Milia, „granulaţii”, „puncte albe”, „coşuri albe” de pe pielea feţei sau a altor regiuni

«Bună ziua! Am 24 de ani. Sub pielea de pe faţă (în special pe pleoape şi în jurul ochilor) îmi apar în permanenţă nişte formaţiuni compacte de culoare albă. Nu le pot scoate ca pe coşuri – nu-mi iese nimic şi chiar dacă reuşesc, pe piele rămâne, de fiecare dată, o leziune vizibilă timp de câteva zile.

Am citit în internet că ar putea fi vorba de milia. Spuneţi-mi, vă rog, aş putea scăpa printr-o altă metodă de aceste formaţiuni şi aş putea preveni cumva apariţia acestora?

«Coşuleţele», «punctuleţele», «granulaţiile» albe, cu diametrul de până la 3 mm, care apar «sub pielea» multor adulţi, într-adevăr, reprezintă, de cele mai multe ori, milia.

Cel mai frecvent, milia apare pe faţă (în jurul ochilor, pe pleoape, obraji). Mai rar – pe nas, mameloane sau organele genitale.

De ce apare milia la adulţi? Aceasta are vreo legătură cu coşurile şi comedoanele?

În multe surse, cauzele miliei se explică în felul următor: «Milia se formează în urma blocării canalelor secretoare ale glandelor sebacee. Drept consecinţă, sebumul se acumulează sub piele, alcătuind nişte formaţiuni compacte».

Totuşi, cercetând rezultatele studiilor ştiinţifice consacrate acestei probleme, am aflat că interpretarea dată a etiologiei milia este incorectă.

De exemplu, analiza histologică a probelor de ţesut cutanat, prelevate de la persoanele cu milia pe piele, a arătat că, în majoritatea cazurilor, formaţiunile de milia sunt separate de glandele sebacee şi de canalele secretoare ale acestora.

Dincolo de aceasta, analiza chimică a conţinutului de milia a arătat că acestea sunt alcătuite din keratină (adică din acumulări de celule cutanate) şi nu din sebumul secretat de glandele sebacee ale pielii.

Din punct de vedere medical, milia sunt nişte chisturi keratinice din epidermă, sintagmă ce s-ar traduce, literalmente, ca «pungi din stratul superior al pielii ce conţin keratină».

Blocarea canalelor secretoare ale glandelor sebacee poate provoca, într-adevăr, apariţia unor «formaţiuni compacte de culoare albă» în piele, dar aceste formaţiuni nu se numesc milia, ci comedoane închise.

Oamenii cu comedoane închise sau cu milia pe piele, ştiu foarte bine diferenţele dintre acestea: comedonul închis poate fi, aproape întodeauna, extras (scos) cu uşurinţă din piele, din acesta ieşind o substanţă destul de densă sau un cheag de sebum întărit. Comedoanele apar mai des pe obraji, umeri sau piept (în regiuni caracteristice pentru apariţia coşurilor) şi aproape niciodată pe pleoape.

Milia, dimpotrivă, sunt greu de scos. Când apăsăm cu putere, aceste formaţiuni nu ies din piele, dar chiar şi atunci când reuşim să le extragem, din ele se prelinge o cantitate nesemnificativă de substanţă albă moale.

După cum se va vedea mai jos, în ciuda diferenţelor de structură şi de «comportament» între milia şi comedoanele închise, ambele se îndepărtează de pe piele prin aceeaşi metodă de tratament.

Cum pot fi îndepărtate milia şi cum putem preveni reapariţia acestora în viitor?

Milia, care au apărut deja pe piele, dispar de la sine, timp de câteva luni, în urma procesului firesc de reînnoire a pielii. Cu toate acestea, în locul formaţiunilor vechi, cu timpul, apar alte milia noi şi, din acest motiv, milia sunt mereu prezente pe piele.

În momentul de faţă, nu există medicamente, creme sau unguente, care ar putea îndepărta rapid milia deja prezente pe piele. De aceea, dacă doriţi să îndepărtaţi milia de pe faţa dvs., ar fi bine să mergeţi la cosmetolog sau la medicul dermatolog. Acesta va înţepa milia cu un ac ascuţit şi va stoarce conţinutul acestora.

Unii medici dermatologi îndepărtează milia cu ajutorul laserului sau al electrocoagulării, dar, după toate aparenţele, aceste metode de tratament nu prezintă mai multe avantaje decât îndepărtarea cu un ac ascuţit.

Dacă sunteţi sigur că puteţi îndepărta de sine stătător milia, o puteţi face în faţa oglinzii, utilizând un ac ascuţit, dezinfectat în prealabil cu un antiseptic.

E foarte posibil să repetaţi, cu timpul, procedura dată, pentru a îndepărta chisturile de milia ceva mai mari sau mai vizibile.

Evitaţi să scoateţi milia fără a le sparge, în prealabil, cu acul, mai ales dacă acestea sunt situate în straturi mai adânci ale pielii. Traumatismele pielii contribuie la apariţia de noi milia.

Pentru a accelera procesul de reînnoire a pielii (prin urmare, dispariţia acelor milia care au apărut deja pe piele) şi a preveni apariţia de noi milia, trebuie să vă îngrijiţi pielea după cum este descris în articolul nostru Acneea. Ghid de soluţionare a problemei (vezi, în special, capitolul Mă deranjează coşurile albe şi/ sau punctele negre. Din când în când, îmi apar coşuri inflamate (nu foarte mari şi nu foarte multe).

Peste câteva săptămâni de administrare regulată a unui medicament keratolitic (despre aceste mijloace se vorbeşte în articolul pe care vi l-am recomandat mai sus), veţi observa că milia vechi «ies la suprafaţă» şi se sparg de la sine atunci când ştergeţi pielea cu un disc de vată.

Nu uitaţi că cremele keratolitice nu trebuie aplicate pe pleoape. Pentru a îndepărta milia de pe pleoape, e mai indicat să mergeţi la medicul dermatolog.

În cazul în care tratamentul descris mai sus se va dovedi insuficient sau pe pielea dvs. apar prea multe milia (inclusiv pe pleoape, unde nu le puteţi îndepărta cu acul sau cu creme keratolitice), mergeţi la medicul dermatolog pentru un tratament ceva mai complex.

Până în momentul de faţă, nu s-a elaborat o schemă tactică de tratament general-acceptată pentru milia, dar noi am găsit totuşi rapoartele unor dermatologi diferiţi, în care se vorbeşte despre metodele de tratare reuşită a milia cu ajutorul medicamentelor administrate, de regulă, pentru vindecarea comedoanelor închise sau acneei (coşurilor).

Medicul vă poate propune o cremă cu tretinoină, tratament cu retinoizi (etetrinat) în formă de comprimate orale sau o cură de tratament cu antibiotice (minociclină). Mai multe detalii despre aceste medicamente – în articolul nostru Acneea. Ghid de soluţionare a problemei.

«Coşurile» albe şi «punctele» albe de pe buze

«Am observat, pe partea interioară a buzelor (buza de sus şi buza de jos), puncte albe subcutanate. Ce reprezintă aceste puncte? Parcă nu am mai văzut aşa ceva până acum…».

«Punctele subcutanate», «formaţiunile compacte» sau «coşurile», pe care mulţi oameni le observă pe partea interioară a buzelor sunt, de fapt, glandele sebacee. Aceste formaţiuni sunt absolut normale, prezente la toţi oamenii. Ele sunt inofensive şi nu trebuie îndepărtate.

«Punctele» albe şi «protuberanţele» de pe mameloane

«Bună ziua! În timpul sarcinii, pe mameloane mi-au apărut nişte protuberanţe. De fapt, erau de mai demult, doar că acum au devenit ceva mai mari. Aceste formaţiuni nu mă mănâncă şi nu mă dor. Spuneţi-mi, vă rog, despre ce este vorba?»

Protuberanţele şi «petele albe», pe care femeile (şi bărbaţii) le pot observa pe areolele mameloanelor, se numesc, în limbaj medical, glandele Montgomery. Acestea reprezintă o varietate a glandelor sebacee, care secretă o cantitate oarecare de substanţă uleioasă ce protejează pielea mameloanelor de uscare şi de fisurare.

La unele persoane, pe areole se află doar câteva protuberanţe de acest fel, pe când la alţii – câteva zeci.

La multe femei, aceste protuberanţe devin mai evidente în timpul sarcinii. Acest fenomen este absolut normal.

«Protuberanţe gri pe faţă». Hidrocistomul glandelor sudoripare

«Bună ziua!

Deja de câţiva ani la rând observ pe piele următoarea problemă: din când când, pe faţă (în special, pe pielea obrajilor, de ambele părţi ale nasului) apar (mai degrabă, se umflă ca nişte balonaşe) şi, mai apoi, dispar nişte coşuri-băşicuţe gri destul de ciudate. Aceste formaţiuni sunt mai vizibile vara, pe vreme caldă, dar şi atunci când fac sport şi transpir intens. Presupun că apariţia lor e legată întru câtva de funcţia glandelor sudoripare, dar nu am găsit nicăieri o explicaţie exactă a fenomenului. Nu le pot scoate – nu pot face nimic şi, mai mult, «coşuleţele» devin dureroase. Am încercat să le sparg cu acul şi am observat că din acestea se scurge un fel de lichid apos şi sânge.

Spuneţi-mi, vă rog, despre ce ar putea fi vorba şi dacă pot scăpa de aceste formaţiuni?»

«Băşicuţele-coşurile» de culoare gri, descrise mai sus, sunt, într-adevăr, legate de funcţia glandelor sudoripare. În limbaj medical, acestea se numesc hidrocistoame ale glandelor sudoripare, ceea ce s-ar traduce, literalmente, ca «băşicuţe ce se formează în urma activităţii glandelor sudoripare».

Aceste formaţiuni apar deosebit de des pe faţa femeilor tinere, ceva mai rar – la bărbaţi. Băşicuţele sunt, într-adevăr, mai vizibile pe vreme caldă, când glandele sudoripare încep să funcţioneze mult mai intens.

Hidrocistoamele nu sunt periculoase, de aceea, dacă nu vă produc disconfort, nu trebuie să întreprindeţi niciun fel de tratament.

În cazul în care vă deranjează, totuşi, din punct de vedere cosmetic, puteţi merge la medicul dermatolog. Medicul vă poate propune să le cauterizaţi cu laserul sau prin metoda electrocoagulării.

Dacă nu doriţi să efectuaţi aceste proceduri, medicul vă poate prescrie medicamente (în formă de picături sau de creme), care conţin substanţe ce blochează funcţia glandelor sudoripare (soluţii de atropină sau scopolamină). Aceste medicamente acţionează rapid, dar pentru scurt timp.

Pentru o blocare mai îndelungată a funcţiei glandelor sudoripare, unii medici le recomandă pacienţilor injecţii de botulotoxină A în regiunile problematice ale pielii.

Atenţie!

Dacă aţi observat pe piele o singură formaţiune cu aspect de hidrocistom, care nu trece atunci când vremea se răcoreşte, mergeţi neapărat la medicul dermatolog pentru a o verifica. La unii oameni, aceste formaţiuni pot fi o formă mai puţin agresivă a cancerului de piele, şi anume a bazaliomului (vezi şi alte simptome posibile ale cancerului cutanat).