Explicaţia tratamentului uretritei la bărbaţi şi la femei

Care pot fi simptomele uretritei?

Uretrita este inflamaţia uretrei (canalului prin care are loc urinarea). Simptomele tipice de uretrită la bărbaţi şi la femei includ:

• Eliminări purulente sau sangvinolente din uretră;
• Dureri, arsuri sau usturimi în regiunea uretrei, care se intensifică în timpul şi după micţiune;
• Iritaţie în regiunea orificiului extern al uretrei;
• Apariţia sângelui în urină la începutul sau la sfârşitul urinării.

Atât la bărbaţi, cât şi la femei, simptomele uretritei pot aparea concomitent cu simptomele cistitei:

• Dureri pronunţate (înţepătoare sau tăietoare) în partea de jos a abdomenului;
• Urinări frecvente;

Mai rar, odată cu simptomele de uretrită pot apărea şi simptome de pielonefrită:

• Febră;
• Dureri în spate sau în flancuri (în partea dreaptă, stângă sau, mai rar, în ambele părţi).

În acest articol vom prezenta doar principiile tratamentului uretritei. În cazul în care aveţi şi simptome de cistită sau pielonefrită, vedeţi ghidurile noastre speciale, dedicate acestor subiecte, deoarece în cazul prezenţei concomitente a acestor infecţii mai severe, tratamentul uretritei se include în schema de tratament al cistitei sau pielonefritei.

• Tratamentul cistitei;
• Tratamentul pielonefritei.

La femei, simptomele de uretrită, deseori, apar concomitent cu simptome de inflamaţie a pereţilor vaginului sau a colului uterin (prurit în regiunea organelor genitale, eliminări vaginale).

Recomandări de tratament al acestor afecţiuni sunt prezentate în articolele:

• Inflamaţia vaginului (vaginita, colpita);
• Tratamentului inflamaţiei colului uterin (cervicita);
• Eliminări din vagin

În mediu, la 4% dintre bărbaţi, ca o consecinţă a uretritei, are loc îngustarea uretrei (strictura uretrală), care se manifestă prin urinare dificilă.

Care pot fi cauzele uretritei?

Uretrita este o boală infecţioasă. Cel mai frecvent, cauzele infecţioase ale uretritei includ:

• Gonoreea;
• Chlamidia;
• Micoplasma;
• Tricomonada;
• Ureaplasma;
• Candidoza;
• E. coli şi alţi microbi din componenţa microflorei intestinale normale.

Ce înseamnă uretrită gonococică, negonococică, specifică şi nespecifică?

Aceşti termeni se utilizează în literatura medicală pentru a clasifica diferite cazuri de uretrită.

Gonoreea este una dintre cele mai frecvente cauze ale uretritei şi atunci când aceasta este responsabilă de inflamaţia uretrei boala este numită uretrită gonococică.

Toate celelalte cazuri de uretrită sunt numite negonococice. O asemenea divizare este necesară pentru crearea rapoartelor epidemiologice referitor la răspândirea gonoreei.

Toate cazurile de inflamaţie a uretrei, care sunt provocate de gonoree, tricomoniază, infecţie chlamidiană, cu micoplasma sau cu ureaplasma sunt numite uretrite specifice, pentru că sunt cauzate de microorganisme specifice, care, în mod normal, ar trebui să nu fie prezente în organismul omului. De regulă, aceste infecţii sunt căpătate pe cale sexuală. Din acest motiv, în cazul depistării unei uretrite specifice, tratamentul se recomandă nu doar persoanei afectate, dar şi partenerului(lor) lui sexual(i).

Cazurile de inflamaţie a uretrei, care sunt provocate de bacterii ce fac parte din microflora normală a organismului (de exemplu, E.Coli) şi care nu sunt legate de infecţii cu transmitere sexuală, se numesc uretrită nespecifică.

Diagnosticul uretritei. Ce investigaţii şi analize poate indica medicul pentru a confirma diagnosticul şi pentru a stabili tipul infecţiei?

În majoritatea cazurilor, diagnosticului de uretrită se stabileşte în baza simptomelor sugestive.

Pentru a determina infecţia cauzativă, medicul poate recomanda efectuarea frotiului din uretră (şi din vagin, în cazul femeilor).

Descrierea detaliată a modului de prelevare a frotiului şi a interpretării rezultatelor lui este prezentată în articolele:

• Frotiul bacteriologic din uretră la bărbaţi;
• Frotiul bacteriologic la femei.

Frotiul bacteriologic permite depistarea infecţiilor, precum gonoreea, tricomonaza sau candidoza, însă nu permite depistarea unor asemenea agenţi patogeni, precum chlamidia, micoplasma şi ureaplasma. Pentru depistarea acestor infecţii se face analiza PCR.

Tratamentul uretritei la bărbaţi şi la femei

Schema de tratament al uretritei depinde de tipul infecţiei cauzative. Recomandări detaliate de tratament al diferitor infecţii sunt prezentate în articolele:

• Tratamentul gonoreei
• Tratamentul infecţiei cu chalmidia
• Tratamentul infecţiilor, cauzate de micoplasma şi ureaplasma
• Tratamentul tricomoniazei
• Tratamentul candidozei genitale.

Tratamentul uretritei nespecifice

Pentru rezolvarea uretritei nespecifice medicul poate prescrie una dintre următoarele scheme de tratament:

• Doxiciclină: 100 mg, de 2 ori pe zi, timp de 7-10 zile sau
• Azitromicină: 500 mg în prima zi şi apoi câte 250 mg pe zi în următoarele 4 zile sau
• Azitromicină: 1 singură doză de 2g.