Explicaţia detaliată a naşterii prin cezariană: Pro şi Contra, în ce cazuri şi cum se face operaţia, complicaţii şi consecinţe posibile

Ce este operaţia cezariană?

Operaţia cezariană este o intervenţie chirurgicală care permite extragerea fătului prin abdomenul femeii gravide.

În ţările dezvoltate economic, mai mult de 20% dintre toate naşterile se fac prin cezariană.

În trecut, până la inventarea tehnicilor moderne de anestezie, de oprire a hemoragiilor şi de prevenire a infecţiilor, cezariana, de multe ori, conducea la moartea femeii. În prezent, decesul ca urmare a cezarienei este un fenomen foarte rar.

Când operaţia cezariană este, într-adevăr, necesară?

Ca orice alta intervenţie chirurgicală, cezariana prezintă un risc pentru sănătatea şi viaţa femeii, astfel încât ea, în niciun caz, nu se realizează “dintr-un moft” al femeii gravide sau al medicului ei care a supravegheat dezvoltarea sarcinii.

O părere comună, precum că femeile “aleg cezariana” pentru ca “să nască uşor”, este totalmente greşită. Naşterea prin cezariană nu este mai uşoară decât naşterea pe cale naturală, iar în ceea ce priveşte complexitatea şi durata de recuperare, aşa cum va fi prezentat mai jos, este chiar mai grea.

În prezent, există mai multe metode eficiente şi în condiţii de siguranţă de ameliorare a durerii în timpul naşterii naturale (de exemplu, anestezie epidurală), astfel încât intervenţia cezariană în niciun caz nu se efectuează doar pentru că femeia se teme de durere în timpul naşterii naturale.

Cezariana este întotdeauna efectuată din necesitate, adică, în cazul în care naşterea naturală prezintă un pericol pentru femeia gravidă sau pentru copilul ei.

Nevoia de o intervenţie cezariană poate apărea în următoarele situaţii (indicaţiile pentru intervenţia chirurgicală):

  • Femeia, anterior, a născut prin cezariana (din această cauză naşterea naturală îi poate provoca complicaţii periculoase);
  • Poziţia copilului în uter este, fie de-a latul, fie cu capul în sus;
  • Există un risc de deces al copilului la naştere (de exemplu, în caz de placenta previa sau în caz de detaşare prematură a placentei);
  • Dimensiunea capului copilului este mai mare decât dimensiunea pelvisului femeii;
  • În timpul sarcinii, la femeie s-au dezvoltat unele complicaţii, precum preeclampsia, eclampsia, etc.
  • Sarcina multiplă (femeia aşteaptă mai mulţi copii);

Mai puţin frecvent, indicaţiile pentru cezariană pot fi: condiloame multiple şi mari în vagin, miom uterin, tumori vaginale şi tumori ale colului uterin, herpes genital, intervenţii chirurgicale recente pe perineu, infecţia HIV la mamă, unele boli cardiovasculare la mamă, risc de dezlipire de retină, etc.

Argumente pro şi contra cezariană

Ca orice altă intervenţie chirurgicală, cezariana se efectuează după evaluarea în mod minuţios a tuturor argumentelor pro şi contra.

În cazurile extreme, menţionate mai sus, în care necesitatea intervenţiei cezariene este o chestiune de viaţă şi de moarte, argumentul absolut “pentru” este posibilitatea de a salva vieţile mamei şi ale copilului. În aceste situaţii nu este luat în considerare niciun argument “contra”.

Cu toate acestea, destul de des, se întâmplă cazuri şi situaţii în care medicii nu au o încredere deplină în faptul că naşterea poate fi rezolvată cu succes prin căi naturale, dar nici nu există indicaţii absolute pentru cezariană.

În asemenea cazuri, naşterea începe în mod natural şi, dacă în dezvoltarea acesteia apar dificultăţi şi complicaţii, medicii efectuează o intervenţie cezariană de urgenţă.

Opţiunea de a alege încercarea de a da naştere în mod natural, în asemenea cazuri, se oferă femeii însărcinate.

Dacă vă confruntaţi cu necesitatea de a alege între cezariană sau încercarea de a da naştere în mod natural, trebuie să atrageţi atenţie la următoarele argumente:

În cele mai multe cazuri, operaţia cezariană se desfăşoară cu succes atât pentru mamă cât şi pentru copil. Tehnicile moderne de efectuare a acestei operaţii permit evitarea multor dintre complicaţii care sunt posibile în cazul unei “naşteri grele”.

