Versiunea arhivată

Miomul uterin: ghid detaliat pentru femei


Datele actualizate cu privire la fibrom (miom) uterin pot fi accesate pe pagina Fibromul uterin. Ghid argumentat științific pentru femei cu privire la alegerea planului de supraveghere și/sau tratament.

Cuprins:

Aceasta este versiunea actualizată a articolului

Versiunea precedentă a acestui articol despre miomul uterin a fost foarte populară și doar în ultimul an a fost citită de peste 2 500 de femei. Având în vedere interesul sporit față de acest subiect și faptul că, între timp, ne-au parvenit o serie de informații și date noi privind remedierea diferitelor probleme provocate de miom, am decis să completăm și să îmbunătățim articolul nostru.

Ce semnifică miomul uterin? Dacă miomul e o tumoare, aceasta trece în cancer? Ce fac dacă medicii mi-au depistat miom la uter?

Una dintre cele mai importante întrebări care le îngrijorează pe femeile cu diagnosticul de miom uterin confirmat este dacă această formațiune se poate transforma în cancer. Iată ce vă putem spune în această privință:

Miomul este o tumoare benignă, care se dezvoltă în țesuturile musculare ale uterului. În termeni medicali, miomul se mai numește fibrom uterin,  fibromiom sau leiomiom.

Altădată, scriam că «una dintre cele mai periculoase complicații ale miomului este transformarea acestuia în tumoare malignă (cancer)…». Acest punct de vedere era, într-adevăr, răspândit în literatura medicală pe vremea când redactam prima versiune a articolului nostru. Cu toate acestea, cercetările genetice, efectuate în ultimii ani, infirmă existența vreunei legături dintre miomul uterin și cancerul uterin (sarcomul sau leiomiosarcomul). Studiile date au demonstrat că miomul și sarcomul au o origine histologică diferită (adică se formează din țesuturi diferite) și că miomul nu se transformă în cancer.

De asemenea, scriam că «unul dintre semnele transformării miomului în cancer este creșterea rapidă a acestuia, observabilă la ecografie». Nici această afirmație nu mai este valabilă în prezent. După cum arată cercetările în domeniu, creșterea rapidă a miomului în dimensiuni nu înseamnă că acesta devine o formațiune canceroasă. Cu toate acestea, dacă medicul observă că «miomul dvs. a început să crească în mod accelerat», v-ar putea indica o investigație suplimentară și recomanda să faceți o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea miomului sau a uterului în întregime. Această tactică de tratament este necesară, deoarece, în prezent, nu se poate face o distincție clară între miom și cancerul uterin decât abia după operație.

Pornind de la faptul că miomul în sine nu este periculos (e vorba de o tumoare benignă), în cazurile în care acesta nu deranjează pacienta, nu trebuie efectuat niciun fel de tratament.

Pe de altă parte, dacă miomul provoacă, totuși, unele simptome neplăcute (hemoragii, dureri sau împiedică conceperea), tratamentul devine necesar. După cum vom arăta mai jos, tratamentul va depinde de acel simptom al miomului care trebuie eliminat.

Ce înseamnă miomul subseros, submucos, intramural?

În literatura medicală sau de la medici ați putut afla diverși termeni care descriu situarea miomului în raport cu pereții uterini:

  • Termenul «miom subseros» înseamnă că miomul este situat pe suprafața exterioară a uterului, sub învelișul care îl desparte de alte organe abdominale.
  • Termenul «miom submucos» înseamnă că miomul este situat în interiorul uterului, nemijlocit sub mucoasa acestuia, cu proeminență în lumen.
  • Termenul «miom intramural (interstițial, intramuscular)» înseamnă că miomul este situat în interiorul peretelui muscular uterin.
  • Termenul «miom pedunculat» înseamnă că miomul crește pe o tulpină îngustă (pe un «picioruș») care îl unește de pereții uterului.

Mai jos, răspunzând la întrebări privind fibromul uterin, vom arăta de ce este important să știm tipul acestuia, adică locul în care e situat miomul.

În majoritatea covârșitoare a cazurilor, la o singură femeie se dezvoltă câteva miomuri (fenomenul se numește fibrom uterin multiplu).

Miom uterin

De ce medicul evaluează dimensiunile miomului în «săptămâni»? De ce e important să știm dacă miomul este mare sau mic?

De cele mai multe ori, dimensiunile miomului oscilează de la câțiva milimetri la câțiva centimetri. Mai rar, miomul poate atinge dimensiuni mari (peste 10 cm în diametru).

