Rahitismul și vitamina D: ghid pentru părinți

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 13 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți o recenzie

Apreciere medie: 4.0. Pe baza a 2 voturi.
Se încarcă...

Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere. Verificati aici. Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere:
Verificati aici.

Cuprins:

Datele-cheie ale acestui articol

Articolul de față v-ar putea fi de folos dacă medicii au depistat rahitism la copilul dvs. sau dacă bebelușul este sănătos, dar dvs. vă temeți că acesta ar putea avea rahitism și doriți să aflați prin ce simptome se manifestă boala respectivă și ce ați putea face pentru a o preveni.

După cum veți înțelege din materialele prezentate mai jos, problema rahitismului este strâns legată de cantitatea de calciu și de vitamina D pe care o obține copilul dvs.. De aceea, recomandăm tuturor cititorilor să parcurgă, odată cu prezentul articol, și articolul în care discutăm despre Calciul și vitamina D pentru copii și adulți.

Înainte de a trece la întrebările propriu-zise privind rahitismul, vom enumera cele mai însemnate date referitoare la problema în cauză, ca să nu pierdeți din vedere, în procesul lecturii, lucruri importante și să înțelegeți corect toate recomandările noastre.

Simptomele rahitismului nu sunt întotdeauna vizibile

Mulți copii, care suferă de insuficiența vitaminei D și de rahitism incipient, nu acuză simptome manifeste ale aceste maladii, pe care părinții le-ar putea recunoaște cu ușurință. De aceea, chiar dacă copilul vă pare absolut sănătos, este foarte important să efectuați toate vizitele profilactice recomandate la medicii specialiști (neurolog, ortoped, pediatru).

În cazul în care medicul vă spune că bebelușul dvs. ar putea suferi de rahitism, diagnosticul trebuie confirmat în urma unei investigații speciale

Pentru a evita urmările grave pe care le poate provoca rahitismul, este nevoie de un tratament special. Din acest motiv, dacă cineva dintre medici vă spune că bebelușul dvs. ar putea avea rahitism, următorul pas pe care va trebui să-l faceți este să mergeți la pediatru pentru a efectua o serie de teste necesare depistării rahitismului. Diagnosticarea corectă și planificarea tratamentului sunt posibile numai în acest mod.

Rahitismul poate fi tratat, dar nu trebuie să așteptați ca acesta să treacă «de la sine»

Din fericire, în majoritatea cazurilor, rahitismul poate fi tratat. Chiar și atunci când acesta provoacă deformarea oaselor la copil, un tratament bine organizat poate repara dauna produsă de boală. Cu toate acestea, nu trebuie să așteptați în niciun caz ca rahitismul să treacă «de la sine».

Tratamentul copilului trebuie să înceapă de îndată ce se observă cele mai mici semne de rahitism.

Vitamina D este componenta de bază a tratamentului împotriva rahitismului. Toate celelalte măsuri au doar o importanță secundară

Parcurgând, în diverse surse, informațiile privind tratamentul antirahitic, veți putea găsi o serie întreagă de recomandări complicate, inclusiv măsuri precum gimnastica terapeutică, masajul, aerarea încăperilor, normalizarea alimentației ș.a..

Noi nu suntem de acord cu un asemenea mod de prezentare a informației și atragem atenția cititorilor asupra faptului că cel mai important rol în tratarea rahitismului îl joacă vitamina D și că nicio măsură terapeutică nu poate înlocui acest medicament.

Pentru un tratament de succes, copilul trebuie să administreze o doză adecvată de vitamina D. Atât insuficiența, cât și excesul de vitamina D ar putea fi periculoase

Dacă la copilul dvs. s-a depistat rahitism sau pur și simplu vă temeți că acesta ar putea suferi de insuficiența de vitamina D, mergeți neapărat la medic pentru un diagnostic corect. În cazul în care medicul va confirma deficitul de vitamina D, copilul va trebui să administreze această substanță în doze mult mai mari decât dozele recomandate pentru profilaxia rahitismului. Este foarte important ca bebelușul dvs. să obțină toată cantitatea recomandată de vitamina D. Din acest motiv, în decursul tratamentului, nu săriți peste doze și aveți grijă ca copilul să administreze întreaga cantitate de medicament la fiecare priză.