Cu toate acestea, cezariana nu este o operaţie uşoară. Trebuie să fiţi pregătită de următoarele momente:

  • recuperarea post-operatorie poate să dureze câteva săptămâni;
  • în primele zile după operaţie, veţi avea dureri în abdomen, veţi avea dificultăţi în deplasare;
  • în primele zile, cel mai probabil, nu veţi fi capabilă să îngrijiţi singură copilul;
  • veţi avea dificultăţi în organizarea eficientă a alăptatului;
  • în urma inciziei, pe abdomen va rămâne o cicatrice (vezi Cum să scapi de cicatrice);
  • este probabil că în viitor veţi avea probleme cu conceperea unei sarcini noi

Dacă pentru Dvs. este extrem de important să menţineţi capacitatea de a avea copii în viitor, să aveţi grijă de copil în primele zile după naştere şi să începeţi imediat să alăptaţi copilul, povestiţi despre aceste lucruri medicului dumneavoastră. Într-o astfel de situaţie, ar putea fi corect să încercaţi să naşteţi natural.

Pregătirea pentru cezariană

Dacă sunteţi programată pentru operaţia cezariană, discutaţi în detaliu cu medicul dumneavoastră modalitatea de pregătire pentru operaţie.

De obicei, înainte de cezariană, medicii recomandă:

  • Să renunţaţi la mâncare (aproximativ, cu 12 ore înainte de operaţie) şi la apă (cu 4-5 ore înainte de intervenţia chirurgicală);
  • În caz de necesitate, să aplicaţi o clismă de curăţare, cu câteva ore înainte de intervenţie;

O epilare deplină a zonei genitale, actualmente, se consideră inutilă. Mai mult decât atât, în conformitate cu unele date, aceasta poate chiar spori riscul de infecţie ulterioară a rănii post-operatorii.

Discutaţi neapărat cu medicul dumneavoastră dacă aveţi sau nu nevoie, înainte de operaţie, să radeţi părul pubian.

Cum se desfăşoară intervenţia cezariană?

Cezariana se efectuează cu utilizarea obligatorie a anesteziei.

Cel mai adesea, în calitate de anestetic se utilizează anestezia epidurală, anestezia spinală şi anestezia generală.

Anestezia epidurală şi spinală implică introducerea unei mici cantităţi de agenţi anestezici în zona coloanei vertebrale, prin care trec nervii senzoriali ai părţii inferioare a corpului.

În cazul anesteziei epidurale sau al anesteziei spinale, în timpul intervenţiei chirurgicale, femeia va fi conştientă sau într-o stare de somn uşor, dar nu va simţi durerea de la nivelul pieptului în jos.

Anestezia generală constă în administrarea intravenos a unor medicamente speciale, care o cufundă pe femeie într-un somn adânc şi elimină totalmente orice durere şi orice amintiri din timpul intervenţiei chirurgicale.

Utilizarea anesteziei epidurale în timpul intervenţiei cezariene este preferabilă utilizării anesteziei generale, deoarece copilul în cazul anesteziei epidurale este expus la influenţa minimă a medicamentelor.

Pentru a scoate copilul, în timpul operaţiei cezariene, medicii trebuie să facă două incizii: una prin pielea şi muşchii abdominali, iar a doua prin peretele uterului.

În prezent, în timpul intervenţiei cezariene, medicii, adesea, fac o incizie orizontală cu o lungime de 10-12 cm în partea de jos a abdomenului şi o incizie orizontală în partea inferioară a uterului.

Incizia orizontală a uterului este mult mai sigură în cazul în care femeia, în viitor, ar vrea să aibă copii.

Mai rar, pe abdomen se face incizia verticală şi pe uter se face incizia orizontală.

Incizia uterină verticală este aplicată în cazul sarcinii multiple şi în cazul fixării greşite a placentei. O incizie verticală este asociată cu un risc mai mare de ruptură uterină în timpul unei sarcini sau naşteri ulterioare.

După efectuarea inciziilor necesare, medicii scot copilul din cavitatea uterină. După ligatura cordonului ombilical, copilul începe să respire independent ca şi toţi nou-născuţii. În funcţie de starea femeii, copilul, fie că este plasat pe pieptul mamei, aşa cum se face în cazul unei naşteri naturale, fie că este dus într-o secţie specială pentru îngrijire şi supraveghere, până la momentul în care mama va putea avea grijă de el.

