Recomandări argumentate ştiinţific pentru pacienţi cu privire la abcese paratonzilare (colecţii de puroi în gât)

Ce sunt abcesele periamigdalian, peritonsilar, retrofaringian și parafaringian?

De la medici, din cărțile medicale sau din internet ați putut afla termeni precum abces periamigdalian sau peritonsilar, abces retrofaringian sau parafaringian. În cele ce urmează, vom explica amănunțit semnificația acestor termeni:

În medicină, prin termenul abces periamigdalian, se desemnează formarea și eliminarea puroiului (supurație) în țesuturile din jurul amigdalelor palatine (glande). Cuvântul periamigdalian se traduce, literalmente, ca “situat în preajma amigdalelor (tonsilelor)”.

Unii medici folosesc termenul abces peritonsilar în loc de abces periamigdalian, dar este vorba despre același lucru, dată fiind sinonimia dintre cuvintele tonsilă și amigdală.

În articolul de față, vom utiliza ambii termeni.

În cazurile în care infecția pătrunde prin faringe (numit, în limbaj medical, și pharynx) în țesuturile profunde ale gâtului, se formează așa-numitele abcese retrofaringiene sau parafaringiene.

Dacă infecția migrează în partea laterală a gâtului (în stânga sau în dreapta faringelui), se formează abcesul parafaringian.

Dacă infecția se răspândește prin partea din spate a faringelui spre ganglionii limfatici situați în această regiune, se formează abcesul retrofaringian.

De ce se formează abcese în gât?

Cauzele exacte care determină apariția abceselor în gât până în prezent nu au fost stabilite.

Mai jos, vom enumera câțiva factori și circumstanțe importante legate de apariția abceselor în gât.

Un adult poate face abcese în gât?

Abcesele periamigdalian sau retrofaringian pot să se dezvolte nu numai la copii, ci și la adulți.

Mai mult, observațiile clinice asupra persoanelor afectate de abcese de acest fel au arătat că la oamenii cu vârste de peste 40 de ani maladiile date decurg mai greu decât la copii și adolescenți, cer un tratament mai intensiv și o ședere mai îndelungată în spital.

Abcesele în gât se formează întotdeauna după angine?

În cadrul unei cercetări științifice, s-a constatat că aproximativ 34% din persoanele care ajung în spitale cu abces periamigdalian sau retrofaringian/ parafarangian nu au avut angină (anghină) și nici faringită până la apariția abceselor respective.

În toate celelalte cazuri, abcesele periamigdaliene, retro- sau parafaringiene se dezvoltă, de regulă, la câteva zile după debutul anginei obișnuite (numită și tonsilită sau amigdalită acută).

Este adevărat că administrarea antibioticelor în timpul anginei previne apariția abceselor în gât?

Da, într-adevăr, administrarea antibioticelor în timpul anginei poate reduce probabilitatea formării abceselor, dar nu exclude cu totul riscul acestor tipuri de maladii. Din această cauză, abcesele periamigdaliene și parafaringiene se pot forma și la persoanele ce au administrat antibiotice cât timp s-au tratat de angină.

Ce legătură există între abcesele din gât și fumat?

S-ar putea să existe o legătură între fumat și abcesele care se formează în gât. În cadrul unei cercetări științifice, s-a stabilit că abcesele periamigdaliene, para- sau retrofaringiene apar mai frecvent la persoanele care fumează.

Abcesele care se formează în gât sunt periculoase?

Abcesele periamigdaliene, retro- și parafaringiene sunt considerate maladii foarte periculoase și necesită intervenția imediată a medicilor.

Fără tratament adecvat, infecția din regiunea abcesului peritonsilar sau retrofaringian poate să se răspândească în țesuturile învecinate ale gâtului, în cutia toracică și în sânge, ceea ce poate conduce la decesul persoanei afectate de maladia respectivă într-un timp de câteva ore sau zile.

La copii, abcesele peritonsilare pot determina edemul laringian (glotic), care provoacă dispnee (năduf) sau chiar sufocare (asfixie).

Ce simptome pot indica asupra formării abceselor în gât?

După cum spuneam mai sus, abcese peritonsilare, retro- și parafaringiene se dezvoltă, de regulă, la câteva zile după debutul anginei (tonsilitei sau amigdalitei).

Astfel, puteți presupune că în gât începe să se formeze un abces dacă observați, la câteva zile după începutul anginei, o înrăutățire bruscă a stării sănătății, în special:

• durerile în gât (mai ales în timp ce înghițiți alimente) se intensifică;
• apare (din nou) febra;
• senzația de presiune crescândă în una din cavitățile tonsilare sau umflarea pronunțată a uneia dintre amigdale.

Puteți suspecta formarea abcesului în gât și atunci când administrați antibiotice, dar angina și durerile din gât nu dispar deja de 7-10 zile.

Alte simptome ale formării abceselor în gât ar putea fi:

• schimbarea timbrului vocii (vocea devină răgușită sau nazală – începeți să “vorbiți pe nas”);
• apariția unor dureri în urechi în timpul înghițirii alimentelor;
• mobilitatea redusă a maxilarului inferior (altfel spus, deschideți gura cu dificultate);
• inflamarea pronunțată a ganglionilor limfatici îm regiunea gâtului;
• dureri în regiunea gâtului și imposibilitatea de a întoarce gâtul într-o parte sau în alta.

Ce analize și examene medicale poate prescrie medicul?

De diagnosticarea și tratamentul abceselor se ocupă medicii otolaringologi (ORL-iștii). De regulă, pentru a stabili diagnosticul de abces, medicul se mărginește la examinarea vizuală a gâtului pacientului.