Ca și multe alte vitamine, vitamina D este «folositoare» numai în doze adecvate. În doze prea mari, aceasta provoacă intoxicări și poate tulbura grav funcția organelor interne. De aceea, nu măriți, în niciun caz, dozajul vitaminei D fără voia medicului și aveți grijă ca copilul dvs. să nu aibă acces la medicament și să nu-l administreze în mod independent.

În cazul în care copilul este supravegheat de mai mulți specialiști, aceștia trebuie să știe că bebelușul dvs. administrează vitamina D, pentru a nu-i da copilului, din greșeală, o nouă doză de vitamina D.

Vitamina D este importantă nu numai pentru sugari, ci și pentru copiii de peste un an, pentru adolescenți și chiar pentru adulți

Potrivit unei «tradiții» încetățenite, mulți părinți le dau copiilor vitamina D numai în primul an de viață și foarte rar la vârste mai mari. Adulții înșiși administrează și mai rar această substanță.

În articolul de față, vom demonstra că acest lucru este incorect. Organismul uman are permanent nevoie de vitamina D. În copilărie (nu numai în primii ani de viață, dar și în toată perioada creșterii), vitamina D este necesară pentru dezvoltarea oaselor, deficitul acesteia provocând rahitismul. În organismul adulților, vitamina D este necesară pentru menținerea densității minerale normale a țesutului osos, pe când insuficiența acestei substanțe reduce rezistența oaselor.

Mai mult, rezultatele cercetărilor indică asupra faptului că vitamina D ar putea avea și o serie de alte proprietăți importante (în particular, se presupune că aceasta poate asigura protecția împotriva unor forme de cancer, poate apăra de infecții respiratorii și poate preveni dezvoltarea unor boli autoimune).

Din acest motiv, ar fi bine ca vitamina D să fie administrată nu numai de bebelușul dvs., ci și de toți ceilalți membri ai familiei. Mai multe detalii în această privință – în articolul Calciul și vitamina D.

În continuare, vom da răspunsuri la cele mai importante întrebări privind rahitismul.

Ce înseamnă rahitismul? Care sunt cauzele acestuia?

În medicină, termenul «rahitism» se întrebuințează pentru a defini condiția unor copii de vârste diferite, cu insuficență accentuată de vitamina D, care tulbură metabolismul calciului în organism și care provoacă, uneori (dar nu întotdeauna), deformarea oaselor.

Insuficiența de vitamina D și rahitismul sunt legate în felul următor:

  • Fără vitamina D, organismul uman pierde capacitatea de a asimila calciul pe care îl obține din alimente. Dacă deficitul de vitamina D durează o perioadă destul de lungă de timp, rezervele de calciu din organism se epuizează și toate procesele care depind de acest mineral (în particular, funcția mușchilor și mineralizarea oaselor) sunt tulburate.
  • Vitamina D exercită o influență independentă asupra funcției celulelor care formează țesutul osos. În cazul copiilor care obțin o cantitate suficientă de vitamina D, celulele date produc baza substanței osoase și mai apoi dispar. În cazul copiilor cu deficit de vitamina D, acest proces este tulburat; formând baza țesutului osos, celule respective nu dispar, ci, dimpotrivă, se acumulează. Din această cauză, oasele copiilor bolnavi de rahitism se alungesc, dar deficitul de calciu din oase face ca acestea să fie, în același timp, mai moi și să se deformeze ușor.

Doar în cazuri rare (cu precădere în regiunile subdezvoltate economic ale lumii), rahitismul se poate dezvolta și la copiii care nu obțin necesarul de calciu sau de fosfor prin alimente.

Care copii ar putea fi cel mai afectați de insuficiența de vitamina D și de rahitism?

Copilul dvs. ar putea prezenta un risc sporit de deficit al vitaminei D și de rahitism, dacă:

  • Nu-i administrați zilnic suplimente cu vitamina D, cel puțin în cantitatea de 400 UI, sau i le administrați, dar cu întreruperi frecvente.
  • Copilul s-a născut iarna sau primăvara.
  • Ultimele perioade de sarcină au coincis cu anotimpurile reci și în timpul gravidității nu ați administrat suplimente care să conțină cel puțin 2000 UI de vitamina D.
  • Locuiți în regiuni situate la nord de paralela 35, în Emisfera Nordică, sau la sud de paralela 35, în Emisfera Sudică (de exemplu, majoritatea țărilor din CSI sunt situate la nord de paralela 35).
  • Copilul dvs. s-a născut înainte de termen (din acest motiv, el nu a reușit, probabil, să acumuleze rezervele necesare de vitamina D).
  • Copilul dvs. administrează medicamente anticonvulsivante sau hormoni glucocorticoizi.
  • Copilul dvs. acuză alte probleme cronice de sănătate, în particular, mucoviscidoza sau boala Crohn (aceste maladii pot tulbura procesul de asimilare a suplimentelor cu vitamina D).

În cazul în care copilul dvs. face parte din una sau mai multe dintre categoriile enumerate mai sus, ar fi bine să discutați cu medicul dvs. despre cantitatea și modul în care trebuie să-i admnistrați vitamina D. În acest caz, este, de asemenea, foarte important să vă duceți copilul la toți specialiștii recomandați (ortoped, pediatru, neurolog), în vederea unui examen profilactic.

Dacă medicii vă vor spune că sănătatea copilului dvs. este în regulă, îi veți putea administra dozele profilactice de vitamina D, ce îl vor proteja de rahitism. Mai jos, veți afla mai multe detalii în această privință.

Prin ce semne și simptome se poate manifesta rahitismul?

«Bună ziua! Copilul nostru a împlinit 4 luni. Am observat că atunci când mănâncă sau adoarme, transpiră abundent. Mai mult, de pe ceafă i-a căzut practic tot părul. Am citit în internet că acestea ar putea simptomele rahitismului. Spuneți-ne, vă rog, dacă acest lucru este adevărat? Încă de la naștere, îi dăm bebelușului nostru vitamina D, deși, trebuie să recunoaștem, uneori uităm să o facem. Și iată că, acum, ne temem că, din această cauză, ar putea avea rahitism!»

Transpirația în exces în timpul alăptării (sau în timpul somnului) și căderea părului de pe ceafă sunt, deseori, considerate drept simptome ale rahitismului, deși, în realitate, aceste fenomene nu au nicio legătură cu rahitismul sau cu insuficiența de vitamina D și, în general, nu trebuie considerate drept simptome ale unor maladii oarecare. Mai multe detalii în această privință – în articolele noastre Căderea părului și Transpirația abundentă.

Cât privește simptomele și semnele prin care se manifestă, cu adevărat, rahitismul, trebuie să spunem următoarele:

Nu are niciun rost să depistăm rahitismul după manifestările sale exterioare. În etapele timpurii de evoluție a acestei maladii, când copilul începe să acuze deficit de vitamina D, iar metabolismul calciului în organismul său este deja tulburat, rahitismul poate să nu se exteriorizeze în niciun fel. Deformarea vizibilă a oaselor și alte simptome pot apărea mult mai târziu.

De aceea, dacă suspectați că bebelușul dvs. poate suferi de rahitism (de exemplu, dacă vi se pare că acesta manifestă întârzieri în dezvoltarea fizică sau are vreun os deformat), ar fi corect dacă l-ați arăta medicului pediatru, care urmează să-l supună la câteva teste (v. mai jos).

Dacă, în urma analizelor, se va depista deficitul de vitamina D, medicul ar putea indica copilului dvs. un tratament cu doze mari de vitamina D.

Dacă insuficiența de vitamina D nu va fi depistată, puteți continua să-i dați liniștit copilului doza zilnică profilactică de vitamina D și să nu vă faceți griji în legătură cu rahitismul.

Mai jos, vom enumera, pentru referință, toate simptomele posibile de rahitism:

Accese de convulsii la nou-născuți

În cazurile în care, femeia obține, în perioada de sarcină, o cantitate insuficientă de vitamina D, copilul se poate naște cu rahitism congenital. Simptomele rahitismului congenital pot fi accesele de epilepsie (convulsii).

Încetinirea dezvoltării fizice la copii

La copiii de până la un an, încetinirea dezvoltării fizice și pasivitatea ar putea fi primele simptome de rahitism.

Dacă ați observat că bebelușul dvs. manifestă întârzieri în dezvoltarea fizică (începe să se întoarcă, să stea în fund sau în picioare mai târziu decât se crede că e normal să o facă) sau este, în general, destul de pasiv din punct de vedere fizic, duceți-l neapărat la medic.

Deformarea oaselor de la picioare, schimbarea formei capului și alte schimbări la nivelul oaselor

După cum spuneam mai sus, perioadele prelungite de insuficiență de vitamina D la copii conduc la tulburări în procesul de creștere a oaselor. În asemenea cazuri, semnele rahitismului sunt îngroșarea oaselor la extremități, în regiunile adiacente articulațiilor (coate, genunchi). Îngroșarea coastelor la extremități, în proximitatea sternului, deformarea coșului pieptului (torace bombat sau torace înfundat), deformarea picioarelor, mărirea tuberelor frontale (eminențe sau bose frontale), aplatisarea creștetului, închiderea tardivă a fontanelei ș.a.m.d..

Am sărit intenționat peste descrierea detaliată a acestor simptome și nu am introdus în articolul de față imagini care ilustrează schimbările caracteristice pentru rahitism, deoarece, din punctul nostru de vedere, această informație are importanță doar pentru specialiști și i-ar putea induce în eroare pe cititorii fără experiență medicală.

Atragem încă o dată atenția dvs. asupra faptului că nu trebuie să vă bizuiți pe descrierea simptomelor rahitismului din acest articol sau din orice alte surse! Dacă vi se pare că e ceva în neregulă cu sănătatea bebelușul dvs., ar fi bine să-l duceți imediat la medic.

Copiii cu vârste de peste un an sau adolescenții se pot îmbolnăvi de rahitism?

Copiii se peste un an de zile (inclusiv adolescenții) pot face rahitism. La această vârstă, semnele deficitului de vitamina D sunt, de regulă, fracturile.

Din acest motiv, dacă cineva din copiii dvs. a suferit în trecut de fractură la os, începeți să-i administrați neîntârziat vitamina D în dozele recomandate pentru vârsta lui (v. Calciu și vitamina D pentru copii și adulți).

Trebuie adăugat că, la copii, fracturile oaselor nu sunt întotdeauna vizibile. În unele cazuri, adolescenții cu insuficiență de vitamina D suferă de «microfracturi», ce se pot exterioriza doar prin șchiopătat sau prin dureri în oase, care se accentuează la efort. Dacă observați simptome de acest gen la copilul dvs., duceți-l neapărat la medic pentru o radiografie.

Adulții pot face rahitism?

La adulți, oasele nu mai cresc, de aceea rahitismul ca atare (cu sensul de deformare a oaselor) nu se dezvoltă. Cu toate acestea, insuficiența de vitamina D poate exercita o influență negativă asupra condiției oaselor la adulții de toate vârstele. În cadrul cercetărilor științifice, s-a constatat că deficitul de vitamina D la adulți provoacă tulburări în mineralizarea oaselor și sporește riscul de fracturi.

Din acest motiv, adulții, ca și copiii, trebuie să administreze doze profilactice de vitamina D. Mai multe detalii în această privință – în articolul nostru Calciul și vitamina D.

Ce urmări poate provoca rahitismul? Tratamentul cu vitamina D poate contribui la refacerea oaselor deformate?

Întrebând despre urmările posibile ale rahitismului, cititorii se interesează, de fapt, dacă oasele vor reveni la forma lor normală?

La această întrebare putem răspunde afirmativ: în majoritatea cazurilor, un tratament bine organizat poate conduce, într-adevăr, la refacerea formei firești a oaselor și la creșterea lor normală.

Desigur, în cazul unor tulburări grave, regenerarea poate fi incompletă, de aceea, pentru a remedia definitiv problema, ar putea fi necesare ajutorul medicului ortoped sau intervenția chirurgicală.

După părerea multor cercetători, insuficiența de vitamina D poate avea urmări mult mai grave decât deformarea oaselor. După cum menționam mai sus, se presupune că vitamina D joacă un rol important în sistemul imunitar, de aceea oamenii (copii sau adulți), care suferă de insuficiența acestei substanțe în organism, pot prezenta un risc sporit de dezvoltare a anumitor forme de cancer, a psoriazisului, a diabetului zaharat și a altor maladii autoimune. În prezent, aceste date se verifică în cadrul cercetărilor științifice, dar chiar și la această etapă se poate spune că e foarte important ca oamenii de toate vârstele să obțină cantitatea adecvată de vitamina D.

Profilaxia rahitismului: trebuie să-i administrez copilului vitamina D dacă acesta nu are simptome de rahitism?

Dacă copilul dvs. nu acuză simptome de rahitism și nu face parte din grupul de risc sporit (v. mai sus), puteți să încheiați lectura articolului de față după ce parcurgeți acest paragraf.