Ginecologii estimează, uneori, dimensiunile miomului nu atât în centimetri, cât în « săptămâni», prin analogie cu creșterea în dimensiuni a uterului în timpul sarcinii («5 săptămâni», «12 săptămâni» etc.). Acest lucru este comod și practic, oferindu-le medicilor posibilitatea de a urmări dimensiunile miomului.

După cum vom arăta mai jos, tratametnul pe care îl propune medicul poate depinde de dimensiunile miomului.

De ce apare miomul? Care sunt cauzele acestuia?

În ciuda numărului semnificativ de cercetări efectuate în domeniul dat, cauzele exacte care provoacă apariția miomului nu sunt, deocamdată, cunoscute.

Cu toate acestea, e deja știut că apariția și creșterea miomurilor depinde de hormonii sexuali feminini numiți estrogeni. Aceasta nu înseamnă că femeile care au miom acuză anumite disfuncții sau tulburări hormonale. Dimpotrivă, la majoritatea se constată un nivel normal de hormoni sexuali în sânge. Aceasta înseamnă doar că miomul crește numai atunci când asupra lui acționează hormonii sexuali feminini și încetează să mai crească doar în absența acestor hormoni.

Aceasta ar putea fi cauza pentru care, la multe femei, odată cu menopauza (climaxul), miomul nu mai crește în dimensiuni, ba chiar se micșorează (v. ce se întâmplă în timpul climaxului?).

În diferite etape ale vieții, miomul apare la aproape 70% dintre femei. Cel mai frecvent, miomurile se formează la femeile cu vârste cuprinse între 35-50 de ani și, mai rar, în tinerețe sau la vârste mai avansate.

Este adevărat că miomul poate să se formeze pentru că femeia nu a născut?

Da, acest lucru este, în parte, adevărat. În cadrul unui șir de cercetări, s-a constatat că femeile care au dat naștere cel puțin unui copil se confruntă cu un risc de miom ceva mai scăzut decât femeile care nu au copii. În cazul femeilor cu 5 și mai mulți copii, riscul de miom este de 4 ori mai mic decât la femeile care nu au copii deloc.

Este adevărat că dezvoltarea miomului poate fi legată de pastilele anticoncepționale?

Nu, acest lucru nu este adevărat, ba chiar dimpotrivă: la femeile care administrează timp îndelungat și cu regularitate pastile anticoncepționale, riscul de dezvoltare a miomului se reduce semnificativ.

Dezvoltarea miomului poate fi legată de alimentație?

După toate aparențele, nu există nicio legătură directă dintre alimentație și dezvoltarea miomului. Cu toate acestea, s-a constatat că femeile supraponderale prezintă un risc de miom mai mare decât femeile cu greutatea normală. După părerea specialiștilor, aceasta s-ar explica prin faptul că, în țesutul adipos al femeilor, se formează, de asemenea, hormonii sexuali feminini numiți estrogeni, care stimulează creșterea fibromului uterin. În cadrul unui studiu, s-a constatat că fiecare 10 kg de greutate în plus sporesc riscul dezvoltării miomului în medie cu 21%.

Prin ce semne și simptome se poate manifesta miomul uterin?

De regulă, femeile întreabă despre simptomele și semnele miomului uterin în două cazuri:

A. Când știu că au miom și vor să înțeleagă dacă s-ar putea confrunta cu unele probleme de sănătate sau cu schimbări în starea generală care să fie cauzate de această formațiune.

B. Când nu știu exact dacă au sau nu miom și vor să determine, după simptome, dacă ar putea fi afectate de această formațiune.

Iată ce vă putem spune în această privință:

Destul de des, miomul la uter (chiar și de dimensiuni mari) nu se manifestă prin niciun fel de simptome și se depistează întâmplător, în timpul examenului ginecologic obișnuit sau al unei investigații medicale de altă natură. Dezvoltarea asimptomatică este cu atât mai probabilă în cazul miomurilor subseros și interstițial (v. mai sus). De aceea, dacă nu vă deranjează nimic, aceasta nu înseamnă că nu aveți, la sigur, miom. Cu toate acestea, nu este necesar nici să căutați cu tot dinadinsul miomul în propriul organism.

În cazurile în care miomul, totuși, se manifestă, simptomele acestuia ar putea fi:

  1. Menstruație neobișnuit de abundentă (sunteți nevoită să schimbați mai mult de trei absorbante pe oră) (v. și alte cauze posibile).
  2. Menstruație neobișnuit de lungă (peste 7 zile);
  3. Schimbarea bruscă a menstruației. De exemplu, dacă ciclul menstrual, și așa neregulat, a devenit și mai impredictibil;
  4. Secreții neregulate, mucoase, sângeroase din vagin în perioadele dintre mestruații (v. alte cauze posibile);
  5. Dureri prelungite, persistente, sau o senzație de presiune în partea inferioară a abdomenului (v. alte cauze posibile);
  6. Dureri în timpul contactului sexual (v. alte cauze posibile);
  7. Mărirea circumferinței abdominale, neînsoțită de o creștere semnificativă a masei corporale;
Mergeți neapărat la medic, în cazul în care ați observat asemenea simptome la dvs., chiar dacă acestea nu vă produc prea mare disconfort.

