rezolvată atât timp cât robinetul nu este închis.

Mai mult decât atât, stoarcerea coşurilor creează condiţii pentru dezvoltarea mai activă a infecţiilor şi, adesea, conduce la faptul că, după vindecarea coşului, în locul lui rămâne o cicatrice sau o pată întunecată (lentigo).

Prin urmare, dacă vă confruntaţi cu problema de acnee sau de puncte negre – străduiţi-vă să nu le striviţi. Vă rugăm să aveţi răbdare şi să începeţi un tratament corect. Chiar dacă va trebui să aşteptaţi rezultatul câteva săptămâni, aceasta va fi mai bine decât lupta continuă, de ani de zile, cu acnee prin strivire (stoarcere).

Cu toate că renunţarea la stoarcerea coşurilor şi direcţionarea efortului spre eliminarea factorilor care contribuie la apariţia lor sunt cele mai reuşite momente în soluţionarea cu succes a acestei probleme, în unele cazuri (de exemplu, atunci când un coş purulent şi mare s-a format pe faţă) poate fi pur şi simplu imposibil să vă abţineţi şi să nu-l stoarceţi.

Pentru ca stoarcerea coşului să provoace cât mai puţin posibile pagube pentru pielea Dvs.:

  1. Înainte de a stoarce coşul, faceţi un duş sau spălaţi-vă pe faţă (în funcţie de locaţia coşului)
  2. Spălaţi-vă bine mâinile cu săpun
  3. Sterilizaţi un ac subţire, înmuindu-l în alcool (etanol, acid formic) şi împungeţi uşor „capul comedonului”
  4. Înfăşuraţi degetele arătătoare de la ambele mâini cu un tifon steril, aplicaţi-le pe ambele părţi ale coşului şi împingeţi uşor. Sebumul şi puroiul eliminate uscaţi-le cu un tampon umezit cu alcool. Dacă observaţi că, după ce puroiul şi sebumul s-au eliminat, apar urme de sânge sau de lichid limpede – încetaţi să apăsaţi – aceasta înseamnă că coşul este maximal posibil curăţat.
    Dacă, în urma apăsării, credeţi că coşul nu s-a curăţat suficient – daţi-i timp să se coacă.

Mi s-a format sub piele un nodul mare, inflamat şi dureros. Mă tem că în urma lui ar putea să rămână o cicatrice. Ce pot face?

Nodulii dureroşi, formaţi la unele persoane care se confruntă cu problema de acnee, pot, într-adevăr, lăsa cicatricele. Din aceste considerente, dacă vi s-a format un nodul mare şi foarte dureros:

  1. Nu încercaţi să-l stoarceţi.
  2. Contactaţi neapărat un dermatolog. Medicul vă poate face o injecţie de medicamente anti-inflamatoare direct în zona nodulluui. Acest lucru va reduce, în mod semnificativ, reacţia inflamatoare şi riscul de cicatrizare.
Deschideți surse
  • Abbas, S., Goldberg, J.W. & Massaro, M., 2004. Personal cleanser technology and clinical performance. Dermatologic therapy, 17 Suppl 1, pp.35–42.
  • Allemann, I. & Baumann, L., 2009. Botanicals in skin care products. International Journal of Dermatology, 48(9), pp.923–934. Epstein, H. a, 2005.
  • Anatomy of a skin cleanser. Skinmed, 4(3), pp.183–185.
  • Ayers, K., Sweeney, S.M. & Wiss, K., 2005. Pityrosporum folliculitis: diagnosis and management in 6 female adolescents with acne vulgaris. Archives of pediatrics & adolescent medicine, 159(1), pp.64–67.
  • Bouwstra, J.A. & Ponec, M., 2006. The skin barrier in healthy and diseased state. Biochimica et Biophysica Acta – Biomembranes, 1758(12), pp.2080–2095.
  • Bozzo, P., Chua-Gocheco, A. & Einarson, A., 2011. Safety of skin care products during pregnancy. Canadian Family Physician, 57(6), pp.665–667.
  • Corazza, M. et al., 2010. Surfactants, skin cleansing protagonists. Journal of the European Academy of Dermatology and Venereology, 24(1), pp.1–6.
  • Del Rosso, J.Q. & Levin, J., 2011. The clinical relevance of maintaining the functional integrity of the stratum corneum in both healthy and disease-affected skin. Journal of Clinical and Aesthetic Dermatology, 4(9), pp.22–42.
  • Ditre, C. & Whitney, 2011. Management strategies for acne vulgaris. Clinical, Cosmetic and Investigational Dermatology, 4, p.41. Available at: http://www.dovepress.com/management-strategies-for-acne-vulgaris-peer-reviewed-article-CCID.
  • Dubertret, L., 2011. Acitrétine. Annales de Dermatologie et de Vénéréologie, 138(12), pp.829–832. Available at: http://linkinghub.elsevier.com/retrieve/pii/S0151963811005825.
  • Dugas, B., 2007. Choosing the right peel for your patient. Plastic surgical nursing : official journal of the American Society of Plastic and Reconstructive Surgical Nurses, 27(2), pp.80–84.
  • Fabbrocini, G. et al., 2010. Acne scars: Pathogenesis, classification and treatment. Dermatology Research and Practice, 2010(1).
  • Feldman, S. et al., 2004. Diagnosis and treatment of acne. American family physician, 69(9), pp.2123–2130. Available at: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15152959?dopt=abstract%5Cnpapers://133b2da2-5c27-45c9-8290-6952d86f249c/Paper/p413.
  • Fife, D., 2011. Practical evaluation and management of atrophic acne scars: Tips for the general dermatologist. Journal of Clinical and Aesthetic Dermatology, 4(8), pp.50–57.
  • Finlay, A.Y. et al., 2013. Classification of acne scars is difficult even for acne experts. Journal of the European Academy of Dermatology and Venereology, 27(3), pp.391–393.
  • Strauss, J.S. et al., 2007. Guidelines of care for acne vulgaris management. Journal of the American Academy of Dermatology, 56(4), pp.651–663.
  • Tan, J.K.L., Vasey, K. & Fung, K.Y., 2001. Beliefs and perceptions of patients with acne. Journal of the American Academy of Dermatology, 44(3), pp.439–445.
  • Wise, E.M. & Graber, E.M., 2011. Clinical pearl: Comedone extraction for persistent macrocomedones while on isotretinoin therapy. Journal of Clinical and Aesthetic Dermatology, 4(11), pp.20–21.
  • Zouboulis, C.C., 2004. Acne and sebaceous gland function. Clinics in Dermatology, 22(5), pp.360–366.

Cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol?

Apreciere medie: 5.0. Pe baza a 3 voturi.
Se încarcă...

Ce facem noi la moment?

(1) Actualmente suntem în proces de lucru asupra publicării unei serii de articole, dedicate posibilităților de protecție împotriva maladiilor oncologice (a diverselor tipuri de cancer).

În aceste materiale vom prezenta o analiză argumentată științific a opțiunilor disponibile de reducere a riscului de cancer cu utilitate practică pentru mulți adulți. Toți adulții, periodic, se confruntă cu necesitatea de a lua decizii care sunt, direct sau indirect, legate de prevenția maladiilor oncologice, chiar dacă o asemenea legătură nu este întotdeauna evidentă.

(2) Concomitent cu noua serie vom publica și câteva materiale suplimentare importante, care le vor permite cititorilor să-și dezvolte gândirea critică în rezolvarea problemelor medicale, din contul formulării întrebărilor corecte, al determinării propriilor scopuri și al aprecierii calității informațiilor găsite.

Puteți folosi opțiunea de abonare pentru a primi o notificare în momentul publicării noilor articole (publicarea este prognozată pentru luna iunie 2017).