Cu toate acestea, în cazurile în care etiologia și dezvoltarea specifică a maladiei nu pot fi determinate printr-un examen vizual obișnuit, pentru a preciza diagnosticul, medicul poate face puncția abcesului, adică înțepa regiunea afectată de abces cu o seringă prevăzută cu un ac foarte subțire și extrage lichidul (puroiul) pe care acesta îl conține. Prezența puroiului confirmă diagnosticul de abces.

În unele cazuri, pentru a localiza cu precizie abcesul și a stabili gradul de răspândire a puroiului în țesuturile învecinate, medicul poate recomanda radiografia gâtului, ultrasonografia țesuturilor moi ale gâtului sau tomografia computerizată a aceleeași regiuni anatomice.

Pentru a elabora o schemă de tratament adecvată, medicul poate, de asemenea, să prescrie analize speciale (analiza microbiologică, recoltarea puroiului și cultivarea microbilor ce se conțin în acesta pe medii de cultură), care permit să se identifice cu exactitate tipul de bacterii ce au provocat inflamația și sensibilitatea acestora la diverse antibiotice.

Ce tratament poate recomanda medicul pentru vindecarea abcesului peritonsilar?

Trebuie să stau în spital pentru a trata abcesele?

După cum spuneam mai sus, abcesele periamigdaliene și cele retrofaringiene pot prezenta un mare pericol pentru viața bolnavilor, din acest motiv, persoanele afectate de abcese în regiunea gâtului trebuie spitalizate pentru câteva zile.

Spitalizarea este și mai necesară dacă abcesul se dezvoltă la copil (în cazul copiilor, abcesul poate determina edemul laringian și provoca tulburări grave ale respirației).

Ce se întâmplă după spitalizare?

De cele mai multe ori, la depistarea abcesului peritonsilar, medicii recomandă o intervenție chirurgicală urgentă pentru a înlătura puroiul colectat în țesuturile afectate (îndepărtarea puroiului se numește drenaj și se face printr-un dispozitiv numit dren).

Deschiderea și drenarea abcesului accelerează procesul de vindecare. Starea sănătății se ameliorează vizibil chiar în primele ore de după operație.

Cum are loc intervenția chirurgicală?

În funcție de localizarea și dimensiunile abcesului, medicul poate elimina puroiul colectat în acesta prin:

• puncție;
• incizie mică în gât;
• incizie pe piele (la nivelul gâtului).

Puncția nu este, în general, dureroasă și nu cere anestezie.

Inciziile în gât (în interior) sau pe pielea de la nivelul gâtului (în exterior) pot fi dureroase, de aceea pacientul (mai ales dacă e vorba de un copil) este anesteziat pentru o scurtă perioadă de timp, anestezia reduceând la zero sensibilitatea la durere a persoanei operate.

De multe ori, în timpul intervenției chirurgicale de îndepărtare a abcesului, medicii extirpează și amigdalele (se știe că înlăturarea tonsilelor (glandelor) reduce probabilitatea recidivei abceselor în gât).

Ce se întâmplă după operație?

Imediat după operație, starea sănătății dvs. se va îmbunătăți vizibil. Dacă abcesul a fost extras prin puncție sau printr-o incizie simplă, durerile nu vor fi mari și medicul ar putea să vă externeze în aceeași zi sau a doua zi după intervenție, pentru a continua tratamentul la domiciliu.

Dacă, în timpul operației, medicul înlătură și amigdalele, durerile vor fi mai mari și s-ar putea să mai rămâneți în spital pentru încă 2-3 zile. Pentru a calma durerile și ușura deglutiția (înghițirea alimentelor), medicul v-ar mai putea recomanda unele medicamente analgezice. Recomandări detaliate la acest subiect – în articolul nostru Extirparea chirurgicală a amigdalelor.

În ce cazuri trebuie să apelez urgent la medic după intervenția chirurgicală?

Tratamentul cu antibiotice

De regulă, odată cu intervenția chirurgicală, medicii recomandă și tratamentul cu antibiotice, necesare pentru stoparea infecției bacteriene ce a declanșat formarea abcesului.

Pentru tratamentul abceselor periamigdaliene sau retrofaringiene, se utilizează antibioticele cu spectru larg, de exemplu, derivatele penicilinei, cefalosporinele, metronidazol etc.

Durata tratamentului cu antibiotice costituie, în medie, 7-10 zile.

Curele cu antibiotice sunt obligatorii mai ales pentru copiii care fac abcese peritonsilare. Aceasta pentru că abcesele din gâtul copiilor frecvent sunt legate de streptococul beta-hemolitic de tip A care, în unele cazuri, poate determina complicații grave la rinichi și la inimă. Tratamentul cu antibiotice reduce, într-o măsură considerabilă, probabilitatea apariției acestor complicații.

Recomandări detaliate în această privință – în articolul Infecțiile streptococice ale gâtului.

Poate fi tratat abcesul fără intervenție chirurgicală?

După cum spuneam mai sus, în majoritatea cazurilor, medicii recomandă deschiderea și drenarea abcesului periamigdalian.

Cu toate acestea, în unele cazuri particulare, când starea sănătății pacientului se ameliorează rapid după începerea tratamentului, medicii pot și să nu recomande îndepărtarea puroiului pe cale chirurgicală (puncția sau incizia).

Ce fac dacă abcesele din gât recidivează?

La 10-15% din persoanele care ajung la spital cu abcese în gât, peste ceva timp după revenirea acasă acestea recidivează.

Majoritatea cazurilor de recidivă sunt legate fie de înlăturarea incompletă a puroiului în timpul operației, fie de administrarea incorectă a medicamentelor după intervenția chirurgicală.