Problema este că aceste simptome pot fi nu numai semne ale miomului uterin, ci și ale altor maladii cu adevărat periculoase (inclusiv cancerul uterin, cancerul de col uterin, cancerul ovarian).

Dacă miomul vi s-a depistat mai demult, mergeți neapărat la medic de îndată ce notați careva schimbări în starea generală (de exemplu, s-a schimbat menstruația, au apărut dureri în abdomen etc.).

Alte simptome ale fibromiomului pot fi:

Diagnosticul: ce analize și investigații sunt necesare pentru a depista miomul uterin?

Pentru diagnosticarea (depistarea) miomului la uter, medicul ginecolog vă poate indica un examen ginecologic general sau ecografia uterului.

Examenul ginecologic general (cu ajutorul oglinzii vaginale) îi permite medicului să studieze pereții vaginului și partea dinspre vagin a colului uterin, palpând contururile uterului. În timpul examenului general, ginecologul poate observa creșterea în dimensiuni a uterului, proeminențele și îngroșarea pereților uterini.

Mai multe detalii despre examenul medical la ginecolog și despre cum trebuie să ne pregătim de acesta – în articolul nostru Examenul ginecologic general.

Ultrasonografia uterului (prin vagin sau prin abdomen) îl ajută pe medic să evalueze dimensiunile și structura uterului, a trompelor uterine și a ovarelor, precum și să determine dimensiunea și situarea nodulilor miomului.

Mai multe detalii privind ecografia uterului, despre cum trebuie să ne pregătim de această procedură și despre semnificația posibilă a rezultatelor acesteia – în articolul Ecografia organelor feminine din pelvisul mic (genital).

Medicul le poate indica, suplimentar, pacientelor histeroscopia și histerosalpingografia, în cazurile în care miomul ar putea împiedica conceperea unui copil.

Histeroscopia îi permite ginecologului să examineze colul uterin și cavitatea uterină cu ajutorul unui dispozitiv optic special. În timpul histeroscopiei, poate fi depistat miomul de col uterin sau miomul submucos uterin.

Mai multe detalii despre histeroscopie, despre cum trebuie să ne pregătim de această procedură și despre semnificația posibilă a rezultatelor acesteia – în articolul Histeroscopia.

Histerosalpingografia îi permite medicului să obțină imaginea radiografică a uterului și a trompelor uterine. În timpul histerosalpingografiei, ginecologul introduce în uter o cantitate mică de lichid special, care oprește razele X. Aceasta face posibilă obținerea unei fotografii exacte a conturului uterin și determinarea permeabilității trompelor uterine. În caz de miom submucos sau de miom intramural, conturul intern al uterului, vizibil pe fotografie, este deformat. 

Mai multe detalii despre histerosalpingografie, despre cum trebuie să ne pregătim de această procedură și despre semnificația posibilă a rezultatelor acesteia – în articolele Histerosalpingografia, Permeabilitatea trompelor uterine.

Ce complicații și urmări poate provoca miomul?

După cum spuneam mai sus, miomul nu devine cancer și, din acest punct de vedere, nu prezintă niciun pericol. Și acest lucru este adevărat.

Complicația (urmarea) cea mai frecventă și mai neplăcută a miomului sunt  hemoragiile prelungite sau adundente, care provoacă, la unele femei, anemie. Anemia poate fi însoțită, la rândul său, de fatigabilitate sporită, de slăbiciuni, de scăderea capacității de muncă.

O altă «complicație» a miomului ar putea fi dificultatea de a concepe.

Miomul poate să dispară de la sine?

Dezvoltarea miomului la femeile care nu administrează niciun fel de tratament este puțin studiată, dar datele de care dispunem la moment arată că miomurile, odată apărute, persistă timp de mai mulți ani.

Nu am găsit o descriere documentată a cazurilor de resorbție spontană a miomului și, bineînțeles, nici date că aceasta s-ar întâmpla mai multor femei.

Astfel, dacă miomul vă provoacă simptome neplăcute, ar fi bine să nu așteptați ca acesta să dispară de la sine și să mergeți la medic pentru a discuta variantele posibile de tratament.

În ce cazuri miomul trebuie  tratat? Miomul poate fi tratat definitiv?

