Transpiraţia excesivă (hiperhidroza) la subsuori, tălpi, palme, faţă, cap sau în alte regiuni ale corpului

Cum pot să aflu din ce cauză anume transpir în exces? Ce e de făcut în cazul în care adulţii sau copiii acuză hiperhidroză?

Majoritatea persoanelor deranjate de hiperhidroză încep să caute în internet informaţii privind transpiraţia «intensă», «abundentă» sau «excesivă» în următoarele situaţii:

• Când suferă de mult timp de transpiraţie diurnă (pe parcursul zilei) abundentă, de exemplu, dacă transpiră intens faţa, picioarele, palmele, subsuorile, scalpul, gâtul sau spinarea.
• Când se confruntă pe neaşteptate şi din cauze obscure cu o transpiraţie diurnă sau nocturnă abundentă.
• Când transpiră intens (mai ales în timpul mesei sau al somnului) un nou-născut, un sugar sau un copil în primii ani de viaţă.

Pentru a ne lămuri în privinţa cauzelor transpiraţiei excesive în fiecare dintre situaţiile enumerate mai sus şi a oferi recomandări pentru soluţionarea acestei probleme, am studiat bazele de date şi publicaţiile ştiinţifice pentru dermatologi, în care se publică rezultatele cercetărilor ştiinţifice din ultimii ani. Pentru a găsi răspunsul la întrebarea dvs., selectaţi în cuprins capitolul care descrie cel mai bine problema dvs. sau citiţi articolul în întregime.

Hiperhidroza: în timpul zilei, îmi asudă des şi foarte intens palmele, faţa, capul, subsuorile, picioarele sau alte regiuni ale corpului

«Bună ziua! Deja de foarte mulţi ani încerc să găsesc soluţia pentru problema cu care mă confrunt: în timpul zilei, transpir intens la subsuori, palme şi tălpi. Transpiraţia este atât de abundentă, încât cămaşa se face leoarcă de sudoare în doar câteva minute şi nu pot lucra din cauza că mâinile îmi sunt mereu ude. Transpiraţia nu e legată nici de căldură şi nici de supraîncălzire. Asud chiar şi atunci când în încăpere este răcoare, în schimb, noaptea nu transpir deloc. Am căutat deja informaţii în această privinţă şi am descoperit că această condiţie se numeşte «hiperhidroză». Explicaţi-mi, vă rog, ce este hiperhidroza şi ce pot face ca să scap de o transpiraţie atât de abundentă? M., 24 de ani.»

Cazul descris mai sus seamănă, într-adevăr, cu o hiperhidroză idiopatică (primară). Mai jos, vom explica ce înseamnă acest lucru. În medicină, termenul hiperhidroză idiopatică este întrebuinţat pentru a desemna situaţiile în care, fără cauze aparente, omul acuză, în timpul zilei, transpiraţie abundentă în anumite regiuni ale corpului (palme, tălpi, subsuori, faţă, scalp, gât, spinare, regiunea inghinală, organele genitale) sau, mai rar, pe tot corpul.

• În cazurile în care asudă mai mult palmele (labele mâinilor), medicii utilizează termenul hiperhidroză palmară.
• Când transpiră abundent subsuorile (axilele), se foloseşte termenul hiperhidroză axilară.
• Transpiraţia abundentă la nivelul tălpii piciorului se mai numeşte hiperhidroză plantară.
• Transpiraţia intensă a capului (faţa sau regiunea acoperită cu păr a capului) şi gâtului se numeşte hiperhidroză craniofacială.

Conform datelor unor cercetări de ultimă oră, transpiraţia abundentă din timpul zilei (diurnă), legată de hiperhidroză, se întâlneşte la aproximativ 1% din toţi oamenii din lume. Pentru mulţi dintre aceştia, transpiraţia diurnă abundentă reprezintă o problemă importantă, care le creează multe inconveniente în viaţa de zi cu zi.

Care sunt cauzele hiperhidrozei?

Cauzele exacte ale apariţiei hiperhidrozei nu sunt, deocamdată, cunoscute. Observaţiile clinice arată că hiperhidroza nu are, în realitate, nicio legătură cu temperatura crescută a mediului ambiant şi nici cu efortul fizic (în aceste condiţii, transpiraţia intensă este considerată drept un fenomen normal, necesar pentru protejarea organismului uman de supraîncălzire).

După părerea unor specialişti, apariţia hiperhidrozei la unele persoane ar putea fi determinată de faptul că glandele sudoripare sunt stimulate de semnale foarte puternice trimise de creier, mai ales în situaţiile în care oamenii se agită sau se emoţionează.

O altă cauză a hiperhidrozei ar putea fi predispoziţia genetică pentru această problemă. În literatura medicală sunt descrise multe cazuri de hiperhidroză care s-a dezvoltat la câţiva membrii ai unei familii (de exemplu, la unul dintre părinţi şi la copii). În majoritatea cazurilor, hiperhidroza începe încă în perioada copilăriei sau în tinereţe (până la 25 de ani) şi persistă timp de mai mulţi ani.

Dacă problema dvs. nu prea seamănă cu hiperhidroza despre care am vorbit mai sus, parcurgeţi celelalte capitole din prezentul articol, în care se explică şi alte cauze posibile ale transpiraţiei excesive.

Dat fiind că nu se cunosc cauzele exacte ale hiperhidrozei şi, în prezent, medicii nu pot «regla» centrele creierului care controlează funcţia glandelor sudoripare, singura posibilitate de soluţionare a acestei probleme ar fi diversele mijloace, medicamente şi proceduri medicale care încetinesc sau blochează funcţia glandelor sudoripare.

Mai jos, vom explica cum «acţionează» fiecare metodă de tratament şi vom prezenta schemele de tratament al transpiraţiei abundente în diferite regiuni ale corpului.

Schemele de tratament şi mijloacele de soluţionare a hiperhidrozei în diferite regiuni ale corpului

Ce trebuie făcut în caz de transpiraţie excesivă la subsuori?

Transpiraţia abundentă a palmelor

Transpiraţia excesivă în regiunea tălpii piciorului

Transpiraţia excesivă în regiunea feţei şi pe zona acoperită cu păr a capului

Antiperspirantele (deodorantele, gelurile, unguentele, şerveţelele antiperspirante)

Unul dintre cele mai accesibile mijloace de tratament al hiperhidrozei sunt antiperspirantele care conţin săruri de aluminiu (în special, clorură de aluminiu). Aceste antiperspirante sunt produse în formă de deodorante cu bilă, sprayuri, tuburi cu gel (unguent) sau şerveţele de unică folosinţă.

Sărurile de aluminiu blochează secreţia glandelor sudoripare pe două căi. În primul rând, interacţionează cu porii pielii şi îi închid pentru o vreme. În al doilea rând, au proprietatea de a inhiba direct funcţia glandelor sudoripare.

Cum trebuie ales antiperspirantul?

În prezent, pe piaţă sunt o mulţime de antiperspirante, care sunt fabricate de mai mulţi producători.

Alegând un antiperspirant, acordaţi atenţie concentraţiei pe care o are componenta activă – clorura de aluminiu. Cu cât e mai mare concentraţia, cu atât mai bine va bloca antiperspirantul secreţia glandelor sudoripare. Cu toate acestea, nu este bine să folosiţi întotdeauna cel mai puternic antiperspirant.

Antiperspirantele puternice provoacă, de regulă, iritaţia pielii. Din acest motiv, este mai bine să optaţi pentru un antiperspirant cu o concentraţie minimală de substanţă activă, care nu irită pielea şi are un bun efect protector.

Dacă nu aţi utilizat până acum antiperspirante, aţi putea începe cu mijloacele care se caracterizează printr-o concentraţie mai mică a clorurii de aluminiu (de exemplu, de 6,25%, 10%, 12% sau 20%). Dacă pielea dvs. va tolera normal acest antiperspirant (la unii oameni, aceste mijloace provoacă iritaţia pielii) şi veţi fi mulţumit de rezultat, puteţi continua folosirea acestuia atât timp cât este necesar.

Dacă rezultatul va fi sub aşteptări sau dacă aţi mai încercat antiperspirante cu o concentraţie mică a substanţei active şi acestea nu v-au ajutat, puteţi trece, treptat, la mijloace care conţin o concentraţie mai mare de clorură de aluminiu (30,5% sau 35%).

Câteva exemple de antiperspirante moderne cu clorură de aluminiu: Anhydrol Forte 20% (poate fi procurat în Marea Britanie, Irlanda şi Israel sau pe internet). AHC30 30% (poate fi procurat pe internet şi livrat în orice ţară a lumii). Odaban 20% (poate fi procurat în farmacii şi marketuri sau comandat în magazinele online din orice ţară a lumii). Drysol (se produce în concentraţii diferite, de la 6,25% la 20%, şi este accesbil în diferite ţări ale lumii prin intermediul magazinelor online). Max-F, Maxim, No Sweat (cu concentraţia maximă de 35% şi care poate fi comandat şi livrat în orice ţară a lumii). Dry-dry de 20% sau 30,5% (accesibil în multe ţări ale lumii prin intermediul magazinelor online).

Alegând un antiperspirant, uitaţi-vă şi la solventul pe care îl conţine acesta. În antiperspirantele moderne, în calitate de solvent se utilizează, de regulă, alcoolul (spirt) etilic sau butilic (butanolul), ori acidul salicilic.

Potrivit unor cercetări, mijloacele care conţin gel pe bază de acid salicilic pot fi mai eficiente decât mijloacele pe bază de spirt. Acidul salicilic dizolvă stratul superficial al pielii şi contribuie la o mai bună pătrundere a clorurii de aluminiu în straturile mai adânci ale pielii. În afară de aceasta, acidul salicilic are proprietatea de a bloca, de sine stătător, secreţia glandelor sudoripare, menţinând hidratarea normală a pielii.

Cum trebuie utilizat antiperspirantul?

Recomandările exacte privind utilizarea unui sau altui antiperspirant pot fi găsite în instrucţiunile ataşate. În acest articol vom oferi doar recomandări generale în această privinţă: antiperspirantul cu săruri de aluminiu (gel sau deodorant) trebuie aplicat 1 sau de 2 ori pe zi, după duş, pe pielea uscată.

Puteţi să-l aplicaţi în orice regiune a corpului care transpiră intens: la subsuori, palme, tălpi, faţă. Antiperspirantul începe să acţioneze peste 48 de ore şi continuă să acţioneze, în medie, timp de 4 zile din momentul ultimei aplicări. Cu vremea, veţi putea stabili de sine stătător frecvenţa utilizării sale.

Recomandări privind îmbrăcămintea

Recomandarea tradiţională «purtaţi haine de bumbac şi nu haine sintetice», în caz de transpiraţie abundentă, nu mai este actuală. După cum se ştie, bumbacul absoarbe prost transpiraţia de pe suprafaţa pielii şi se usucă mai lent decât alte stofe. Puteţi încerca să îmbrăcaţi sub hainele obişnuite tricouri sportive speciale (sau, în perioada rece a anului – termolenjerie). Aceste piese vestimentare sunt confecţionate din fibre sintetice (poliamidă sau spandex) şi lână, care absord rapid transpiraţia de pe suprafaţa pielii, lăsând-o uscată.

Cât de eficiente sunt antiperspirantele?

Eficacitatea antiperspirantelor care conţin săruri de aluminiu a fost testată în cadrul mai multor studii ştiinţifice. Rezultatele cercetărilor au arătat că antiperspirante de acest fel sunt capabile să reducă intensitatea transpiraţiei cu 60-80%.

Mijloacele respective sunt soluţia perfectă pentru mai mulţi oameni cu hiperhidroză, dar nu îi ajută pe toţi. Dacă antiperspirantele nu v-au ajutat nici pe dvs., urmând recomandările prezentate mai sus în schemele de soluţionare a problemei, discutaţi cu medicul privind alte posibilităţi de tratament.

Antiperspirantele cu aluminiu sunt sigure? Am citit undeva că acestea pot cauza cancer şi boala Alzheimer

Unele persoane, care ar dori să utilizeze antiperspirante cu aluminiu, îşi fac griji în legătură cu siguranţa acestor mijloace. Relativ recent, se credea că aceste substanţe ar putea provoca cancerul glandelor mamare sau spori riscul de apariţie a bolii Alzheimer. Iată ce vă putem spune în această privinţă: observaţiile clinice, efectuate în ultimii ani în scopul verificării siguranţei antiperspirantelor pe bază de săruri de aluminiu, nu au descoperit niciun fel de legătură dintre utilizarea antiperspirantelor şi apariţia unor maladii precum cancerul la sân sau boala Alzheimer.

Medicamente împotriva transpiraţiei abundente în formă de comprimate orale

Dacă antiperspirantele descrise mai sus nu vă ajută sau dacă doriţi să soluţionaţi problema hiperhidrozei în toate regiunile corpului, puteţi merge la medicul dermatolog şi discuta privind posibilitatea de a efectua un tratament cu medicamente speciale, în formă de comprimate orale, care blochează funcţia glandelor sudoripare (glicopirolat, oxibutinină, clonidină).

Nu vom oferi, în mod deliberat, dozele recomandate ale acestor medicamente, întrucât acest gen de tratament nu trebuie efectuat de sine stătător. În niciun caz nu administraţi medicamentele date fără a consulta medicul. În caz de supradozare, acestea pot fi foarte periculoase.

După cum arată cercetările clinice, tratamentul cu doctorii de acest fel ar fi destul de eficace. La peste 75% din oamenii care le administrează, tratamentul conduce la o diminuare semnificativă a secreţiei glandelor sudoripare. Cu toate acestea, mulţi oameni refuză un asemenea tip de tratament sau administrează aceste comprimate cu ocazii speciale, când blocarea transpiraţiei abundente este foarte importantă (de exemplu, înaintea unui eveniment social).

Cauza principală a refuzului sunt efectele adverse pe care le pot provoca aceste medicamente: dificultăţi în urinare, ameţeli, scăderea temporară a acuităţii vederii, sensibilitatea mărită a ochilor la lumină, ritm cardiac accelerat, uscăciune în gură etc.

Ionoforeza în caz de transpiraţie abundentă

Dacă antiperspirantele descrise mai sus nu vă ajută să soluţionaţi problema transpiraţiei abundente la nivelul palmelor sau tălpii piciorului, medicul vă poate propune câteva şedinţe de ionoforeză (electroforeză).

Ionoforeza este o procedură medicală, în timpul căreia, pe suprafaţa pielii, se induce un câmp electric, sub influenţa căruia, în straturile de adâncime ale pielii, pătrund diverse substanţe (medicamete sau substanţe minerale).

În prezent, pentru tratamentul hiperhidrozei palmelor şi tălpilor, se utilizează ionoforeza cu apă obişnuită şi ionoforeza cu medicamente speciale, care blochează funcţia glandelor sudoripare (glicopirolat sau botulotoxină A).

Mecanismul de acţiune al ionoforezei cu apă nu este, deocamdată, clarificat. La început, procedurile se efectuează 1 dată la 2-3 zile, până la apariţia efectului. O şedinţă poate dura 20-30 de minute.

Efectul ionoforezei cu apă se menţine timp de câteva zile sau săptămâni, de aceea procedurile trebuie repetate, în medie, 1 dată pe săptămână.

Efectul ionoforezei cu botulotoxină A persistă timp de 3 luni.

Rezultatele cercetărilor clinice arată că ionoforeza remediază transpiraţia abundentă a tălpii piciorului şi a palmelor în 80% din cazuri.

De regulă, ionoforeza nu provoacă efecte adverse grave. La unii oameni, după procedură, se observă doar o iritaţie nesemnificativă a pielii.

Injecţiile cu botulotoxină A (botox, disport) pentru transpiraţia abundentă

În cazul în care antiperspirantele obişnuite nu vă ajută să scăpaţi de transpiraţia excesivă în unele regiuni ale corpului (de exemplu, palme, tălpi, faţă, subsuori), medicul vă poate propune să administraţi, în zonele problematice ale pielii, câteva injecţii cu medicamente ce conţin botulotoxină A (botox, disport). Medicamentele date blochează transmiterea impulsurilor de la fibrele nervoase spre glandele sudoripare şi, astfel, reduc secreţia acestora din urmă.

În urma observaţiilor clinice, s-a constatat că injecţiile cu botulotoxină A sunt capabile să reducă transpiraţia cu peste 80%. Efectul (altfel spus, diminuarea secreţiei sudoripare) se poate menţine de la 4 la 17 luni după injectare. Injecţiile cu botulotoxină A sunt considerate drept sigure. Cu toate acestea, la unele persoane, injecţiile provoacă dureri în muşchi, prurit în locurile unde au fost administrate, creşterea secreţiei sudoripare în regiunile adiacente ale pielii, slăbiciunea muşchilor feţei sau a mâinii (aceste efecte adverse nu apar în cazul ionoforezei cu botulotoxină A).

Intervenţia chirurgicală în caz de hiperhidroză

În cazurile în care toate metodele de tratament al transpiraţiei excesive, descrise mai sus, nu vă ajută, medicul poate recomanda o intervenţie chirurgicală.

Pentru a soluţiona problema hiperhidrozei axilare, se îndepărtează, prin chiuretaj, glandele sudoripare din pielea de la subsuori

În timpul acestei proceduri chirurgicale, medicii introduc în piele, printr-o  incizie mică, un instrument special, cu ajutorul căruia distrug şi aspiră ţesuturile adipoase subcutanate şi glandele sudoripare care se conţin în acestea. Operaţia are loc cu anestezie locală sau generală.

Eficacitatea unei asemenea proceduri, potrivit unor date diferite, poate atinge 65% şi mai mult. Dacă, după prima intervenţie, transpiraţia abundentă persistă, medicul vă poate propune o intervenţie repetată, peste câteva luni de zile. Înainte de a vă da acordul pentru operaţie, întrebaţi-l neapărat pe medicul dvs. ce urmări şi complicaţii poate provoca aceasta. La unele persoane, după o asemenea procedură, are loc inflamaţia pielii (se dezvoltă o infecţie), se formează cicatrici groase sau pot fi afectaţi nervii care controlează mişcările mâinilor.

Simpatectomia

Simpatectomia este o intervenţie chirurgicală, în timpul căreia medicii secţionează sau blochează fibrele nervoase care transmit impusuri către glandele sudoripare, situate în anumite regiuni ale pielii (faţă, subsuori sau palme). Această operaţie poate fi destul de simplă şi eficientă, dar, înainte de a vă exprima acordul, întrebaţi-l neapărat pe medicul dvs. ce urmări şi complicaţii poate provoca intervenţia dată. La unii oameni, după o asemenea intervenţie, apare aşa-numita transpiraţie compensatorie, adică transpiraţia abundentă pe zone ale pielii adiacente regiunilor caracterizate anterior prin secreţie sudoripară intensă. Alte efecte secundare posibile: transpiraţie în timpul mesei, tulburarea funcţiei inimii şi plămânilor, tulburarea percepţiei gustative, uscăciunea mâinilor.

Pot utiliza metode populare de tratament, precum coaja de stejar, oţetul, uleiurile eterice, peroxidul de hidrogen, în tratamentul hiperhidrozei?

Mulţi dintre oamenii care se confruntă cu problema transpiraţiei excesive se interesează dacă ar putea-o soluţiona prin metode populare, de exemplu, cu ajutorul sodei alimentare, coajei de stejar, oţetului, uleiurilor eterice, peroxidului de hidrogen ş.a.. La această întrebare vă putem răspunde în felul următor: studiind materialele cercetărilor ştiinţifice în domeniul hiperhidrozei, nu am reuşit să găsim niciun fel de date care ar confirma eficacitatea remedierii acestei probleme cu ajutorul metodelor populare de tratament. Din acest motiv, nu vi le putem recomanda.

Pot trata transpiraţia abundentă cu ajutorul laserului?

Unii oameni întreabă dacă există, în prezent, metode de tratament laser al hiperhidrozei într-o regiune sau alta a corpului? Iată ce informaţii am găsit în această privinţă: în cadrul unui şir de studii ştiinţifice, s-a demonstrat că procedurile de epilare cu laser, în regiunea subsuorilor sau în regiunea inghinală, nu reduc transpiraţia ci, dimpotrivă, o pot spori. În unele clinici se recurge la proceduri (am găsit informaţii privind 17 pacienţi care au fost trataţi în acest fel), în timpul cărora medicii au îndepărtat, cu ajutorul laserului, ţesuturile subcutanate şi glandele sudoripare situate în acestea.

Această operaţie seamănă, întru câtva, cu chiuretajul despre care am vorbit mai sus. Cu toate acestea, metoda respectivă de tratament al transpiraţiei excesive se utilizează rareori şi, în momentul de faţă, există prea puţine date pentru a afirma că această procedură este mai eficientă şi mai sigură decât celelalte.

Transpiraţia abundentă şi mirosul neplăcut al tălpilor (de la picoare) şi al subsuorilor

Transpiraţia abundentă a picioarelor, subsuorilor şi altor regiuni ale corpului poate favoriza, într-adevăr, apariţia mirosului neplăcut. Mai multe detalii despre cauzele acestui fenomen şi despre cum poate fi remediată problema mirosului neplăcut al picioarelor şi altor regiuni ale corpului – în articolul Mirosul neplăcut al picioarelor.

Când transpiraţia abundentă poate fi semnul unei maladii grave?

Mergeţi neapărat la medic dacă, pe lângă transpiraţia abundentă, observaţi unul sau mai multe dintre simptomele descrise mai jos: Aţi pierdut mult din greutate în ultima vreme; A dispărut pofta de mâncare sau, dimpotrivă, aţi început să mâncaţi mai mult ca de obicei; Tuşiţi deja de câteva săptămâni; De câteva săptămâni, periodic, temperatura corpului creşte peste 37,5ºC; Acuzaţi dureri în piept, ce se intensifică atunci când tuşiţi sau respiraţi; Apar dureri în încheieturi sau «pete stranii pe piele»; Se măreşte semnificativ unul sau mai mulţi ganglioni limfatici; Acuzaţi, deseori, dureri şi disconfort în abdomen; Accesele de transpiraţie abundentă sunt însoţite de ritm cardiac accelerat şi de creşterea tensiunii arteriale; În cazul în care transpiraţia abundentă apare într-o anumită regiune a corpului. În asemenea situaţii, transpiraţia excesivă poate fi simptomul unui cancer care se dezvoltă în organele interne, precum şi al unor infecţii periculoase, precum tuberculoza, HIV, sau semnul unor maladii autoimune.

Transpiraţia legată de emoţii şi trăiri intense

În cadrul studiilor fiziologice, s-a constatat că funcţia glandelor sudoripare, situate în pielea palmelor, tălpilor şi subsuorilor, este controlată, la mulţi oameni, de centre ale creierului care răspund de generarea reacţiilor emoţionale. Tocmai de aceea, la mulţi oameni, emoţiile, trăirile intense, frica, neliniştea, graba, stresul declanşează transpiraţia excesivă.

În cazul în care nu acuzaţi, de regulă, transpiraţie abundentă, dar observaţi că, la stres sau încordare emoţională (de exemplu, în timpul unor evenimente sociale, întâlniri importante, prezentări etc.), transpiraţi intens, puteţi procura, pentru asemenea situaţii, un antiperspirant (vezi mai sus), pe care să-l utilizaţi cu 2 zile înainte de evenimentul respectiv, timp suficient pentru ca acesta să înceapă să acţioneze.

Transpiraţia în timpul efortului fizic

Transpiraţia excesivă este considerată drept reacţia firească a organismului în timpul efortului fizic. Muncind fizic sau făcând exerciţii, în muşchi se generează o mare cantitate de căldură, eliminată din organism prin transpiraţia ce se evaporă de pe suprafaţa pielii.

Dacă aţi observat că transpiraţi intens în timpul efortului fizic şi doriţi să soluţionaţi această problemă, încercaţi, pentru început, să schimbaţi îmbrăcămintea, apelând la haine mai largi, mai deschise şi mai uşoare.

Dacă decideţi să utilizaţi un antiperspirant, nu abuzaţi de acesta. Dacă blocaţi secreţia sudoripară pe regiuni mari ale pielii, în timpul efortului fizic de rutină, organismul se poate supraîncălzi. Aceasta poate provoca slăbiciune şi ameţeli, reducând, totodată, performanţele dvs. sportive.

Transpiraţia excesivă provocată de medicamente

Transpiraţia excesivă ar putea fi efectul advers al unui şir întreg de medicamente, inclusiv:

• Antidepresantele, de exemplu, bupropion (zyban), fluoxetină (prozac), sertralină, venlafaxină.
• Medicamentele pentru tratamentul migrenei: sumatriptan, naratriptan, rizatriptan, zolmitriptan.
• Medicamentele cu acţiune antiinflamatorie, analgezică şi antipiretică, de exemplu, paracetamol, aspirină, diclofenac, analgezicele opioide, tramadol.
• Agoniştii hormonului natural eliberator de gonadotropină: gonadorelină, nafarelină, buserelină, leuprolid.
• Medicamentele care se utilizează în tratamentul diabetului zaharat: insulină, derivaţii sulfonilureei, de exemplu, tolbutamid, gliquidon, gliclazid, glibenclamid, glipizid ş.a..
• Medicamentele care scad aciditatea sucului gastric, în special, omeprazol.
• Nitroglicerina.
• Tamoxifenul.
• Teofilina.
• Etc.

Dacă administraţi unul din aceste medicamente şi vă deranjează transpiraţia abundentă, discutaţi cu medicul care vi l-a prescris. Este foarte posibil ca medicul să schimbe compoziţia tratamentului.

Ce poate să însemne transpiraţia excesivă nocturnă (în timpul somnului) la bărbaţi şi la femei?

Mulţi bărbaţi şi femei observă că, noaptea, în timpul somnului, transpiră abundent (uneori, atât de intens, încât transpiraţia îmbibă perna şi cearşaful). În situaţii de acest gen, oamenii se interesează, de regulă, care sunt cauzele acestui fenomen şi dacă transpiraţia nocturnă ar putea fi simptomul vreunei boli, de exemplu, al tuberculozei?La această întrebare vă putem răspunde în felul următor: transpiraţia nocturnă abundentă ar putea fi, într-adevăr, simptomul altor maladii grave (limfomul, infecţia HIV), dar, în ciuda acestui fapt, majoritatea oamenilor care suferă de transpiraţie nocturnă excesivă sunt absolut sănătoşi.

Dacă transpiraţi intens în timpul nopţii, monitorizaţi-vă starea generală şi măsuraţi-vă temperatura corpului: dacă, pe lângă transpiraţie excesivă, observaţi că, de ceva timp, obosiţi mai repede, că aţi slăbit, că temperatura corpului creşte deseori peste 37,5ºC (dar şi alte simptome enumerate mai sus, în paragraful Când transpiraţia excesivă poate fi semnul unei maladii grave?), mergeţi neapărat la clinică pentru un examen medical. În cazul în care, în afară de transpiraţia abundentă, nu acuzaţi alte simptome, încercaţi să întreprindeţi următoarele măsuri:

• Aşterneţi patul cât mai comod şi încercaţi să dormiţi pe o saltea sau pe o pernă ceva mai dure.
• Urmăriţi ca temperatura din dormitor să nu depăşească 20-22 C. În timpul nopţii, aţi putea deschide geamul pentru a aera bine încăperea.
• Înveliţi-vă cu o plapumă mai subţire.
• Dacă aveţi greutate în plus, încercaţi să slăbiţi.
• Parcurgeţi recomandările noastre de mai jos privind alte cauze posibile ale transpiraţiei excesive.

Ce poate semnifica transpiraţia excesivă la adulţi în timpul mesei?

Unii adulţi observă că transpiraţia în exces apare la ei de fiecare dată sau aproape întotdeauna în timp ce iau masa.

După cum se ştie, în momentul în care vedem bucatele, percepem mirosurile pe care le emană acestea şi în timpul mesei propriu-zise, în organismul omului se activează o regiune a sistemului nervos răspunzătoare de funcţia glandelor salivare.

S-a observat că, la unii oameni, înainte de masă şi în timpul acesteia, se activează nu numai centrele care stimulează glandele salivare, dar şi centrele care stimulează glandele sudoripare.

Observaţiile efectuate pe mari grupuri de oameni confirmă aceste date şi arată că unii oameni, într-adevăr, încep să transpire în exces (cel mai mult asudă pielea din jurul gurii, zona acoperită cu păr a capului, fruntea, pieptul) imediat după ce consumă alimente picante şi condimentate, roşii, ciocolată, cafea, ceai negru, verde şi din ierburi, lapte şi produse lactate, unele fructe, de exemplu, căpşune, precum şi băuturi alcoolice.

La alţi oameni, transpiraţia abundentă, legată de alimente, începe la 30-40 de minute după masă şi poate depinde, de asemenea, de compoziţia bucatelor. Transpiraţia excesivă este provocată cel mai frecvent de produsele alimentare cu o concentraţie înaltă de proteine şi hidrocarburi.

Produsele cu o concentraţie înaltă de grăsimi nu stimulează transpiraţia.

Dacă aţi observat că transpiraţi intens în timpul şi imediat după masă, urmăriţi ce fel de produse sau bucate generează această problemă în cazul dvs.. Identificând produsele cu pricina, le-aţi putea evita în locurile publice sau în timpul desfăşurării unor evenimente sociale, când transpiraţia abundentă ar putea fi deosebit de neplăcută.

Ce poate semnifica transpiraţia excesivă în caz de diabet zaharat?

După cum se ştie, la oamenii care suferă de diabet zaharat, nivelul înalt de glucoză (zahăr) în sânge poate provoca, cu timpul, tulburarea funcţiei nervilor (în medicină, fenomenul se numeşte neuropatie diabetică).

Ținerea sub observaţie a stării sănătăţii oamenilor cu neuropatie diabetică a arătat că, în unele cazuri, aceştia acuză transpiraţie abundentă în regiunea feţei, scalpului şi a gâtului (transpiraţia este foarte des legată de consumul produselor alimentare).

Încă o cauză a transpiraţiei excesive la oamenii ce suferă de diabet zaharat de tip 2 poate fi nivelul ridicat de insulină în sânge. Aceasta se explică prin faptul că insulina stimulează o parte a sistemului nervos vegetativ care, la rândul său, stimulează funcţia glandelor sudoripare.

O altă cauză a transpiraţiei abundente ar putea fi unele medicamente antidiabetice, în particular preparatele insulinei sau derivaţii sulfonilureei (vezi mai sus transpiraţia excesivă cauzată de medicamente).

Dacă sunteţi bolnav de diabet zaharat şi transpiraţia excesivă vă produce disconfort, puteţi să-l întrebaţi pe medicul dvs,. dacă ar putea să vă prescrie alte medicamente împotriva diabetului, de pildă, metformină sau medicamente în formă de comprimate orale ce blochează funcţia glandelor sudoripare şi despre care am vorbit ceva mai sus.

Dacă sunteţi bolnav de diabet şi acuzaţi brusc slăbiciune severă, ameţeală, ritm cardiac accelerat (tahicardie), transpiraţie, mâncaţi urgent ceva (de dorit, ceva dulce) şi apelaţi la medic. Aceste simptome ar putea denota scăderea critică a nivelului de zahăr în sânge (probabil, din cauza dozării incorecte a medicamentelor antidiabetice). Vezi Diabet zaharat, ghid pentru pacienți.

Transpiraţia excesivă poate fi legată de maladiile glandei tiroide, în special de hipertireoză şi hipotireoză sau de alte boli ale sistemului endocrin?

Bolile glandei tiroide ar putea declanşa, într-adevăr, o transpiraţie în exces. Accesele de transpiraţie excesivă sunt caracteristice în particular oamenilor cu boala Basedow sau cu adenomul glandei tiroide, adică celor care suferă de secreţia excesivă a hormonilor tiroidieni (în limbaj medical, condiţia se numeşte hipertiroidie).

În cazul oamenilor cu hipotiroidie (adică cei care suferă de reducerea secreţiei tiroide), transpiraţia excesivă nu este caracteristică. Mai mult, la aceste persoane, secreţia sudoripară poate să scadă, motiv pentru care pielea devine uscată.

Alte cauze «hormonale» ale transpiraţiei abundente ar putea fi hiperfuncţia hipofizei (hiperpituitarism) şi feocromocitomul. Totuşi, în cazuri ca acestea, omul acuză, de regulă, şi alte semne de boală, mult mai evidente şi mai grave decât transpiraţia abundentă.

Transpiraţia excesivă şi rinichii

Maladiile renale în sine nu provoacă, de regulă, transpiraţie abundentă. Cu toate acestea, în cazul oamenilor la care maladiile rinichilor se produc din cauza diabetului zaharat, transpiraţia excesivă poate apărea concomitent cu alte probleme de sănătate (de exemplu, cu hipertensiunea arterială).

Hipertensiunea arterială poate determina transpiraţia excesivă?

La mulţi oameni, în timpul acceselor de hipertensiune arterială, se observă şi transpiraţie în exces. Aceasta se explică prin faptul că, în timpul accesului hipertensiv, se activizează componenta simpatică a sistemului nervos vegetativ.

Dacă suferiţi de accese de transpiraţie excesivă şi de hipertensiune arterială, mergeţi neapărat la medicul terapeut pentru un consult. Cauza unor accese de acest gen ar putea fi tumoarea numită feocromocitom. vezi Hipertensiunea arterială. Ghid pentru pacienți

Transpiraţia excesivă la femei în menopauză (climacteriu)

Rezultatele cercetărilor ştiinţifice arată că, la 46% din femeile care se apropie de menopauză, periodic au loc bufeuri şi accese de transpiraţie nocturnă. Specialiştii în domeniul ginecologiei consideră aceste fenomene drept normale. Recomandări detaliate referitor la rezolvarea diferitor probleme care pot să apară în menopauză şi la ce trebuie să atrageţi o atenţie deosebită sunt prezentate în articolul Menopauza.

Transpiraţia abundentă poate fi un semn de sarcină?

Transpiraţia abundentă nu este un semn de sarcină. Pentru descrierea şi explicarea amănunţită a simptomelor care, într-adevăr, pot indica asupra gravidităţii, vezi articolul Semnele de sarcină.

Transpiraţia abundentă la femei înainte de ciclul menstrual şi în timpul acestuia

Rezultatele unor cercetări arată că, în a doua jumătate a ciclului menstrual (începând din săptămâna a 2-a a ciclulului până la următoarea menstruaţie), creşte atât activitatea glandelor sudoripare, cât şi sensibilitatea la temperatura mediul ambiant. Aceasta explică de ce unele femei observă, în perioadele premenstruală şi menstruală, o transpiraţie ceva mai intensă ca de obicei.

Descrierea altor probleme posibile legate de menstruaţie – în articolele noastre Întârzierea menstruaţiei, Menstruaţia neregulată, Durerile abdominale în timpul menstruaţiei.

Transpiraţia excesivă în perioada de sarcină şi după naştere

În timpul sarcinii şi în prima perioadă de după naştere, unele femei notează, într-adevăr, intensificarea secreţiei sudoripare. După părerea specialiştilor, fenomenul poate fi legat de creşterea nivelului de progesteron în sânge (care creşte, de fiecare dată, şi în a doua jumătate a ciclului menstrual). Pentru a elimina transpiraţia abundentă în perioada de sarcină, puteţi utiliza antiperspirante. Acestea nu afectează dezvoltarea fătului şi nici decursul sarcinii.

Transpiraţia abundentă la nou-născuţi, sugari şi copii în primii ani de viaţă

Bună ziua! Aş vrea să vă întreb ceva: băieţelul meu are numai 3 luni de zile, s-a născut perfect sănătos şi se dezvoltă normal, dar mă îngrijorează că transpiră foarte mult de fiecare dată când îl alăptez sau când adoarme. Uneori, când îl hrănesc şi îl ţin în braţe, capul lui transpiră atât de abundent, încât mâna cu care-l sprijin se face leoarcă. Am întrebat şi alte mame. Unele îmi spun că e ceva normal, altele – că trebuie să duc copilul la medici. Ce aţi putea să-mi recomandaţi? De ce bebeluşul meu transpiră atât de mult?»

Problema transpiraţiei abundente la nou-născuţi, sugari şi copiii în primii ani de viaţă deranjează mai multe mămici, care presupun că aceasta poate fi o manifestare a rahitismului. Iată ce informaţii am găsit în această privinţă în sursele medicale de referinţă:

Ținerea sub observaţie a unui număr mare de nou-născuţi şi sugari arată că, în această perioadă de viaţă, în timpul alimentării (mai ales în timpul alăptării la sân sau alimentării cu biberonul), mulţi bebeluşi transpiră, într-adevăr, în exces. În afară de aceasta, mulţi copii sănătoşi în primii ani de viaţă transpiră abundent când adorm, în timpul zilei sau al nopţii. Potrivit cercetătorilor, transpiraţia abundentă în timpul alimentării sau somnului la bebeluşi este un fenomen absolut normal şi nu trebuie să stârnească îngrijorarea părinţilor.

Faptul că bebeluşul transpiră arată că organismul său este capabil să controleze mecanismele termoreglării şi poate elimina căldura excesivă, când este cazul.

E mult mai rău când bebeluşul nu transpiră deloc (în acest caz, corpul său riscă să se supraîncălzească). Transpiraţia abundentă nu este un simptom al rahitismului.

Despre simptomele rahitismului şi prevenţia acestei maladii puteţi citi în articolul Rahitismul şi vitamina D. Există câteva maladii grave ale organelor interne, în cazul cărora copilul poate acuza transpiraţie abundentă. Totuşi, în aceste cazuri, pe lângă transpiraţia în exces, apar şi alte simptome şi părinţii ştiu că bebeluşul este bolnav.

În cadrul unor cercetări medicale, s-a constatat că, în cazul copiilor decedaţi de SMSS (Sindromul Morţii Subite la Sugari), transpiraţia abundentă (însoţită de paloare pronunţată şi irascibilitate) se observa ceva mai des decât la alţi copii, dar, în ciuda transpiraţiei abundente în timpul alimentării sau somnului, în prezent, aceasta nu este considerată drept un posibil simptom prevestitor al SMSS. Dacă copilul dvs. transpiră abundent:

• Urmăriţi ca acesta să nu fie îmbrăcat mai gros ca dvs. sau chiar să poarte haine ceva mai uşoare. Pentru copiii de vârstă mică, excesul de căldură, de care nu pot scăpa din cauza hainelor, este mult mai periculos decât frigul.

• Înveliţi-vă bebeluşul cu o plapumă uşoară, pe care ar putea-o da cu uşurinţă la o parte în cazul în care aceasta îi acoperă faţa.

Transpiraţia excesivă la adolescenţi

În cazul în care, de transpiraţie excesivă, suferă un copil de peste 6 ani sau un adolescent, condiţia poate fi legată de hiperhidroza de care am vorbit deja la începutul acestui articol.