Etapa finală a operaţiei este extragerea placentei, sutura uterului şi a abdomenului.

Durata totală a operaţiei cezariene poate fi de 30-45 minute.

La finalizarea intervenţiei chirurgicale, femeia este transferată în secţia de terapie intensivă, unde poate să se afle câteva ore sau o zi întreagă, până la expirarea acţiunii anesteziei. După aceea, femeia este transferată într-un salon cu regim general.

De obicei, după cezariană, femeia poate primi permisiunea să plece acasă după 3-5-7 zile de la operaţie (în funcţie de cum a decurs operaţia, de cum se simte ea şi de condiţiile pe care le poate oferi unitatea medicală în care a fost efectuată intervenţia chirurgicală). După încă 5-7 zile, femeia va trebui să se întoarcă la spital pentru ca medicul să examineze rana post-operatorie şi să scoată suturile.

Complicaţiile posibile şi consecinţele operaţiei cezariene

Posibilele complicaţii şi consecinţe pentru mamă:

  • Sângerare din rana de pe uter. În timpul cezarienei, femeia poate pierde de 2 ori mai mult sânge decât la naşterea normală.
  • Infecţia. Cezariana sporeşte foarte mult riscul de inflamaţie a mucoasei uterului (vezi Endometrita).
  • Tromboza venoasă profundă şi ocluzia vaselor sangvine mari ale plămânilor apare mult mai frecvent după cezariană decât după o naştere normală. Tromboza venoasă şi ocluzia vaselor sangvine cu cheaguri de sânge rupte poate fi fatală; din aceste considerente, tuturor femeilor care au suportat cezariana li se recomandă să se scoale din pat şi să înceapă a merge nu mai târziu de o zi după operaţie. Şederea îndelungată în pat creşte semnificativ riscul de tromboză.
  • Aderenţele postoperatorii sunt ţesuturi fibroase conjunctive care se formează între diferite organe, în cavitatea abdominală, după o intervenţie chirurgicală. În viitor, aderenţele pot cauza infertilitatea sau obstrucţia intestinală (vezi Aderenţele).
  • În locul cicatricei postoperatorii, peste un timp, se poate forma o hernie.
  • În cazuri rare, în timpul operaţiei cezariene este posibilă rănirea vezicii urinare, a uretrei sau a intestinului.
  • Cezariana amplifică riscul de placenta previa sau placenta accreta în timpul sarcinii următoare (vezi Problemele de dezvoltare a placentei).

Posibilele complicaţii şi consecinţe pentru copil:

  • Datorită faptului că cezariana se efectuează, de regulă, cu câteva săptămâni înainte de data estimată de naştere, naşterea prin această operaţie este asociată cu un risc mai mare de naştere prematură. Este cunoscut faptul că copiii născuţi prematur sunt mai puţin adaptaţi la mediul înconjurător şi se îmbolnăvesc mai des decât copiii născuţi la termen, în mod natural. De multe ori, înainte de cezariana planificată, medicii efectuează examinări speciale pentru a testa gradul de pregătire a plămânilor copilului pentru respirare (aceasta este cea mai importantă caracteristică de pregătire a copiilor pentru o viaţă independentă în afara uterului).
  • Efectul negativ al anesteziei. Cu toate că medicamentele moderne pentru anestezie nu pot dăuna foarte mult copilului, acestea îl pot face mai puţin activ şi mai somnolent, timp de câteva ore după naştere, ceea ce este asociat cu un risc ridicat de dezvoltare la copil a pneumoniei.
  • Spre deosebire de naşterea naturală, după cezariana, mama şi copilul sunt despărţiţi, ceea ce îngreunează iniţierea precoce a alăptării. Dacă intenţionaţi să alăptaţi copilul şi dacă v-au prescris naştere prin cezariană, neapărat discutaţi cu medicul Dvs. despre modul de organizare a alăptării după naştere.

Dezvoltarea copilului care a fost născut prin cezariană

Copiii născuţi prin cezariană, de obicei, se dezvoltă normal şi nu diferă de copiii născuţi în mod natural. Dimpotrivă, în unele cazuri, naşterea prin cezariană permite evitarea traumatismului posibil al copilului în timpul naşterii naturale (de exemplu, în cazul, fie că al poziţiei incorecte a fătului în uter, fie că al dimensiunii mari a capului fătului, fie că al canalului de naştere îngust al mamei), ceea ce ulterior este favorabil pentru dezvoltarea copilului.