Dat fiind că miomul nu prezintă un risc major pentru viața femeilor, în prezent, medicii ginecologi recomandă tratament exclusiv în cazurile în care miomul:

  • Provoacă hemoragii severe;
  • Tulbură capacitatea femeii de a concepe;
  • Provoacă dureri accentuate sau exercită presiune pe organele adiacente, tulburându-le funcția.

Dacă știți cu certitudine că aveți miom (de exemplu, dacă miomul a fost depistat, în trecut, la ecografie), dar acesta nu vă produce disconfort, tratamentul nu este necesar. Cu toate acestea, trebuie să mergeți totuși la medicul ginecolog 1 dată în 1-2 ani pentru a face frotiul cervical (testul Babes-Papanicolau) sau ecografia. Aceste proceduri sunt necesare pentru a preveni alte maladii ginecologice grave (inclusiv cancerul de col uterin).

Pe de altă parte, dacă miomul vă produce careva probleme, trebuie să știți că, în prezent, s-au elaborat deja metode de tratament care vă vor ajuta să remediați problema.

Miomul poate fi îndepărtat numai pe cale chirurgicală. Medicamentele pot doar să elimine, pentru o perioadă mai mult sau mai puțin îndelungată, simptomele acestuia (în unele cazuri, chiar și acest lucru se poate dovedi suficient).

Ce să aleg: medicamentele sau operația?

Alegerea tacticii de tratare a miomului (medicamentele sau operația) depinde întotdeauna de câțiva factori:

  1. De problema care trebuie remediată (hemoragia, durerile, dificultatea de a concepe);
  2. De faptul dacă femeia planifică să aibă copii pe viitor;
  3. De vârsta femeii și de vârsta ipotetică la care ar putea începe menopauza;
  4. De dimensiunile fibromiomului, de situarea acestuia și de numărul de noduli.

Mai jos, explicând posibilitățile de tratare a miomului, vom prezenta avantajele, neajunsurile și cazurile în care toate aceste tactici de tratament sunt cel mai potrivite. Pornind de la această informație, veți putea înțelege mai bine care metodă de tratament ar putea fi mai bună pentru dvs..

Îndepărtarea miomului pe cale chirurgicală. Cum să-mi dau seama dacă trebuie să îndepărtez miomul? Care operație e mai bună?

Pentru a îndepărta miomul, medicul vă poate propune, după caz (ținând de toți cei 4 factori, eumerați mai sus), să extirpați miomul ca atare (această intervenție se numește miomectomie) sau să extripați uterul în întregime (această operație se numește histerectomie).

Ambele intervenții pot fi efectuate în moduri diferite, ce depind, iarăși, de dimensiunile și de situarea miomului, dar și de posibilitățile clinicii în care veți urma tratamentul.

Îndepărtarea uterului (histerectomia)

Îndepărtarea uterului poate fi o soluție perfectă pentru tratarea hemoragiilor severe sau a durerilor legate de miom în cazul femeilor care nu mai planifică să aibă copii.

Această operație are avantaje destul de mari:

  • În urma intervenției, se exclude riscul de formare repetată a miomului;
  • Simptomele miomului (dureri, hemoragii) dispar pentru totdeauna;
  • După îndepărtarea uterului, femeia nu mai riscă niciodată să sa facă un cancer care să se dezvolte din țesuturile acestui organ;
  • După îndepărtarea uterului, femeia nu va mai avea probleme cu secrețiile neregulate și sângeroase în timpul perioadei climacterice.
  • În caz de necesitate, în perioada în care începe menopauza, femeia va putea administra un tratament mult mai simplu împotriva bufeurilor (v. tratamentul împotriva bufeurilor la femeile care au suferit de histerectomie).
  • Îndepărtarea uterului pe cale chirurgicală nu dăunează vieții sexuale, ba dimpotrivă, o ameliorează, în special pentru că dispar durerile pe care le provoca altădată miomul.

Multe femei care se decid să recurgă la histerectomie raportează o amelioare semnificativă a stării generale după operație.

Neajunsul histerectomiei constă în faptul că, după operație, capacitatea femeii de a purta sarcină nu mai poate fi restabilită.

Un alt neajuns al histerectomiei este faptul că această operație este destul de complicată (în comparație cu alte proceduri) și cere internarea pacientei pe o durată de câteva zile.

În funcție de dimensiunile miomului și de dotările clinicii, medicii vă pot propune extirparea uterului pe cale laparoscopică (câteva perforații mici în abdomen), prin vagin (în acest caz, pe abdomen nu rămân niciun fel de urme) sau prin laparatomie (printr-o incizie mică pe abdomen). În ultimul caz, vi s-ar putea dovedi de folos recomandările noastre privind modul în care ați putea preveni formarea cicatricilor după intervențiile chirurgicale.