Cel mai important lucru pe care trebuie să-l știți, în acest caz, este că până și cei mai sănătoși copii trebuie să obțină zilnic 400 UI de vitamina D, dacă au mai puțin de un an, și 600 UI, dacă au peste un an.

În cazul în care ați căutat informații despre vitamina D deoarece aveți acasă un bebeluș pe care îl alăptați, dar și alți copii, ceva mai în vârstă, ar fi corect dacă veți începe să administrați vitamina D atât sugarului, cât și celorlalți copii.

În cazul acesta, chiar dacă unul dintre copii a și suferit, la un moment dat, de deficit de vitamina D, tratamentul profilactic va fi suficient pentru a reface rezervele acestei substanțe în organism și pentru a susține dezvoltarea normală a oaselor. Recomandări detaliate în această privință – în articolul nostru Calciul și vitamina D.

Profilaxia antenatală a rahitismului

Dacă planificați încă un copil pe viitor, ar fi bine dacă, în decursul sarcinii urmtoare, veți administra vitamina D într-o cantitate de 2000 UI pe zi. Aceasta vă va ajuta să creați rezerve de vitamina D în organismul copilului încă în perioada dezvoltării sale intrauterine și îi va reduce riscul de rahitism după naștere. În medicină, aceasta se numește profilaxie antenatală a rahitismului. Recomandări detaliate în această privință – în articolul nostru Calciul și vitamina D.

Ce înseamnă stadiile rahitismului?

Din literatura medicală sau de la medici ați fi putut afla despre existența mai multor «stadii» sau «etape» în dezvoltarea rahitismului. Acest lucru este adevărat. Dezvoltarea rahitismului are loc în trei stadii.

Stadiile rahitismului se stabilesc în baza datelor furnizate de testele de laborator (v. mai jos), care îi ajută pe medici să planifice mai bine tratamentul.

În continuare, vom face doar o prezentare scurtă a ceea ce numim «stadiu» de rahitism:

  • Primul stadiu se caracterizează prin scăderea concentrației calciului în sânge și tulburarea procesului de mineralizare a oaselor, care nu se exteriorizează, dar se observă la radiografie.
  • Al doilea stadiu se caracterizează prin creșterea concentrației parathormonului în sânge (acesta reglează concentrația de calciu) și restabilirea concentrației normale a calciului sub acțiunea acestuia (nivelul de calciu se reface pe contul eliberării sale din oase).
  • În stadiul a treilea, concentrația calciului din sânge scade din nou, iar tulburarea procesului de mineralizare a oaselor devine tot mai accentuată și conduce la deformarea oaselor.

Diagnosticul: ce analize și investigații sunt necesare pentru a depista rahitismul?

Pot diagnostica rahitismul numai după simptome?

După cum spuneam mai sus, mulți copii cu un grav deficit de vitamina D pot să nu acuze niciun fel de simptome de rahitism, mai ales dacă bebelușul are doar câteva luni de zile. Din acest motiv, specialiștii în domeniul tratamentului antirahitic stabilesc diagnosticul definitiv de «rahitism» numai după o serie de investigații speciale.

Dacă dvs. sau medicul dvs. suspectați că bebelușul ar putea avea insuficiență de vitamina D, va trebui să efectuați o serie de analize pentru a determina:

  • Concentrația de vitamina D în sânge (25-OH-D)
  • Concentrația calciului în sânge
  • Concentrația fosforului în sânge
  • Nivelul fosfatazei alcaline în sânge
  • Concentrația parathormonului în sânge

Dincolo de testele de laborator, medicul va trebui să-i indice copilului radiografia unei articulații mari.

Dacă rezultatele analizelor vor arăta că bebelușul suferă de insuficiența de vitamina D în sânge și de tulburări ale procesului de mineralizare a oaselor, diagnosticul de «rahitism» va fi confirmat și medicul va putea prescrie copilului o cură de tratament specială.

Cum se efectuează tratamentul antirahitic?

După cum spuneam mai sus, rahitismul poate fi tratat, și cele mai importante sunt, în acest scop, medicamentele care conțin vitamina D.

În funcție de vârsta copilului și de gradul de insuficiență de vitamina D, determinată în urma analizelor de laborator, medicul poate prescrie următorul tratament:

  • Dacă bebelușul are mai puțin de 1 lună: 1000 UI pe zi, timp de 2-3 luni.
  • Dacă bebelușul are de la 1 lună la 1 an: 1000-5000 UI pe zi, timp de 2-3 luni.
  • Dacă bebelușul are peste 1 an: 5000-10000 UI pe zi, timp de 2-3 luni de zile.
  • Pentru a trata rahitismul la adolescenți, medicul îi poate prescrie copilului câte 50000 UI de vitamina D, 1 dată pe săptămână timp de 8 săptămâni la rând.

De regulă, pentru tratament, se recomandă suplimente cu vitamina D în formă de soluții apoase sau uleioase.

Puteți alege orice medicament pe care îl găsiți în farmacie sau pe care vi-l recomandă doctorul. Cel mai important lucru este ca bebelușul să-l administreze în doze recomandate și în termenii prescriși.

La câteva luni după tratament, medicul vă va recomanda din nou să testați sângele copilului. Dacă analizele vor arăta că nivelul fosfatazei alcaline și al vitaminei D a revenit la normal, medicul v-ar putea propune să întrerupeți tratamentul intensiv și să treceți la administrarea profilactică a vitaminei D:

  • Dacă bebelușul are mai puțin de 1 an, trebuie să-i administrați câte 400 UI pe zi până împlinește vârsta de 1 an de zile.
  • Dacă copilul are peste 1 an, trebuie să-i administrați câte 600 UI pe zi, fără întreruperi.

Încă peste un an, medicul v-ar putea recomanda să mai urmați o investigație. Dacă analizele vor arăta că dozele profilactice de vitamina D mențin concentrația normală a acestei substanțe în sânge, veți putea continua să-i administrați medicamentul respectiv în aceeași doză până la 18 ani, când se poate trece deja la dozele recomandate pentru adulți (v. Calciul și vitamina D pentru adulți și copii).

E corect dacă medicul recomandă administrarea întregului necesar de vitamina D într-o singură priză?

Da, aceste scheme de tratament există și unii medici le folosesc în cazurile în care e posibil ca părinții să nu poată organiza un tratament corect în condiții casnice. În asemenea situații, copilul administrează (în formă de picături sau de injecții) întregul necesar de vitamina D (150000-300000 UI). Observațiile clinice arată că acest tratament este eficient și sigur.

Copilul trebuie să administreze suplimentele cu  calciu concomitent cu vitamina D?

În majoritatea cazurilor, pentru tratarea rahitismului, copilul nu trebuie să administreze suplimente cu calciu. E suficient doar să urmăriți ca acesta să obțină necesarul de calciu prin alimente. Recomandări detaliate în această privință – în articolul pe care l-am consacrat tocmai acestei probleme, Calciul și vitamina D.

Cu toate acestea, unii copii au totuși nevoie de suplimente cu calciu. De exemplu, dacă medicul va recomanda din start o doză mare de vitamina D, probabil că vă va sfătui să-i administrați copilului și suplimente cu calciu (în cantitate de 30-75 mg/ kg pe zi, în 3 prize), pentru a evita scăderea bruscă a concentrației de calciu în sângele acestuia (scăderea calciului poate conduce la convulsii).

Ce fac dacă tratamentul nu ajută?

Dacă, după 3 luni de tratament corect, analizele și radiografia vor arăta că acesta nu-l ajută pe copil, medicul va trebui să vă recomande să efectuați câteva teste suplimentare și un consult la medicul genetician, pentru a exclude formele rezistente de rahitism (pentru tratarea acestora sunt necesare doze foarte mari de vitamina D) și unele maladii genetice care pot provoca tulburări asemănătoare cu rahitismul.

Vitamina D trebuie administrată și după întreruperea tratamentului antirahitic?

Da, acest lucru este obligatoriu. După cum spuneam mai sus, vitamina D este importantă nu numai pentru sugari, ci și pentru copii de vârste mai mari și chiar pentru adulți. Din acest motiv, ar fi perfect dacă, după încheierea curei de tratament antirahitic, veți continua să administrați copilului dvs. dozele de vitamina D recomandate pentru vârsta lui, precum și dacă veți da vitamina D și altor membri ai familiei dvs.. Recomandări detaliate în această privință – în articolul Calciul și vitamina D.

Care supliment cu vitamina D este mai bun?

În prezent, pe piață pot fi găsite suplimente cu vitamina D3 (colecalciferol) sau cu vitamina D2 (ergocalciferol).

Ambele forme de vitamina D sunt identice din punctul de vedere al eficienței și dozajului zilnic. Ați putea alege orice medicament din cele pe care le puteți găsi în regiunea dvs. și care vă convin mai mult ca preț.

Firește, în cazul copiilor de peste 1 an, ar fi mai bine să optați pentru soluțiile apoase sau uleioase ale vitaminei D. În cazul copiilor de vârstă mare și al adulților (în funcție de situație), puteți opta pentru picături, pastile sau capsule cu vitamina D.

Trebuie să administrez copilului vitamina D dacă acesta se alimentează cu amestecuri artificiale îmbogățite cu această substanță?

În cadrul unei cercetări, s-a stabilit că deficitul de vitamina D se poate constata și la copiii hrăniți cu amestecuri artificiale, îmbogățite cu substanța respectivă. De aceea, chiar dacă copilul dvs. se alimentează cu amestecuri artificiale și obține vitamina D din acestea, el are nevoie și de suplimente cu vitamina D, mai ales în cazul în care copilul consumă mai puțin de 1 litru de amestec pe zi. Puteți discuta problema dată și cu medicul pediatru, pentru a calcula împreună cu acesta doza de vitamina D pe care copilul dvs. o obține din amestecuri.

Trebuie să administez copilului vitamina D dacă iau polivitamine pentru lactație?

Pentru a acoperi în întregime necesarul copilului de vitamina D pe contul lactației, femeia care alăptează trebuie să administreze nu mai puțin de 4000 UI de vitamina D pe zi. Polivitaminele concepute pentru perioada lactației conțin, de regulă, o cantitate mult mai mică de vitamina D și, în cadrul studiilor științifice, s-a constatat că, în majoritatea cazurilor, concentrația acestei substanțe în laptele matern este mult mai mică decât ar fi necesar pentru a acoperi nevoia sugarului de vitamina D.

Din acest motiv, chiar dacă administrați vitamine concepute pentru mamele care alăptează, trebuie să-i dați copilului dvs. vitamina D în cantitatea recomandată de medic.

Trebuie să administrez copilului vitamina D dacă ne petrecem cu regularitate timpul afară?

Știind că vitamina D se sintetizează în piele sub acțiunea razelor solare, mulți părinți întreabă dacă trebuie să administreze această substanță copiilor care petrec mult timp în aer liber? La această întrebare se poate răspunde în felul următor: chiar dacă vă plimbați timp îndelungat cu copilul pe afară, acesta trebuie să ia vitamina D în dozele recomandate.

Problema este că determinarea cantității de vitamina D, care se sintetizează în pielea copilului în decursul orelor petrecute afară, este o sarcină foarte dificilă. În cadrul unor cercetări, s-a constatat că această cantitate depinde de latitudinea dvs. geografică, de altitudinea la care se află localitatea dvs., de umiditate, de perioada zilei, de gradul de poluare atmosferică, de cât timp petrece copilul la soare, de suprafața pielii supuse acțiunii directe a razelor solare etc.

Cât privește plimbările în aer liber, trebuie să mai facem o observație importantă – nu trebuie să abuzați de acestea! După cum am arătat deja în articolul nostru privind expunerea la razele solare și băile de soare, aflarea îndelungată la soare poate spori riscul de dezvoltare a cancerului de piele, iar, potrivit unor specialiști, pielea copiilor este deosebit de sensibilă la acțiunea cancerigenă a razelor ultraviolete.

Din aceste considerente, pentru ca bebelușul dvs. să obțină necesarul de vitamina D, ar fi corect să îmbinați plimbările cu suplimentele alimentare, excluzând astfel orice risc pentru sănătatea acestuia.

Deschideți surse
  • Dawodu, A., & Akinbi, H. (2013). Vitamin D nutrition in pregnancy: current opinion. International Journal of Women’s Health, 333. doi:10.2147/ijwh.s34032
  • Hazzazi, M., Alzeer, I., Tamimi, W., Al Atawi, M., & Al Alwan, I. (2013). Clinical presentation and etiology of osteomalacia/rickets in adolescents. Saudi Journal of Kidney Diseases and Transplantation, 24(5), 938. doi:10.4103/1319-2442.118087
  • Hofmeyr, G. J., Lawrie, T. A., Atallah, Á. N., & Duley, L. (2010). Calcium supplementation during pregnancy for preventing hypertensive disorders and related problems. Cochrane Database of Systematic Reviews. doi:10.1002/14651858.cd001059.pub3
  • Holick, M. F., Binkley, N. C., Bischoff-Ferrari, H. A., Gordon, C. M., Hanley, D. A., Heaney, R. P., … Weaver, C. M. (2011). Evaluation, Treatment, and Prevention of Vitamin D Deficiency: an Endocrine Society Clinical Practice Guideline. The Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism, 96(7), 1911-1930. doi:10.1210/jc.2011-0385
  • McGuire, S. (2012). WHO Guideline: Vitamin A Supplementation in Pregnant Women. Geneva: WHO, 2011; WHO Guideline: Vitamin A Supplementation in Postpartum Women. Geneva: WHO, 2011. Advances in Nutrition: An International Review Journal, 3(2), 215-216. doi:10.3945/an.111.001701
  • Moyer, V. A. (2013). Vitamin D and Calcium Supplementation to Prevent Fractures in Adults: U.S. Preventive Services Task Force Recommendation Statement. Annals of Internal Medicine. doi:10.7326/0003-4819-158-9-201305070-00603
  • National Institutes of Health. (n.d.). Calcium, Dietary Supplement Fact Sheet. Retrieved from https://ods.od.nih.gov/factsheets/Calcium-HealthProfessional
  • Nestle, M., & Nesheim, M. C. (2013). To Supplement or Not to Supplement: The U.S. Preventive Services Task Force Recommendations on Calcium and Vitamin D. Annals of Internal Medicine, 158(9), 701. doi:10.7326/0003-4819-158-9-201305070-00605
  • Rickets: Background, Pathophysiology, Epidemiology. (n.d.). Retrieved from http://emedicine.medscape.com/article/985510-overview
  • Rizzoli, R., Boonen, S., Brandi, M., Bruyère, O., Cooper, C., Kanis, J., … Reginster, J. (2013). Vitamin D supplementation in elderly or postmenopausal women: a 2013 update of the 2008 recommendations from the European Society for Clinical and Economic Aspects of Osteoporosis and Osteoarthritis (ESCEO). Current Medical Research and Opinion, 29(4), 305-313. doi:10.1185/03007995.2013.766162
  • Ross, A. C., & Institute of Medicine (U.S.). (2011). DRI, Dietary Reference Intakes: Calcium, Vitamin D. Washington, DC: National Academies Press.
  • Vitamin D Deficiency and Related Disorders: Practice Essentials, Background, Pathophysiology. (n.d.). Retrieved from http://emedicine.medscape.com/article/128762-overview
  • Wagner, C. L., & Greer, F. R. (2008). Prevention of Rickets and Vitamin D Deficiency in Infants, Children, and Adolescents. PEDIATRICS, 122(5), 1142-1152. doi:10.1542/peds.2008-1862
  • Özkan, B. (2010). Nutritional Rickets. Journal of Clinical Research in Pediatric Endocrinology, 2(4), 137-143. doi:10.4274/jcrpe.v2i4.137


Obiectivul principal al organizației noastre în prezent este elaborarea Ghidului Consumatorului Inteligent de Informații și Servicii Medicale. O sursă de informație medicală de generație nouă, axată pe prezentarea datelor detaliate, transparente, echidistante și cu valoare practică înaltă cu privire la beneficiile, daunele și limitele serviciilor medicale disponibile în prezent.
Scopul nostru este:

să-i ajutăm pe pacienți și medici să ia decizii medicale argumentate și chibzuite

să-i ajutăm pe pacienți și medici să construiască între ei relații eficiente și moral justificate: colaborare bazată pe înțelegerea din ambele părți a rolurilor unice pe care îl joacă fiecare și pe împărțirea justă a resposabilității, cel mai important scop al colaborării fiind formularea și atingerea obiectivelor medicale ale pacientului.

Ghidul Consumatorului Inteligent de Informaţii şi Servicii Medicale este alcătuit din 3 părți:

PARTEA I: LUAREA DECIZIILOR MEDICALE
ALĂTURAȚI-VĂ GRUPULUI NOSTRU PE FACEBOOK ȘI ABONAȚI-VĂ LA NOUTĂȚI PE EMAIL
Vă invităm să vă alăturați consumatorilor inteligenți de informații și servicii medicale pe rețele sociale

Abonați-vă la noutăți, ca să primiți un email o dată în câteva luni prin care să aflați despre publicarea materialelor noi și despre actualizări importante, introduse pe măsura procesării de noi date.