Îndepărtarea eficientă a mirosului neplăcut al gurii (halitoză, halenă, respiraţie urât mirositoare) la copii sau la adulți

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 9 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți-ne părerea dvs.

Apreciere medie: 4.0. Pe baza a 4 voturi.
Se încarcă...

În ce mod vă poate ajuta acest articol să soluţionaţi problema mirosului neplăcut al gurii?

Analizând întrebările oamenilor care se confruntă cu problema mirosului neplăcut al gurii, am constatat că fiecare utilizează diferite expresii pentru a descrie problema dată, inclusiv: miros teribil, miros de putreziciune, miros de ouă stricate, respiraţie urât mirositoare, precum şi miros rău, rău mirositor, miros greu din gură.

Pentru a răspunde la aceste întrebări, am studiat reviste medicale şi baze de date pentru profesioniştii în domeniu în care se publică rezultatele cercetărilor ştiinţifice.

Analizând informaţiile găsite, am ajuns la concluzia că problema respiraţiei urât mirositoare (în limbaj medical – halitoză) este studiată suficient de bine în cadrul a numeroase cercetări şi, actualmente, există recomandări concrete pentru abordarea problemei date, pe care le vom descrie în detaliu ceva mai jos.

Pentru a face acest articol cât mai util şi comod de utilizat pentru cititorii noştri, ne-am decis să-l prezentăm sub formă de listă cu recomandări intuitive, pas cu pas, care, fiind respectate, îi vor ajuta pe cititori să soluţioneze de sine stătător problema respiraţiei urât mirositoare sau cel puţin să identifice cauza acesteia şi să meargă la medicul specialist pentru a remedia problema.

Am aranjat recomandările noastre în următoarea succesiune: „ce puteţi face la domiciliu” -> „când trebuie să mergeţi la medic”, în conformitate cu algoritmul: Cauza problemei + Ce trebuie să faceţi pentru a remedia problema.

Alcătuind lista recomandărilor de mai jos, ne-am ghidat de două teze confirmate prin cercetări ştiinţifice:

  1. Peste 80% de cazuri de respiraţie urât mirositoare sunt asociate cu una sau câteva cauze uşor evitabile, „localizate” în cavitatea bucală. Din acest motiv, abordarea problemei respective ar trebui să înceapă, după cum e corect şi logic, prin corectarea modului de îngrijire a cavităţii bucale, care implică nu numai curăţarea dinţilor, dar şi alte acţiuni, și mai importante.
  2. Doar 1-2% de cazuri de respiraţie urât mirositoare sunt asociate cu boli foarte grave ale organelor interne, care nu pot fi vindecate de sine stătător. Din acest motiv, vom descrie aceste cazuri abia în ultimul rând.

Dacă doriţi să scăpaţi de respiraţia urât mirositoare, începeţi să îndepliniţi recomandările prezentate mai jos, în ordinea în care sunt descrise acestea. Treceţi la următoarea recomandare numai dacă sunteţi sigur că îndepliniţi cu exactitate recomandările anterioare sau credeţi că, în cazul dumneavoastră, cutare sau cutare cauză nu poate fi sursa problemei.

Cum pot să înţeleg că mirosul neplăcut a dispărut? Există vreo modalitate de depistare a mirosului urât din gură?

Problema respiraţiei urât mirositoare are o caracteristică importantă: în marea majoritate a cazurilor, omul nu simte mirosul neplăcut din gura lui şi, prin urmare, poate afla despre aceasta numai de la alte persoane.

Aceasta pentru că receptorii senzoriali ai nasului încetează să răspundă la prezenţa unui miros, dacă acesta acţionează asupra lor o perioadă lungă de timp. Anume aşa se întâmplă în cazul respiraţiei urât mirositoare: mirosul neplăcut este mereu prezent în aerul expirat prin nas şi receptorii olfactivi încetează să mai reacţioneze la acesta.

În acest sens, nu există, practic, nicio modalitate de a stabili sau de a simţi mirosul din propria gură.

Oricât de neplăcut şi de dificil ar fi acest lucru, pentru a înţelege dacă aveţi respiraţia urât mirositoare sau nu, trebuie să rugaţi pe cineva dintre apropiaţii dvs. să vă ajute.

În continuare, vom trece la descrierea principalelor motive care pot determina mirosul neplăcut din gură şi vom oferi recomandări detaliate pentru a le înlătura.

Cauza: nu acordaţi suficientă atenţie igienei dinţilor şi a cavităţii bucale

În cadrul cercetărilor ştiinţifice, s-a constatat că, în cavitatea bucală a oamenilor sănătoşi, pot să se dezvolte câteva sute de specii de microbi, care sunt consideraţi drept „microflora normală” a gurii.

Unii dintre aceşti microbi utilizează în calitate de hrană proteinele care rămân în cavitatea orală după ingerare. Descompunând proteinele, bacteriile secretă substanţe chimice care conţin sulf: hidrogen sulfurat şi metil mercaptan. Ambele substanţe, chiar şi în cantităţi mici, răspândesc un miros de putreziciune, extrem de neplăcut, cum ar fi izul de putregai sau de ouă stricate.

În acest sens, pentru a soluţiona problema halitozei, în majoritatea cazurilor, este suficient să aveţi grijă ca bacteriile din cavitatea bucală să aibă cât mai puţin substrat necesar pentru a produce compuşi cu sulf (adică, trebuie să vă străduiţi ca în gură să rămână cât mai puţine reziduuri alimentare). Mai jos, vom explica modul în care puteţi realiza aceasta.

Posibil că vă spălaţi pe dinţi mai rar decât ar trebui sau mai puţin timp decât e necesar

Cel mai simplu mod de a curăţa gura de resturi alimentare este să vă spălaţi pe dinţi, cu o periuţă, după fiecare masă sau, cel puţin, de două ori pe zi, dimineaţa (după micul dejun) şi seara (înainte de culcare).

Dacă obişnuiţi să vă spălaţi pe dinţi mai puţin de două ori pe zi, încercaţi să vă dezvoltaţi obiceiul de a-i curăţa, în mod regulat, de două ori pe zi, dimineaţa şi seara. Acest lucru poate fi foarte eficient, mai ales dacă respiraţia urât mirositoare apare de dimineaţă.

De asemenea, acordaţi atenţie modului în care vă spălaţi pe dinţi. Experţii în domeniul stomatologiei consideră că, pentru o bună curăţare a cavităţii bucale de resturi alimentare şi de bacterii, pasta de dinţi trebuie să contacteze cu dinţii cel puţin 2 minute, iar dinţii trebuie periaţi pe ambele părţi.

Încercaţi să vă cronometraţi spălatul pe dinţi. Dacă acest timp este mai scurt decât două minute, încercaţi să vă schimbaţi obiceiul şi să periaţi dinţii mai mult timp, mai minuţios şi pe toate părţile.

Posibil că, după ce periaţi dinţii, între aceștia rămân resturi alimentare

Este cunoscut faptul că există mici spaţii între dinţi, în care pot rămâne resturi de alimente (în special, fibrele de carne, care sunt principala sursă de hrană a bacteriilor care generează compuşii de sulf).

Spaţiile înguste dintre dinţii se curăţă rău cu o periuţă de dinţi obișnuită, chiar dacă vă spălaţi minuţios.

În acest sens, mulţi specialişti le recomandă pacienţilor care se confruntă cu respiraţia urât mirositoare, să curăţe, în mod regulat (de 1-2 ori pe zi), înainte de a peria dinţii, spaţiile dintre dinţi cu o aţă dentară.

Unii oameni refuză această procedură, deoarece necesită mai mult timp decât s-au obişnuit să folosească pentru spălatul pe dinţi. Cu toate acestea, după cum arată observaţiile clinice, utilizarea aţei dentare poate să conducă, în cel mai scurt timp, la o reducere esenţială a intensităţii mirosului neplăcut.

Posibil că nu curăţaţi placa (pelicula) bacteriană care acoperă limba

În cadrul studiilor microbiologice s-a descoperit faptul că, în cazul oamenilor care își periază regulat dinţii, utilizează aţa dentară, nu au dinţi stricaţi sau alte boli, dar emană un miros urât din gură, sursa problemei este, de multe ori, placa bacteriană („petele albe”) de pe limbă.

Pentru a supravieţui, bacteriile care produc gazele urât mirositoare au nevoie de un mediu în care nu există oxigen (în medicină, un asemenea mediu se numeşte anaerob).

Cercetătorii au constatat că și atunci când grosimea stratului alb de pe limbă este de numai câţiva microni, în acest strat nu există oxigen şi bacteriile se pot multiplica activ şi pot emite compuşi de sulf. Mai mult, s-a constatat că puterea halitozei la mulţi oameni este direct proporţională cu grosimea peliculei (plăcii) albe de pe limbă.

Curăţaţi bine stratul alb de pe suprafaţa limbii cu periuţa de dinţi cu peri moi sau cu o perie specială care are, pe partea dorsală, un strat special de cauciuc zgrunţuros.

Trebuie să curăţaţi placa bacteriană regulat (în fiecare dimineaţă), mişcând peria de la rădăcina limbii spre vârful acesteia.

Cea mai mare cantitate de depuneri se situează pe partea din spate a limbii, care nu este vizibilă în oglindă, astfel încât încercaţi să ajungeţi cu peria cât mai aproape de rădăcina limbii. Iniţial, această procedură poate cauza disconfort şi chiar induce senzaţia de vomă, dar, treptat, toate aceste senzaţii dispar, iar procedura nu mai provoacă niciun fel de deranj.

Cauza: în gură se produce o cantitate de salivă insuficientă pentru curăţarea permanentă a cavităţii bucale

Se cunoaşte că mirosul urât din gură poate fi deosebit de intens dimineaţa. Cauza acestui fenomen ar putea fi faptul că dimineaţa este precedată de o perioadă lungă de somn, în timpul căreia, în gura omului, se produce mai puţină salivă decât este necesar pentru a spăla bacteriile şi produsele lor metabolice din cavitatea bucală.

În urma unor cercetări știinţifice, s-a descoperit că o cantitate insuficientă de salivă poate determina mirosul urât din gură chiar şi în timpul zilei. Mai jos vom arăta ce trebuie să faceţi pentru a remedia această problemă.

Beţi prea puţină apă

Principalul motiv pentru producerea unei cantităţi insuficiente de salivă este deshidratarea. Adulţii pot suporta foarte bine deshidratarea şi, prin urmare, pot să reziste fără apă toată ziua. Cu toate acestea, chiar şi la nivelul la care deshidratarea nu este simţită, aceasta reduce cantitatea de salivă produsă în gură.

Din acest motiv, una dintre cele mai comune şi obligatorii măsuri de combatere a respiraţiei urât mirositoare este aportul zilnic de apă în cantităţi suficiente.

Potrivit experţilor, pentru un adult este suficientă cantitatea de 2-2,5 litri de apă pe zi sau aproximativ 8 pahare câte 250 ml de apă.

Mai mult, dat fiind că anumite băuturi (de exemplu, ceaiul, cafeaua) pot accelera eliminarea apei din organism, se recomandă să beţi un pahar de apă după fiecare porţie de ceai sau de cafea.

Puteţi utiliza guma de mestecat

Pe lângă asigurarea unui aport suficient de apă, puteţi spori producţia salivei în gură și cu ajutorul gumei de mestecat.

Puteţi mesteca gume fără zahăr (ca să nu creaţi în gură un mediu dulce care promovează creşterea bacteriilor), în cazuri în care, după masă, nu aveţi posibilitate să vă spălaţi pe dinţi. În acest caz, guma de mestecat vă va curăţa automat dinţii de resturile alimentare şi va creşte producţia de salivă care le va spăla din gură.

Cauza: probleme asociate dinţilor sau gingiilor

În cazul în care, după curăţarea regulată a dinţilor şi a limbii, după folosirea aţei dentare şi a gumei de mestecat, problema halenei nu se rezolvă, mergeţi la medicul stomatolog. În multe cazuri, respiraţia urât mirositoare poate fi cauzată de boli dentare, cum ar fi cariile dentare, boala parodontală şi tartrul dentar.

Caria dentară

Cariile (găurile în dinţi) pot fi cauza respiraţiei urât mirositoare, deoarece în dinţii deterioraţi se pot acumula resturi de alimente care, mai apoi, sunt descompuse de bacterii.

Chiar dacă, examinând dinţii în oglindă, nu vedeţi pete întunecate sau găuri, apelaţi neapărat la serviciile medicului stomatolog pentru un control.

Adesea, cariile dentare se dezvoltă pe suprafeţele a doi dinţi adiacenţi (datorită faptului că în spaţiile dintre dinţi se blochează, pe mai mult timp, resturile alimentare). În acest caz, cariile dentare pot rămâne nedetectate pentru o lungă perioadă de timp.

Parodontoza

O altă boală care poate provoca respiraţia urât mirositoare este boala parodontală.

Boala parodontală este o afecţiune însoţită de inflamaţia şi de distrugerea ţesuturilor care susţin și fixează dinţii în cavităţile maxilare (alveole).

În cadrul cercetărilor ştiinţifice s-a constatat că, la persoanele care suferă de boala parodontală, între dinţi şi gingii se formează un fel de buzunare, în care se acumulează o cantitate mare de bacterii ce descompun resturile de mâncare.

Probabilitatea ca, în cazul dumneavoastră, respiraţia urât mirositoare să fie asociată parodontozei este deosebit de mare în cazul în care observaţi o creştere a sângerării gingiilor.

Tartrul dentar (odontolitul)

Tartrul dentar reprezintă depunerile de culoare maroniu-închisă care apar în părţile inferioare ale dinţilor (de cele mai multe ori, pe partea interioară a dinţilor din faţă).

Examinarea microbiologică a materialului din care se formează tartrul dentar a arătat că acesta este alcătuit dintr-un număr mare de bacterii, din molecule de proteine ​​şi din săruri de calciu. La fel ca şi bacteriile localizate pe limbă sau în spaţiile dintre gingii şi dinţi, bacteriile din tartrul dentar pot fi o sursă a halitozei.

Dacă, în urma examinării, medicul stomatolog va depista vreo problemă, va fi în măsură să vă ofere un tratament adecvat, care nu numai că va remedia problema respiraţiei urât mirositoare, ci și vă va salva dinţii.

Cauza: problemele asociate amigdalelor, vegetaţiilor adenoide, nasului sau sinusurilor paranazale

În cazul în care, chiar și după ce aţi pus la punct procesul de îngrijire regulată a dinţilor şi a cavităţii bucale, aţi vizitat stomatologul şi aţi rezolvat toate problemele dentare posibile, continuă să persiste un iz puternic din gură, mergeţi la medicul ORL-ist. După ce vă va examina, medicul va fi în măsură să vă spună dacă există sau nu unele probleme asociate gâtului, amigdalelor, nasului sau sinusurilor paranazale, care ar fi putut provoca halitoza. Autodiagnosticarea şi rezolvarea acestor probleme în condiţii domestice este aproape imposibilă.

Cea mai frecventă cauză a halitozei asociate faringelui sunt depunerile/ calculii alb-gălbui, rotunzi, cu miros extrem de neplăcut, de putregai, care se formează, la unii oameni, în pliurile ţesuturilor amigdaliene.

Descrierea detaliată a cauzelor apariţiei calculilor albi în amigdale şi a modului în care puteţi remedia această problemă este prezentată în articolul Calculii albi din amigdale.

În alte cazuri, sursa mirosului neplăcut poate fi inflamaţia cronică a membranelor mucoase ale nasului sau inflamaţia sinusurilor paranazale.

La copii, respiraţia urât mirositoare poate fi asociată vegetaţiilor adenoide (polipilor).

În cazul în care medicul ORL-ist, în urma examenului medical, va depista o boală a gâtului sau a nasului, acesta va recomanda un tratament adecvat.

În cazuri de halitoză severă, asociate calculilor (tonsiloliţilor) care se formează mereu în amigdalele, medicul vă poate recomanda înepărtarea amigdalelor pe cale chirurgicală.

Descrierea detaliată a modului în care se efectuează această intervenţie chirurgicală este prezentată în articolul Îndepărtarea amigdalelor.

Cauza: bolile pulmonare, gastrice, intestinale, bolile esofagului, bolile ficatului

În prezent, se cunosc multe boli ale organelor interne care, pe lângă alte simptome, se pot caracteriza și prin respiraţia urât mirositoare.

Astfel, halitoza poate fi observată la persoanele cu infecţii ale plămânilor şi bronhiilor, la persoanele cu insuficienţa renală (mirosul „ca de urină” din gură), la persoanele care suferă de diabet zaharat (miros de acetonă) sau de alte tulburări metabolice.

Dat fiind că toate aceste boli sunt relativ rare, ele cauzează circa 1-2% din toate cazurile de halitoză.

Este limpede că, în cazurile în care respiraţia urât mirositoare este asociată unei maladii a organelor interne, omul nu poate remedia de sine stătător problema dată. Prin urmare, dacă credeţi că, în cazul dumneavoastră, mirosul neplăcut din gură poate fi asociat unor boli cronice, mergeţi neapărat la medic.

În ciuda unei păreri generalizate, respiraţia urât mirositoare se asociază doar în cazuri extrem de rare bolilor esofagului (reflux gastroesofagian), ale stomacului (gastrita, infecţia cu Helicobacter pylori) sau ale intestinului.

Acest lucru se datorează faptului că pereţii esofagului, la om, în lipsa ingestiei, se lipesc între ei, ceea ce face imposibilă circulaţia constantă a aerului între gură şi tractul gastrointestinal.

Alte întrebări privind halitoza

Există oare vreo dietă care mă poate ajuta să scap de mirosul neplăcut al gurii?

În cadrul unor studii efectuate în Ţările de Jos, în Franţa și în Regatul Unit, s-a constatat că apariţia mirosului urât din gură şi a bolilor cavităţii bucale care îl pot declanşa, într-adevăr, depinde de dietă (adică, de ceea ce omul mănâncă).

Pornind de la rezultatele acestor studii, putem trage următoarele concluzii:

Pentru a reduce riscul dezvoltării cariilor dentare, a paradontozei şi altor boli ale dinţilor, precum şi respiraţia urât mirositoare, asociată acestora:

  • Ar fi bine să mâncaţi fructe, precum mere, portocale, banane, pere, dar şi legume, precum morcovi, pătrunjel, roşii, castraveţi, salată verde;
  • Ar fi bine să consumaţi brânză, iaurt şi să beţi lapte;
  • Ar fi bine să consumaţi ouă;
  • Ar fi bine să consumaţi produse care conţin xilitol în loc de zahăr;
  • Este mai bine să beţi băuturile dulci pe nerăsuflate, decât să le beţi cu înghiţituri mici;
  • Ar fi bine să beţi cafea şi ceai fără zahăr;
  • Ar fi bine să administraţi în mod regulat preparatele cu vitamine şi cu minerale ce conţin antioxidanţi (vitaminele C și E, seleniu), vitamină D şi magneziu.
  • Ar fi bine să utilizaţi în mod regulat suplimente ce conţin acizi graşi polinesaturaţi (DHA).

Există remedii speciale sau medicamente ce pot fi utilizate pentru a îndepărta respiraţia urât mirositoare?

Căutând informaţii ştiinţifice relevante privind soluţionarea problemei halitozei, nu am reuşit să găsim nicio referinţă la existenţa vreunui remediu în formă de spray, pastile sau apă de gură care ar putea, într-adevăr, să îndepărteze, în mod eficient, mirosul neplăcut al gurii.

Lipsa unor remedii pentru halitoză este explicabilă, dacă luăm în considerare că mijloace precum sprayurile, pastilele sau apa de gură, nu sunt capabile să elimine resturile alimentare ce se blochează între dinţi, nu sunt capabile să elimine placa bacteriană de pe limbă și nici să vindece dinţii de boli ce pot provoca respiraţia urât mirositoare.

Cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol?

Apreciere medie: 4.0. Pe baza a 4 voturi.
Se încarcă...

Vă invităm să vă expuneți părerea referitor la articol și site.