Îndepărtarea miomului (miomectomia)

Extirparea miomului uterin ar putea fi o soluție bună pentru femeile care nu doresc să rămână fără uter, inclusiv pentru că și-ar dori să conceapă, în viitor, un copil.

Medicii v-ar putea propune să îndepărtați miomul prin mai multe metode:

Laparoscopia

Această operație se face prin câteva orificii mici în abdomen. Intervenția le permite chirurgilor să îndepărteze miomurile subseroase și intramurale, ale căror dimensiuni nu depășesc 8 cm în diametru. Miomurile de dimensiuni mai mari se îndepărtează prin laparotomie (adică printr-o incizie în abdomen).

Avantajele laparoscopiei sunt:

  • Traumatismul redus al operației (pe abdomen rămân doar câteva cicatrici neînsemnate și pacientul se recuperează rapid după operație)
  • Laparoscopia convine femeilor care planifică un copil pe viitor.

Neajunsul principal al laparoscopiei constă în faptul că, după această operație, miomul se poate forma din nou.

Embolizarea fibromului uterin

Embolizarea este o procedură în timpul căreia medicul introduce, printr-un orificiu mic, o sondă specială în artera femurală a femeii, pentru a bloca, astfel, vasele ce alimentează miomul.

Avantajul embolizării este traumatismul redus al procedurii. După embolizare, pe piele nu rămân niciun fel de cicatrici și femeia poate reveni acasă în aceeași zi. În afară de aceasta, embolizarea este sigură pentru femeile cărora le sunt contraindicate intervenții chirurgicale mai complicate (laparoscopia sau laparotomia).

Neajunsurile embolizării sunt:

  • În timpul procedurii, ar putea fi blocată nu numai alimentarea miomului, ci și a țesuturilor normale ale uterului. Din această cauză, embolizarea nu este recomandată femeilor ce planifică o sarcină în viitor.
  • Embolizarea poate costa mai mult decât alte operații.
  • După embolizare, simptomele miomului ar putea reveni. După cum arată cercetările în domeniu, la aproape 28% din femeile operate prin embolizare, în primii 5 ani după intervenție se impune repetarea tratamentului.

Ablația extracorporală cu ultrasunete (metoda HIFU)

Ablația cu ultrasunete a miomului (HIFU) este o procedură specială, în timpul căreia medicul distruge țesuturile miomului cu ajutorul unui flux de ultrasunete focalizat.

Avantajul ablației HIFU constă în traumatismul redus al acesteia (procedura are loc fără incizii și perforații).

Neajunsurile HIFU constau în faptul că tratamentul dat ar putea fi mai scump decât alte proceduri, precum și în faptul că, după tratament, simptomele miomului pot reveni. În afară de aceasta, ablația extracorporală cu ultrasunete este o metodă de tratament destul de nouă, a cărei eficiență și siguranță încă nu au fost studiate suficient.

Dacă se va dovedi, în viitor, că ablația cu ultrasunete HIFU nu tulbură, într-adevăr, capacitatea femeii de a concepe (în prezent, această ipoteză se sprijină doar pe rezultatele unor cercetări), metoda dată de tratament ar putea deveni una dintre modalitățile principale de îndepărtare a miomului la femeile care vor să mai conceapă copii.

Histeroscopia

După cum spuneam mai sus, histeroscopia este o investigație care îi permite medicului să examineze canalul colului uterin și cavitatea uterină cu ajutorul unui dispozitiv optic special. În timpul histeroscopiei, medicul ar putea chiar să îndepărteze miomul de col uterin sau miomul submucos (miomurile intramurale sau subseroase nu pot fi îndepărtate în acest mod).

Avantajul histeroscopiei este traumatismul redus al procedurii. După histeroscopie, femeia poate reveni acasă în aceeași zi, fără niciun fel de urme pe abdomen. Histeroscopia ar putea fi o soluție perfectă pentru femeile care planifică un copil pe viitor. După îndepărtarea miomului prin histeroscopie, femeia poate da naștere unui copil pe cale naturală (în cazul îndepărtării chirurgicale a miomului, prin laparoscopie sau prin laparotomie, medicii i-ar putea recomanda nașterea prin cezariană).

Pot administra medicamente pentru a trata miomul fără operație?

În prezent, nu există, deocamdată, medicamente care ar putea elimina definitiv miomul și care ar putea fi administrate un timp îndelungat fără riscuri pentru sănătate.

