Explicaţia detaliată a paraproctitei şi a abceselor perirectale: cauzele apariţiei, simptomele şi semnele, diagnosticul, tratamentul

Ce sunt paraproctita şi abcesele perirectale?

Paraproctita este inflamaţia ţesuturilor din jurul rectului. Adesea, în focarele de inflamaţie din apropierea rectului se acumulează puroi şi se formează aşa-numite abcese perirectale (dacă puroiul se acumulează sub pielea din zona anală, se vorbeşte despre abcesul perianal).

Puroiul din abces poate erupe, fie în afară, prin pielea din jurul anusului, fie în interiorul rectului. Canalul, format în urma ruperii puroiului, se numeşte fistulă anală.

Paraproctita şi abcesele perirectale se pot dezvolta la oamenii de toate vârstele, inclusiv, la copiii în primele luni de viaţă.

Cauzele dezvoltării paraproctitei şi a abceselor perirectale

Cauza principală a dezvoltării paraproctitei şi a abceselor pararectale este infecţia bacteriană, care penetrează prin anus în adâncul ţesuturilor din jurul rectului.

Paraproctita şi abcesele perirectale, adesea, se formează la persoanele care suferă de diverticulită, chlamidioză, tuberculoză rectală, HIV/SIDA, sifilis, cancer rectal.

Simptomele şi semnele paraproctitei şi ale abceselor perirectale

Simptomele paraproctitei includ senzaţiile neplăcute (durerile surde, disconfortul) şi mâncărimea în zona anală, care se amplifică în timpul mersului şi în urma defecaţiei.

În urma formării abceselor (în special, de dimensiuni mari), durerile în zona anală pot deveni extrem de severe. Alte simptome ale abceselor perirectale pot fi creşterea temperaturii corpului, frisoanele.

Simptomele abceselor perirectale, specifice copiilor în primele luni de viaţă, sunt umflăturile formate sub pielea în zona anusului, care pot fi observate de părinţi în timpul schimbării scutecelor.

Fiţi atenţi! Deoarece paraproctita şi abcesele perirectale, adesea, se formează pe fondul unor boli grave (vezi mai sus Cauzele), adresaţi-vă, neapărat, medicului, în cazul în care aveţi unele simptome, asemănătoare cu cele descrise mai sus. Nu încercaţi să vă diagnosticaţi şi să trataţi de aceste boli, din iniţiativă proprie.

Prin ce sunt periculoase paraproctita şi abcesele perirectale?

Unele complicaţii ale paraproctitei sau ale abceselor pararectale pot fi răspândirea periculoasă a infecţiei şi dezvoltarea inflamaţiei masive a ţesuturilor sau septicemia.

În lipsa tratamentului adecvat, abcesele perirectale erup, iar căile prin care iese puroiul se transformă în fistule. La rândul lor, fistulele anale pot provoca dezvoltarea cancerului rectal.

Tratamentul paraproctitei şi al abceselor perirectale

De regulă, în cazul în care se depistează paraproctita şi abcesul perirectal, medicii recomandă, eliminarea puroiului acumulat printr-o intervenţie chirurgicală. Intervenţia chirurgicală accelerează semnificativ vindecarea şi diminuează riscul complicaţiilor posibile în cazul evoluţiei naturale ai bolii.

Tratamentul medicamentos al abceselor perirectale este puţin eficient şi poate doar agrava evoluţia bolii.

Excepţie fac doar cazurile abceselor perirectale la copii până la un an. În aceste cazuri se recomandă tratamentul cu antibiotice.

Volumul şi complexitatea intervenţiei chirurgicale se determină în funcţie de dimensiunile abcesului, de localizarea acestuia şi de starea generală a bolnavului la momentul adresării medicului.

Abcesele de mici dimensiuni, situate sub pielea din jurul anusului, se deschid cu ajutorul unei incizii, sub anestezie locală. În cazul abceselor adânci poate fi necesară o intervenţie chirurgicală mai amplă, sub anestezie generală.

Ca un tratament suplimentar, medicii pot prescrie administrarea antibioticelor.

În care situaţii, apărute în urma intervenţiei chirurgicale, trebuie să vă adresaţi urgent medicului?

Adresaţi-vă neapărat medicului, în cazul în care, în urma intervenţiei chirurgicale, peste câteva zile sau câteva săptămâni, aţi observat următoarele simptome: Dureri severe, fie abdominale, fie în zona perineului; Creşterea temperaturii corpului; Dificultăţi la urinare; Eliminări sangvinolente sau purulente din rect; Dificultăţi la defecaţie chiar şi în cazul fecalelor moi; Incapacitatea reţinerii fecalelor sau a gazelor. Simptomele enumerate mai sus pot fi semne ale unor complicaţii postoperatorii, care necesită un tratament suplimentar.

Perioada postoperatorie

Recuperarea în urma intervenţiei chirurgicale în scopul eliminării abcesului perirectal poate dura 2-3 săptămâni.

În primele zile de după intervenţie, medicul poate să vă prescrie o dietă lichidă specială (apă, chefir, o cantitate mică de orez fiert) şi medicamente laxative.

Un asemenea regim este necesar în scopul ca, timp de câteva zile după intervenţie, să nu aveţi nevoia defecaţiei sau, cel puţin, să aveţi scaunul moale.

Timp de câteva zile de după operaţie, puteţi avea dureri severe în zona anusului. Pentru a uşura aceste dureri, medicul poate să vă prescrie preparate analgezice.

După intervenţia chirurgicală în scopul eliminării abcesului perirectal, de regulă, se permite să faceţi duş. În plus la aceasta, în scopul menţinerii rănii în stare curată, medicul poate să vă recomande să faceţi băi de şezut sau să vă spălaţi regiunea anală de 2-3 ori pe zi şi după fiecare vizită la veceu.