Recuperarea (reabilitarea) după cezariană

Recuperarea deplină după cezariană (restabilirea capacităţii de muncă, vindecarea rănilor), poate dura mai multe luni. După o naştere naturală, femeile se recuperează mult mai rapid.

Dieta după cezariană

În prima zi după cezariană este permis doar să beţi apă non-carbogazoasă, în a doua zi puteţi începe să mâncaţi iaurt, chefir, carne slabă, terci, ceai dulce.

În primele zile după cezariană, multe femei suferă de o balonare severă care provoacă disconfort; din aceste considerente, aveţi grijă să aveţi la Dvs. un medicament împotriva flatulenţei (vezi Simeticona).

Puteţi reveni la un regim alimentar normal peste 5-7 zile după operaţie.

În primele săptămâni după operaţie este foarte important să evitaţi constipaţiile. Vezi Tratamentul constipaţiilor după naştere şi după cezariană.

Durerile după cezariană

Timp de câteva săptămâni după cezariană pot persista dureri abdominale destul de severe în zona cicatricei. Este un lucru foarte neplăcut, dar absolut firesc. Treptat, durerea va deveni mai slabă şi va dispărea totalmente.

În primele câteva zile după operaţie, din cauza durerilor abdominale ar putea să aveţi nevoie să administraţi preparate analgezice.

Eliminări vaginale după cezariană

Imediat după cezariană, încep sângerări abundente din vagin care, în câteva zile, devin mai reduse, de culoare galben-brună, cu mucus (ca lohiile fireşti după naştere). Acest lucru este perfect normal şi nu necesită niciun tratament. Scurgerea lohiilor din vagin după cezariană durează timp de 2-3 săptămâni.

Cicatricea după cezariană

În primele 10-15 zile după operaţie, în regiunea suturii poate fi simţită durerea acută intensă. Pielea din jurul suturii poate fi dură, înroşită şi uşor dureroasă la presiune.

După ce firele suturii sunt îndepărtate, pe piele rămân semne de la fire care se acoperă rapid cu o crustă.

Vindecarea superficială a rănilor post-operatorii are loc în câteva săptămâni. Formarea unei cicatrice rezistente după operaţia cezariană durează aproximativ o jumătate de an.

În primele luni cicatricea are o culoare violet închisă, dar apoi începe să se estompeze şi, peste 1-2 ani după operaţie, aceasta devine practic invizibilă pe fundalul pielii.

În primele zile după intervenţia chirurgicală, prelucrarea cicatricei pe piele este efectuată de către medici. După externarea la domiciliu şi până la vindecarea deplină a cicatricei (timp de 2-3 săptămâni), trebuie să aveţi grijă ca aceasta se fie uscată (nu se permite să spălaţi zona suturii) şi ca ea să nu fie sub presiunea hainelor (evitaţi centurile, elasticele, etc.).

Recomandări detaliate cu privire la posibilităţile existente de a scăpa de cicatrici evidente şi de a ameliora aspectul cicatricelor de după cezariană puteţi găsi în articolul Cum să scapi de cicatrice. Acest articol, de asemenea, arată cum să aveţi grijă de rană astfel, încât să diminuaţi probabilitatea de formare a unei cicatrice urâte.

După operaţie, uterul se contractă rapid, iar incizia de pe el se vindecă. Vindecarea deplină a cicatricei de pe uter se efectuează, aproximativ, timp de 6 luni.

Dilatarea suturii după operaţia cezariană este posibilă în primele câteva săptămâni după operaţie, şi este mai probabilă la femeile care sunt supraponderale. Dilatarea suturii este o complicaţie foarte gravă care necesită o adresare imediată medicului.

Dacă dilatarea nu este foarte mare, medicul poate recomanda doar un tratament al rănii, care se va vindeca treptat.

Dacă dilatarea este semnificativă, ar putea fie nevoie de o sutură repetată.

Alte complicaţii care pot fi asociate cu cicatricea de la cezariană sunt hernia şi endometrioza.

Adresaţi-vă neapărat medicului în cazul în care, peste câteva luni după operaţie, veţi observa apariţia unei bombări neobişnuite sau veţi simţi durerea în regiunea cicatricei postoperatorii.

Fiţi atenţi!