Toate medicamentele ce se folosesc în tratarea miomului se administrează, în momentul de față, fie pentru a atenua simptomele acestuia pentru o perioadă oarecare, fie pentru a reduce dimensiunile miomului, facilitând, astfel, îndepărtarea pe cale chirurgicală a formațiunii.

Iată medicamentele ce pot fi administrate în caz de fibromiom:

Agoniștii hormonului de eliberare a gonadotropinei (GnRH): leupropelin (Lucrin Depot), goserelin (Zoladex), triptorelin (Decapeptyl, Decapeptyl Depot, Diphereline), buserelin.

Aceste medicamente blochează secreția de hormoni sexuali feminini. Doctoriile date sunt recomandate ca tratament preoperator femelilor care suferă de hemoragii severe și au miomuri mari. Cura de tratament reduce pierderea de sânge și dimensiunile miomului, permițând îndepărtarea pe cale chirurgicală a acestei tumori. În unele cazuri, medicamentele din acest grup se recomandă și femeilor care așteaptă debutul menopauzei (v. când trebuie să înceapă menopauza?). Dacă menopauza va conduce, într-adevăr, la micșorarea miomului și la dispariția simptomelor sale (acest lucru este posibil, dar, din păcate, nu se întâmplă întotdeauna), tratamentul va putea fi întrerupt.

Riscul de dezvoltare a osteoporozei și a altor complicații legate de insuficența de estrogen face imposibilă administrarea îndelungată a acestor medicamente.

Anticoncepționalele orale combinate: de exemplu, etinilestradiol + norgestrel (Rigevidon, Ovidon), etinilestradiol + desogestrel (Marvelon, Novynette, Mercilon).

Medicamentele din acest grup nu conduc întotdeauna la micșorarea nodulilor fibromului uterin (de regulă, se micșorează doar nodulii care, înainte de tratament, aveau dimensiuni de până la 1,5 cm), dar ajută la eliminarea simptomelor bolii: hemoragiile severe și durerile abdominale.

Dacă nu prezentați un risc sporit de dezvoltare a efectelor secundare, pe care le pot avea aceste medicamente (v. ce efecte secundare pot provoca anticoncepționalele orale combinate?), medicul v-ar putea recomanda să le administrați timp de câțiva ani, până va începe menopauza.

Mifepriston (RU-486) se utilizează pentru pregătirea pacientei de operația de îndepărtarea a miomului. Mifepristonul elimină simptomele miomului și s-ar putea să-i reducă și dimensiunile.

Medicamentele antigonadotrope: danazol (Vero-Danazol, Danoval, Danogen, Danol), gestrinon (Nemestran).

Medicamentele din acest grup se utilizează în tratamentul împotriva miomului doar în cazurile în care alte metode de tratament nu ajută. Doctoriile date elimină simptomele maladiei, dar nu reduc dimensiunile nodulilor. Administrarea medicamentelor cu acțiune antigonadotropă este limitată de efectele lor secundare: creșterea accelerată a părului de pe corp, coșurile, pielea grasă, schimbarea vocii.

Este necesar steriletul în caz de miom?

În caz de miom, medicul vă poate recomanda, într-adevăr, introducerea steriletului hormonal intrauterin, deoarece acesta ar putea remedia problema hemoragiilor severe. În afară de aceasta, steriletul hormonal reprezintă un mijloc excelent de protecție împotriva sarcinii pentru o perioadă lungă de timp.

Puteți «purta» steriletul timp de mai mulți ani, până la debutul menopauzei sau chiar ceva timp după aceasta (v. Răspunsuri la întrebări privind steriletul intrauterin).

Cum mă pot trata de miom în condiții casnice sau utilizând metode populare?

În prezent, eficiența reală și siguranța medicamentelor pe bază de componente vegetale, care ar putea fi folosite în tratarea fibromului uterin, nu a fost, deocamdată, dovedită.

Potrivit rezultatelor unor cercetări de laborator, produsele care conțin curcumin, precum și ceaiul verde, ar putea juca un rol la micșorarea miomului, dar aceste date sunt, deocamdată, insuficiente ca să vă recomandăm doctoriile respective pentru tratarea fibromului uterin.

Nu am reușit să găsim nici informații despre metode cu adevărat eficiente de tratament împotriva miomului în condiții casnice. Mai mult, potrivit descrierii, majoritatea covârșitoare a metodelor populare de tratare a miomului presupun lavajul sau introducerea în vagin a unor tampoane înmuiate în infuzii terapeutice. Aceste tampoane însă ar putea agrava condiția femeii, determinând apariția unor complicații periculoase (v. și Cât de sigure sunt lavajele, cât de necesare sunt acestea și cu ce pot fi înlocuite?)

Răspunsuri la întrebări privind miomul, conceperea, graviditatea și nașterea

Pot concepe un copil dacă am miom?

Totul depinde de situarea miomului. Miomurile subseroase nu exercită nicio acțiune asupra capacității femeii de a concepe, indiferent de dimensiunile pe care le au.

Miomurile intramurale și submucoase, dimpotrivă, pot reduce, parțial, șansele de a concepe, deși provoacă rareori sterilitatea. După cum arată studiile știijnțifice, doar la 1-2% din femeile care se confruntă cu această problemă cauza efectivă a sterilității este miomul uterin. În celelalte cazuri, sterilitatea este determinată de tulburări de altă natură (v. cauzele posibile ale sterilității).

Astfel, dacă planificați o sarcină, trebuie să știți că, în majoritatea cazurilor, miomul nu o privează pe femeie de capacitatea de a concepe un copil pe căi naturale.

Dacă vă pregătiți de fertilizare in vitro, e foarte posibil ca, înainte de procedură, medicii să vă propună o operație de îndepărtare a fibromului uterin (de exemplu, prin histeroscopie). În cadrul cercetărilor științifice, s-a constatat că miomul (mai ales dacă e vorba de un fibromiom submucos) poate tulbura implantarea embrionului și provoca avortul natural. După cum bine știți, fertilizarea in vitro este o procedură costisitoare și complexă, de aceea medicii se străduie să elimine din start toți factorii care ar putea conduce la un eșec.

Dacă, dimpotrivă, nu doriți să concepeți un copil, în niciun caz nu mizați pe miom ca pe un «mijloc de protecție». Utilizați, în acest scop, doar anticoncepționalele.

Cum se poate răsfrânge miomul asupra dezvoltării fătului? Ce se va întâmpla cu miomul în timpul sarcinii?

Miomurile subseroase (chiar și cele de dimensiuni mari) nu exercită, de regulă, niciun fel de acțiune asupra sarcinii sau dezvoltării fătului.

Miomurile submucoase și intramurale nu împiedică, în majoritatea cazurilor, dezvoltarea sarcinii. Doar în cazuri rare (mai ales dacă nodulul depășește 3 cm), fibromiomul ar putea provoca un avort natural, placenta previa (placenta jos inserată) și desprinderea placentei. În afară de aceasta, miomul ar putea fi și cauza nașterii premature, a poziției incorecte a făctului la naștere, precum și a hemoragiilor sau a retenției placentare după naștere.

Miomurile submucoase și intramurale nu exercită nicio influență directă asupra dezvoltării intrauterine a copilului.

La majoritatea femeilor, miomul crește în dimensiuni în timpul gravidității. După naștere, miomul se micșorează, de regulă, până la dimensiunile anterioare.

Astfel, dacă medicii vă depistează, pentru prima dată, un fibrom uterin în timpul sarcinii, nu trebuie să vă faceți griji în această privință. Cel mai probabil, miomul nu va avea nicio influență asupra sarcinii, iar medicii vor ține cont de prezența acestei formațiuni atunci când vor planifica nașterea.

În cazul în care suferiți demult de miom și planificați o sarcină, puteți discuta cu medicul dvs. ginecolog despre posibilitatea unui tratament înainte de a încerca să concepeți un copil, pentru a reduce riscurile de avort spontan sau de alte complicații în perioada gravidității.

Pot naște cu miom?

După cum au arătat observațiile efectuate asupra unei grupe mari de gravide ce sufereau de miom, chiar și în cazurile în care nodulii aveau dimensiuni mari (peste 10 cm), majoritatea femeilor au putut naște pe căi naturale.

Cu toate acestea, nașterea copilului per vias naturalis ar putea fi o decizie greșită dacă, până la sarcină, ați fost operată la uter (inclusiv pentru a îndepărta un miom prin laparotomie sau laparoscopie). În acest caz, medicii v-ar putea recomanda nașterea prin cezariană.

Miomul și alte probleme de ordin ginecologic (adenomioza, endometrioza, chistul ovarian, mastopatia, hiperplazia endometrială)

Există unele maladii ginecologice care se dezvoltă, ca și miomul, sub acțiunea hormonilor sexuali feminii numiți estrogeni. Din acest motiv, la multe femei se depistează nu numai fibromul uterin, ci și alte probleme, precum adenomioza, endometrioza, chistul ovarian, mastopatia, hiperplazia endometrială.

Dacă, în afară de miom, suferiți de una din aceste maladii, medicii v-ar putea recomanda un tratament ce v-ar remedia toate problemele. De exemplu, operația de îndepărtare a uterului poate elimina și miomul, și adenomioza, și hiperplazia endometrială.

Tratamentul cu anticoncepționale orale ar putea fi o soluție bună pentru reducerea simptomelor miomului și ale endometriozei.

Veți putea găsi recomandări specifice pentru tratarea acestor maladii în articolele noastre:

Întrebări legate de miom și de climax (menopauză)

Pentru a înțelege mai bine răspunsurile pe care vi le oferim în acest articol, recomandăm tuturor cititorilor să parcurgă ghidul nostru special privind climaxul (menopauza).

Este adevărat că miomul și simptomele acestuia dispar după climax?

Da, de regulă, lucrurile chiar așa stau: odată cu climaxul, miomul se micșorează, iar simptomele acestuia trec (sau devin mai puțin accentuate). Cu toate acestea, nu întotdeauna se întâmplă așa și, în prezent, nu există posibilitatea de a prezice cu exactitate dacă miomul îi va mai produce sau nu femeii disconfort după debutul menopauzei.

Ce înseamnă dacă am făcut pentru prima dată miom după menopauză?

Spuneam mai sus că ecografia nu permite o distincție clară între miom și alte formațiuni, mult mai periculoase (în special, unele forme de cancer).

Dat fiind că, odată cu vârsta, riscul de dezvoltare a cancerului din țesuturile uterine crește, pe când cel de fibromiom uterin – scade, în cazul în care «nodulul» apare, pentru prima dată, după menopauză, medicul vă poate recomanda o investigație suplimentară (repetarea ultrasonografiei peste un timp oarecare, RMN, chiuretajul și biopsia), pentru a se asigura că formațiunea observată la ecografie nu este cancer.

De asemenea, medicul vă mai poate propune să faceți o operație de îndepărtare a uterului, pentru a exclude definitiv riscul de dezvoltare a cancerului. Aceasta ar putea fi o soluție foarte bună.

Ce fac dacă, după menopauză, simptomele au deveni mai pronunțate?

Dacă ați observat că, după debutul menopauzei, simptomele miomului au devenit mai accentuate sau au reapărut (hemoragii severe, secreții mucoase, dureri abdominale), mergeți neapărat la medic!

În asemenea cazuri, simptomele ar putea fi legate nu numai de miom, ci și de alte maladii cu adevărat periculoase (cancerul uterin, cancerul de col uterin, cancerul ovarian), riscul cărora devine mai mare odată cu vârsta.

Trebuie tratat miomul în timpul menopauzei?

Ca și în cazul femeilor care fac miom până la menopauză, acesta nu trebuie tratat dacă nu provoacă simptome.

Pe de altă parte, dacă miomul determină, totuși, apariția unor simptome neplăcute (în special, hemoragii severe), tratamentul este necesar și cea mai bună soluție este, în situația dată, îndepărtarea uterului pe cale chirurgicală.

Pot administra tratament hormonal împotriva bufeurilor, dacă am fibrom uterin?

Da, în prezent, se consideră că femeile care au miom pot administra tratament hormonal împotriva bufeurilor. Descrierea detaliată a acestui tratament veți găsi-o în ghidul nostru privind menopauza.

Răspunsuri la alte întrebări privind miomul uterin

Pot să fac băi de soare și să plec la mare dacă am miom uterin?

Băile de soare și odihna la mare nu acționează asupra dezvoltării miomului. Cu toate acestea, nu vă recomandăm să vă aflați mult timp la soare (până la apariția unui bronz pronunțat). După cum veți putea citi și în articolul nostru consacrat acestui subiect: în prezent, se știe cu certitudine că expunerea îndelungată la soare și bronzul sporesc riscul de cancer al pielii. V. Răspunsuri la întrebări privind băile de soare.

Pot face avort în caz de miom?

Da, în caz de miom, puteți revurge la avort. Informații detaliate despre întreruperea sarcinii – în articolul nostru consacrat anume acestui subiect.

Pot întreține contacte sexuale în caz de miom uterin?

Da, contactele sexuale nu au nicio influență asupra dezvoltării miomului.

Ce anticoncepționale trebuie să aleg dacă fac fibromiom?

Explicarea detaliată a tuturor mijloacelor anticoncepțioale – în articolul nostru Răspunsuri la întrebări privind metodele de protecție împotriva sarcinii. Din toate mijloacele descrise în acest articol, cele mai potrivite sunt, în caz de miom:

  • anticoncepționalele orale combinate;
  • steriletele hormonale intrauterine;
  • prezervativele (pentru contacte sexuale neregulate).

Pot face sport în caz de miom?

În caz de miom, nu există niciun fel de restricții privind efortul fizic. Puteți face orice exerciții doriți, fără a vă face griji și fără precauții speciale.

data publicării: