Prezenţa sângelui în urină (macrohematurie) şi/sau a unui număr crescut de eritrocite în sedimentul urinar (microhematurie): cauze posibile şi măsuri necesare.

Introducere

Apariţia sângelui în urină sau depistarea unui număr mare de eritrocite la analiza urinei necesită o atenţie deosebită.

La 4% dintre pacienţii cu număr crescut de eritrocite în urină şi la aproape 40% dintre pacienţii cu sânge în urină la diagnostic se depistează cancer în ţesutul renal, al vezicii urinare sau în alte regiuni ale căilor urinare. În multe cazuri, apariţia sângelui/eritrocitelor în urină este primul şi unicul semn al prezenţei tumorii.

Din acest motiv, tuturor persoanelor care nu au alte cauze evidente care ar fi putut provoca pătrunderea sângelui/eritrocitelor în urină li se  recomandă să facă investigaţii pentru a depista un eventual cancer al căilor urinare la o etapă precoce.

În acest articol vom prezenta răspunsuri la următoarele întrebări:

1. Este posibil ca modificarea culorii urinei să nu fie cauzată de sângerare, ci să apară din alte motive?
2. În ce cazuri prezenţa urmelor de sânge sau a unui număr crescut de eritrocite în urină nu ar trebui considerată drept un semn posibil de cancer?
3. Ce investigaţii trebuie făcute în cazul în care nu se ştie cauza apariţiei sângelui sau a eritrocitelor în urină?

Este posibil ca schimbarea culorii urinei să fie determinată nu de sângerare, ci de o altă cauză?

În dependenţă de culoarea urinei propriu-zise şi de intensitatea hemoragiei, prezenţa sângelui poate să-i confere urinei diverse nuanţe: de la roz-deschis până la maro-închis.

Însă, o asemenea schimbare a culorii urinei poate fi determinată nu doar de prezenţa sângelui, ci şi de administrarea anumitor medicamente sau de consumul anumitor produse alimentare. Puteţi vedea lista acestora în articolul dedicat schimbării culorii urinei.

Dacă veţi determina că, în cazul Dvs., schimbarea culorii urinei ar fi putut fi cauzată de un medicament sau produs alimentar şi, după încetarea consumului produsului respectiv, culoarea urinei se va restabili, aceasta va însemna că nu sunt necesare careva investigaţii suplimentare.

Situaţiile în care prezenţa sângelui sau a eritrocitelor crescute în urină nu impune efectuarea investigaţiilor pentru căutarea tumorii

În multe situaţii, apariţia sângelui în urină este asociată cu traumatizarea sau inflamaţia căilor urinare. În aceste cazuri, se consideră că motivul sângerării este cunoscut şi, deci, nu sunt necesare investigaţii suplimentare pentru diagnosticarea unui eventual cancer.

Prezenţa sângelui sau a eritrocitelor în urină trebuie considerată ca fiind explicabilă:

1. Atunci când sunt prezente semne evidente de infecţie a căilor urinare: dureri puternice (tăietoare) în partea de jos a abdomenului + urinări frecvente. În asemenea caz, sângele ar trebui să dispară din urină, concomitent cu dispariţia celorlalte simptome ale infecţiei (vezi tratamentul cistitei).
2. În perioada în care în uretră este inserat un cateter, cât şi în primele zile după extragerea cateterului.
3. În primele câteva ore sau zile după efectuarea unei cistoscopii (vezi Cistoscopia: informaţie pentru pacienţi).
4. În primele câteva ore după efectuarea biopsiei prostatei (vezi Biopsia în cadrul diagnosticului precoce al cancerului de prostată).
5. În primele câteva zile după intervenţie chirurgicală efectuată cu scop de tratament al adenomului de prostată (vezi Tratamentul adenomului de prostată).
6. În primele câteva zile după efectuarea procedurii de litotripsie sau înlăturare a calculilor renali prin nefrolitotomie percutanată sau ureterorenoscopie retrogradă (vezi Înlăturarea pietrelor renale).
7. În timpul unui acces de colică renală (migrarea unui calcul renal din rinichi spre căile urinare). Colica renală se manifestă prin dureri intense în spate sau în burtă (vezi Ce trebuie de făcut în caz de colică renală?)
8. Peste 1-3 luni de la efectuarea brahiterapiei sau a radioterapiei externe în cadrul tratamentului cancerului unui organ din regiunea pelviană (prostată, uter). În asemenea situaţii, sângele poate persista în urină până la 6-8 luni (vezi Tratamentul cancerului de prostată). Dacă urmele de sânge în urină vor apărea peste câţiva ani de la efectuarea brahiterapiei sau a radioterapiei externe, este nevoie de consultaţie medicală, deoarece iradierea regiunii pelviene creşte riscul de apariţie a cancerului vezicii urinare în viitor.

În mod normal, sedimentul urinar trebuie să conţină nu mai mult de 2-3 eritrocite în câmpul de vedere. Creşterea numărului de eritrocite în urină (mai mult de 2-3 în câmpul de vedere) se numeşte microhematurie.

Odată ce toate afecţiunile descrise anterior sunt asociate cu sângerări mai mult sau mai puţin intense la nivelul rinichilor şi a căilor urinare, toate acestea pot cauza şi apariţia unui număr crescut de eritrocite în urină. Însă, în unele cazuri, sângerarea este prea slabă ca urmele de sânge să fie vizibile în urină cu ochiul liber şi se manifestă doar printr-un număr crescut de eritrocite în sedimentul urinar.

Alte cauze ce pot duce la apariţia unui număr prea mare de eritrocite în sedimentul urinar (fără semne vizibile de sânge în urină) pot fi:

• O răceală obişnuită;
• Efort fizic intens (efectuat în decurs de 72 ore înainte de analiză);
• Contacte sexuale în ajunul analizei;
• Maladii ale rinichilor (glomerulonefrită), care determină pătrunderea eritrocitelor în sânge în rezultatul dereglării procesului de filtrare a sângelui. Asemenea boli se pot caracteriza prin prezenţa aşa-numitelor „eritrocite modificate” şi, de regulă, în cadrul acestora sunt prezente şi alte simptome de afectare a funcţiei renale (edeme, hipertensiune arterială, schimbarea densităţii relative a urinei, prezenţa proteinelor în urină şi modificarea altor parametri ai analizei generale a urinei)

• Administrarea anumitor medicamente:
  • Antibiotice din grupul penicilinelor, aminoglicozidelor sau a cefalosporinelor, precum şi Rifampicină;
  • Amitriptilină;
  • Ciclofosfamidă;
  • Medicamente analgezice, antiinflamatoare şi antipiretice.

În toate situaţiile când se presupune că rezultatele analizei generale a urinei ar fi putut fi distorsionate de careva fenomene sau afecţiuni, se recomandă repetarea analizei, cu respectarea următoarelor reguli:

• În decurs de 72 ore înainte de efectuarea analizei de urină trebuie să vă abţineţi de la efort fizic intens.
• În ajunul analizei trebuie să vă abţineţi de contacte sexuale.
• Femeile care au menstruaţie trebuie să aştepte încetarea sângerărilor.
• Dacă prima dată analiza a fost efectuată în timpul unei afecţiuni acute a căilor urinare, după o procedură sau intervenţie urologică, analiza trebuie repetată doar după recuperarea deplină.
• Înainte de analiză trebuie întreruptă administrarea medicamentelor care ar putea cauza pătrunderea eritrocitelor în sânge.

Dacă analiza repetată a urinei va arăta un conţinut normal de eritrocite în sedimentul urinar (0-3 în câmpul de vedere), nu vor fi necesare niciun fel de investigaţii ulterioare.

Pe de altă parte, dacă la analiza repetată a urinei din nou se va depista un număr crescut de eritrocite, va o decizie raţională să continuaţi investigaţiile pentru a confirma sau exclude prezenţa unei eventuale tumori.

Ce investigaţii trebuie efectuate dacă motivul apariţiei sângelui sau a eritrocitelor în urină este necunoscut?

În toate cazurile când prezenţa sângelui în urină sau a unui număr crescut de eritrocite în sedimentul urinar nu poate fi explicată de fenomene evidente (enumerate mai sus), se consideră că aceste semne ar putea fi legate de prezenţa o unei tumori a rinichilor, vezicii urinare sau a unei alte porţiuni a căilor urinare.

La etapele incipiente de dezvoltare, tumorile vezicii urinare şi ale rinichilor pot fi tratate cu succes. Deseori, prezenţa sângelui în urină poate fi unicul semn al bolii, motiv pentru care tuturor persoanelor, la care a apărut sânge în urină sau la care s-a depistat un număr crescut de eritrocite în sedimentul urinar (la două analize separate, efectuate în zile diferite, cu condiţia respectării tuturor regulilor de colectare a urinei), li se recomandă să facă investigaţii, orientate spre determinarea cauzei sângerărilor.

Cercetările ştiinţifice arată că, în rezultatul unei asemenea investigaţii, tumorile rinichilor şi a căilor urinare se depistează la 4% dintre persoanele cu o creştere inexplicabilă a numărului de eritrocite în urină şi la aproape 40% dintre persoanele cu prezenţa vizibilă a sângelui în urină.

Pentru început, medicul poate propune efectuarea ecografiei (ultrasonografiei). Această investigaţie nu este eficientă în diagnosticul tumorilor vezicii urinare, dar permite depistarea calculilor renali sau a modificării structurilor renale, ce pot fi cauzate de creşterea unei tumori.

Dacă la ultrasonografie nu vor fi depistate cauze evidente de sângerare, medicul va putea recomanda efectuarea urografiei CT (sau, alternativ, a urografiei RMN). Aceasta este cea mai exactă investigaţie în asemenea cazuri. Cu ajutorul ei pot fi depistate tumori, semne de traume, anomalii vasculare şi alte cauze posibile de hemoragie.

Efectuarea urografiei CT este, în special, justificată:

• La persoane peste 35-40 ani;
• La o persoană fumătoare;
• La o persoană care contactează frecvent cu compuşi policiclici şi cu produse ale industriei petroliere sau cu lacuri şi vopsele;
• La o persoană care anterior a fost supusă iradierii în regiunea pelviană;
• La o persoană cu prezenţa vizibilă a sângelui în urină;
• La o persoană cu asemenea simptome, precum urinări frecvente sau senzaţie de golire incompletă a vezicii urinare.

Toţi aceşti factori împreună, şi fiecare dintre ei, în mod independent, sunt asociaţi cu o probabilitate mărită de prezenţă a cancerului vezicii urinare, motiv pentru care tuturor persoanelor, care se atribuie la una sau la mai multe dintre categoriile de mai sus, li se recomandă, suplimentar la urografia CT, să facă şi cistoscopia.

În majoritatea cazurilor, investigaţiile respective permit determinarea cauzei apariţiei sângelui în urină.

Totodată, în 40-80% dintre cazuri, cauza prezenţei eritrocitelor în număr crescut în sedimentul urinar rămâne necunoscută chiar şi după efectuarea investigaţiilor. În asemenea cazuri, se recomandă repetarea analizei generale a urinei de 1-2 ori pe an, timp de 3 ani consecutivi. Dacă numărul ridicat de eritrocite în urină se va menţine, medicul va putea recomanda efectuarea repetată a celorlalte investigaţii. În aproximativ 3% dintre asemenea cazuri, la investigaţiile repetate, peste o perioadă de timp, se depistează tumori. Dacă la investigaţiile repetate nu se va putea determina cauza prezenţei în număr crescut a eritrocitelor, programul de supraveghere va putea fi întrerupt.

În baza datelor existente la moment, prezenţa unui număr crescut de eritrocite în urină, cauza căreia nu poate fi explicată nici după toate investigaţiile necesare, se consideră ca fiind inofensivă, nu semnalizează un risc crescut de apariţia oricăror boli şi nu impune careva precauţii sau limitări (de exemplu, în alimentaţie sau efort fizic).

Creşterea numărului de eritrocite în urină în timpul sarcinii

Sarcina în sine nu poate cauza apariţia sângelui în urină sau a unui număr crescut de eritrocite în urină.

Dacă asemenea dereglări se depistează la o femeie gravidă, de obicei, investigaţiile detaliate se amână până după naştere.

Această strategie este argumentată de faptul că femeile însărcinate, de regulă, fac parte din grupul de risc redus de apariţie a cancerului căilor urinare. În plus, până la moment, nu a fost stabilită vreo influenţă negativă a prezenţei eritrocitelor în număr mărit în urină asupra evoluţiei sarcinii.

Din acest motiv, pentru a nu supune femeia şi copilul unui risc suplimentar, asociat cu investigaţii precum CT, acestea se amână pentru perioada de după naştere.