Cât mai curând posibil, adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă, după ce v-aţi întors acasă, aţi observat:

  • O creştere a temperaturii corpului peste 38 C;
  • Roşeaţa severă, dureri şi inflamaţii ale plăgilor postoperatorii;
  • Dilatarea suturii, îndepărtarea marginilor plăgii sau apariţia unor eliminări, fie purulente, fie sangvinolente din rană;
  • Sângerări vaginale abundente;
  • Eliminări vaginale abundente şi urât mirositoare;
  • Dureri abdominale severe;
  • Greaţă sau vomă;
  • Simţiţi dureri sau dificultăţi în timpul urinării;
  • În urină au apărut urme de sânge.

Alăptarea după operaţia cezariană

Se cunoaşte faptul că, în primele zile după naştere, copiii născuţi prin cezariană sunt supuşi unui risc mai mare de infecţie decât copii născuţi în mod natural. Prin urmare, alăptarea este deosebit de importantă pentru ei.

Cezariana nu este un obstacol serios pentru alăptare şi alăptarea la sân este recomandată în toate cazurile.

Unele analgezice, care pot fi utilizate pentru a calma durerea după o intervenţie chirurgicală, sunt interzise în timpul alăptării, de aceea discutaţi cu medicul Dvs. despre intenţia de a alăpta şi rugaţi-l să vă prescrie analgezice care nu dăunează copilului.

Pentru prevenirea infecţiilor după cezariană se prescriu antibiotice. Administrarea antibioticelor nu necesită să renunţaţi la alăptare.

În primele zile după intervenţia chirurgicală, alăptarea poate fi foarte dificilă şi obositoare, dar în următoarele câteva zile totul se aranjează.

Restabilirea siluetei după cezariană

Restabilirea siluetei după cezariană este o problemă importantă care afectează toate femeile care au suferit această intervenţie chirurgicală.

Comparativ cu femeile care au născut în mod natural, forma fizică la femeile care au dat naştere prin cezariană, se restabileşte mai lent şi mai dificil, în mare parte, din cauza prezenţei cicatricei, care poate provoca dureri şi poate deranja încă câteva luni după intervenţia chirurgicală.

Accelerarea procesului de recuperare după intervenţia chirurgicală poate fi realizată prin mişcare începută cât mai devreme. Vă poate părea nepoliticos şi incorect faptul că, în ciuda durerii severe şi oboselii, medicii vă impun să mergeţi după doar câteva ore după intervenţia chirurgicală. Cu toate acestea, anume o asemenea tactică ajută să evitaţi o parte dintre complicaţiile postoperatorii grave posibile şi să vă recuperaţi mai rapid.

Înainte de cezariană, puteţi procura un bandaj special care vă va sprijini burta. În primele zile după naştere, acest lucru vă va ajuta să reduceţi durerile după operaţie.

Restabilirea formei abdomenului

Scăparea de burta lăsată după cezariană este posibilă cu ajutorul reînceperii practicării cât mai devreme a sportului (gimnastica, sala de fitness).

De obicei, puteţi începe să faceţi exerciţii uşoare deja după 1,5-2 luni de la operaţie, după examinarea la ginecolog.

Este mai bine să începeţi practicarea sportului cu mersul pe jos şi cu exerciţii fizice uşoare. “Abdomene” pentru a restabili forma abdomenului pot fi practicate nu mai devreme decât peste o jumătate de an de la operaţie, după formarea unei cicatrice rezistente.

Menstruaţia după cezariană

Prima menstruaţie după cezariană poate începe peste câteva luni şi poate fi mult mai abundentă decât a fost înainte de sarcină.

Contactele sexuale după cezariană

În primele 4-6 săptămâni trebuie să renunţaţi la orice contact sexual (inclusiv, la sexul anal).

Apariţia unei noi sarcini, după cezariană, este posibilă în termen de câteva luni după operaţie, chiar înainte de prima menstruaţie şi chiar dacă alăptaţi.

Prin urmare, planificând reluarea activităţii sexuale după o operaţie cezariană, ar trebui neapărat să luaţi în considerare necesitatea de a utiliza metode contraceptive eficace. Consultaţi neapărat medicul ginecolog cu privire la metodele contraceptive care pot fi utilizate după intervenţia chirurgicală (de exemplu, DIU, contraceptivele orale).

Explicaţia detaliată referitor la modalitatea alegerii unei metode optime de contracepţie în diferite situaţii o veţi găsi în articolul Protecţia sigură împotriva sarcinii nedorite.

O nouă sarcină şi naştere după cezariană

Planificarea sarcinii ulterioare se recomandă nu mai devreme decât peste doi ani de la cezariană şi numai după consultarea cu medicul ginecolog.

Înainte de apariţia unei noi sarcini este foarte important să vă asiguraţi că cicatricea uterină s-a format bine şi că nu există alte modificări care ar putea afecta dezvoltarea fătului.

Sarcina care a apărut imediat după cezariană, poate fi foarte periculoasă din cauza riscului unei rupturi uterine. Dacă după câteva luni de la cezariana bănuiţi că sunteţi gravidă, ar trebui să vă adresaţi medicului ginecolog.

Verificarea absenţei sau prezenţei sarcinii este posibilă prin intermediul unui test de sarcină.

Naşterea naturală (independentă) după o operaţie cezariană anterioară este posibilă şi, actualmente, tot mai des este recomandată de medici.

Este cunoscut faptul că cezariana este o intervenţie, deloc inofensivă şi uşoară, iar multe femei, care au dat naştere primului copil în acest fel, doresc să nască al doilea copil în mod natural, dacă există o asemenea posibilitate.

În secolul al XX-lea, după introducerea pe larg a intervenţiei cezariene în practica medicală, a fost utilizat principiul “O dată cezariană – întotdeauna cezariană”.

În prezent, totuşi, acest principiu nu mai este considerat valabil şi multe femei nasc cu succes al doilea şi al treilea copil în mod natural.

Niciun medic nu poate garanta că femeia care a suportat câţiva ani în urmă intervenţia cezariană, va fi capabilă să nască în mod natural. Tactica de acţiune, în toate aceste cazuri, este următoarea:

  • După o consultare prealabilă a medicului referitor la posibilitatea de a concepe, femeia poate concepe.
  • În întreaga perioadă a sarcinii, femeia ar trebui să fie sub supravegherea medicului ginecolog.
  • Decizia de a încerca a naşte în mod natural se ia la sfârşitul sarcinii, pe baza tuturor datelor cu privire la starea femeii însărcinate şi a fătului.
  • O încercare de naştere vaginală se efectuează cu condiţia pregătirii depline a medicilor, în orice moment, să finalizeze naşterea printr-o cezariană repetată.

Probabilitatea de finalizare cu succes a naşterii în mod natural după o cezariană anterioară este destul de redusă:

  • La femeile obeze;
  • La femeile cu vârsta de peste 35 ani;
  • în cazul greutăţii mari a copilului (peste 4 kg);
  • Dacă, în timpul naşterii anterioare, cezariana a fost efectuată din cauza pelvisului îngust şi a altor complicaţii din partea femeii gravide.

Dimpotrivă, probabilitatea de finalizare cu succes a naşterii în mod natural după o cezariană anterioară creşte, dacă:

  • Femeia a avut cel puţin o naştere naturală;
  • Ultima cezariană a fost efectuată din cauza poziţiei greşite a fătului în uter.

În general, probabilitatea de finalizare cu succes a naşterii naturale după cezariană, este de 70-90%.

Principalul pericol legat de sarcina ulterioară şi de naşterea vaginală după cezariană este asociat cu posibilitatea unei rupturi uterine. Ruptura de uter este posibilă şi în timpul naşterii, şi înainte de naştere.

Simptomele unei rupturi uterine pot fi:

  • Durerile abdominale severe;
  • Sângerări vaginale;
  • O bruscă stare de rău, ameţeli, pierderea cunoştinţei.

Cât mai curând posibil, chemaţi o ambulanţă, în cazul în care, după cezariană, în timpul sarcinii ulterioare v-au apărut asemenea simptome.

După cum s-a menţionat mai sus, probabilitatea de ruptură a uterului, în timpul sarcinii sau la naştere, depinde, în mare măsură, de direcţia inciziei uterine care a fost făcută în cazul intervenţiei cezariene.

Cel mai mare risc îl prezintă incizia verticală în partea superioară a uterului, care se aplică, uneori, în cazul sarcinii multiple. Riscul puţin mai mic de ruptură uterină este observat în cazul inciziei verticale în partea de jos a uterului. Riscul minim de ruptură uterină este observat în cazul inciziei orizontale în partea de jos a uterului.

data publicării: