Keratită herpetică: răspunsuri la cele mai importante întrebări şi recomandări detaliate de tratament

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 20 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți o recenzie

Apreciere medie: 4.0. Pe baza a 4 voturi.
Se încarcă...

Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere. Verificati aici. Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere:
Verificati aici.

Cuprins:

Ce este keratita herpetică?

În medicină, termenul keratită (cheratită) se utilizează pentru a indica inflamaţia corneei. Termenul cheratita herpetică (Keratita herpes) indică faptul că inflamaţia corneei este cauzată de virusul herpes.

Mai jos vom prezenta o explicaţie detaliată a motivelor care ar putea contribui la dezvoltarea bolii, a semnelor şi a simptomelor prin care se poate manifesta, a complicaţiilor pe care le poate provoca, precum şi a tratamentelor bolii disponibile actualmente.

De ce apare cheratita herpetică?

Dintre cele opt varietăţi ale virusului herpes cunoscute în prezent, cinci tipuri pot provoca keratita şi alte boli grave de ochi:

  1. Virusul herpes simplex de tipul 1 (virusul implicat în dezvoltarea marii majorităţi a cazurilor de cheratită herpetică)
  2. Virusul herpes simplex de tipul 2
  3. Herpesul zoster (varicela şi zona zoster)
  4. Citomegalovirusul
  5. Virusul Epstein-Barr (EBV)

Toate tipurile virusului herpes enumerate mai sus sunt larg răspândite în întreaga lume şi pot fi găsite în organismul multor oameni sănătoşi.

O trăsătură caracteristică a viruşilor herpetici este capacitatea lor de a se “înrădăcina” în organismul uman timp de o viaţă, într-o stare inactivă şi, din când în când, de a trece într-o “stare activă”, provocând infecţii ale pielii (de exemplu, herpes pe buze, pe faţă, pe corp, pe organele genitale) sau ale ochilor.

Deoarece, de cele mai multe ori, cauza Keratitei herpetice este virusul herpes simplex de tipul 1, mai jos, vorbind despre virusul herpes, ne vom referi la acest tip de infecţie.

Cum am putut să mă infectez cu virusul herpes?

Infecţia cu virusul herpes apare, de obicei, în copilărie sau în adolescenţă, în urma contactului cu un om-purtător de infecţie (părinţii, rudele sau colegii).

Primul contact cu virusul herpes, de obicei, nu se manifestă prin niciun simptom sau poate provoca erupţii cutanate tipice pe pielea din jurul buzelor (vezi Herpes pe faţă) şi simptome asemănătoare cu simptomele răcelii.

La copii, în urma primului lor contact cu infecţia cu herpes, poate să apară stomatita (vezi Stomatita).

Odată pătruns în organismul uman, virusul herpes rămâne pentru întotdeauna în celulele nervoase ale nervului trigemen, ramurile căruia sunt localizate în pielea feţei şi a ochilor.

Cea mai mare parte a timpului, virusul se află în celulele nervoase într-o stare inactivă sau într-o stare slab activă. Cu toate acestea, din când în când, virusul poate trece într-o stare activă (reactivarea) şi să înceapă să prolifereze în mod activ.

În procesul de reproducere se formează milioane de copii noi ale virusului herpes, care pot să se mişte de-a lungul ramurilor nervului trigemen la ţesuturile ochilor şi ale feţei.

Marea majoritate a cazurilor de keratită herpetică se dezvoltă nu după primul contact cu virusul herpes, ci după reactivarea virusului care a nimerit în organism în trecut.

Pătrunzând în pielea feţei (de exemplu, la marginile buzelor) sau în cornee, virusul herpes continuă să se înmulţească. În procesul de reproducere, virusul distruge ţesuturile infectate.

Ar trebui de remarcat faptul că dezvoltarea reacţiei inflamatorii în cazul infecţiilor cu virusul herpetic (inclusiv, în cazul keratitei herpetice) depinde nu numai de proliferarea agresivă a virusului herpes, ci şi de reacţia la el a sistemului imunitar.

Este cunoscut faptul că celulele sistemului imunitar au capacitatea de a recunoaşte şi de a distruge ţesuturile infectate cu virus. După cum se va arăta mai jos, în cazul unor forme de keratită herpetică, răspunsul sistemului imunitar la infecţia cu herpes este extrem de puternică şi este însoţită de o reacţie inflamatorie severă care provoacă ţesuturilor organismului mai mult rău decât reproducerea virusului în sine.

Ce lucruri ar putea conduce la reactivarea virusului?

Am spus deja că mulţi oameni sănătoşi sunt infectaţi cu diferite tipuri de virus herpes. Cu toate acestea, episoadele infecţiei active herpetice şi, în special, cheratita herpetică sunt rare.

Potrivit cercetătorilor, acest fapt poate indica faptul că reactivarea infecţiei herpetice poate fi provocată de unii factori sau de unele condiţii care acţionează asupra corpului uman.

O lungă perioadă de timp se considera că episoadele cheratitei herpetice pot fi asociate cu stresul, cu oboseala fizică, cu expunerea prelungită la soare, cu menstruaţia (la femei), etc.

Verificarea posibilei conexiuni dintre fenomenele enumerate mai sus şi apariţia episoadelor de cheratită herpetică a fost obiectivul uneia dintre cele mai mari cercetări, până la timpurile actuale, efectuate în studiul acestei boli (HEDS).

În cadrul acestui studiu, 260 de persoane (infectate de cheratită herpetică), participante în fazele anterioare ale studiului, au răspuns la întrebările unui chestionar special.

Pe baza răspunsurilor lor, cercetătorii au avut posibilitate de a trage concluzii cu privire la relaţia dintre apariţia unui episod de cheratită herpetică şi diverşi factori ai vieţii omului.

Contrar aşteptărilor, rezultatele studiului au arătat că între efectele acestor factori şi apariţia cheratitei nu există o legătură puternică.

Astfel, în prezent, nu există date precise cu privire la motivele care ar putea să declanşeze reactivarea herpesului în cazul populaţiei generale şi, prin urmare, nu există recomandări specifice în ceea ce priveşte posibilitatea de a preveni noi episoade ale bolii prin eliminarea sau corectarea anumitor condiţii ale vieţii de zi cu zi.

Ar trebui să adăugăm că, în urma unor observaţii clinice asupra oamenilor care au avut o varietate de intervenţii chirurgicale oftalmice (eliminarea cataractei, intervenţia chirurgicală pentru glaucom, transplant de cornee, corectarea vederii cu laser, etc.), s-a constatat că leziunile ţesuturilor oculare, primite în timpul operaţiilor, pot să promoveze dezvoltarea cheratitei herpetice.

În acest sens, după cum se va arăta mai jos, în prezent, mulţi experţi recomandă un tratament preventiv antiviral pentru toţi oamenii care au avut episoade anterioare ale cheratitei herpetice (sau episoade frecvente ale herpesului pe faţă) şi care se pregătesc pentru intervenţii chirurgicale la ochi.

Varietăţile (formele) de infecţii herpetice la ochi. Consecinţele posibile ale cheratitei herpetice.

Din literatura medicală sau de la medic puteţi afla unii dintre termenii care descriu diferitele varietăţi (forme) ale Keratitei herpetice. Mai jos vom da o explicaţie a acestor termeni şi vom arăta ce complicaţii poate cauza fiecare dintre formele bolii.

Blefarita herpetică

Termenul blefarita herpetică este utilizat atunci când erupţiile cutanate herpetice apar pe pleoape.

În cele mai multe cazuri, blefarita herpetică nu se dezvoltă periculos şi se termină cu o recuperare deplină. Cu toate acestea, în unele cazuri, infecţia de pe pleoape se poate răspândi la cornee şi poate cauza keratita epitelială, descrisă mai jos.

Keratita herpetică epitelială (ulcerativă)

Termenul cheratita herpetică epitelială indică faptul că inflamaţia a afectat numai stratul superficial al corneei, căptuşit cu celule plate (epiteliu).

În funcţie de gradul de răspândire a reacţiei inflamatoare şi a leziunii ţesutului cornean, cheratita epitelială poate fi “dendritică” şi “în hartă geografică”.

Medicii oftalmologi utilizează termenul keratita dendritică pentru a descrie ulcerele “ramificate” mari sau mai puţin mari ale corneei, similare cu ramurile copacilor, care se formează din cauza distrugerii de virusul herpes a stratului de suprafaţă a corneei.

Termenul keratita geografică se utilizează pentru a descrie o afectare mai gravă a corneei, în care s-au distrus zonele mai extinse a epiteliului, iar formele lor sunt asemănătoare cu conturul continentelor pe hărţi.

Cu un tratament adecvat, keratita dendritică, aproape întotdeauna, se vindecă totalmente. În unele cazuri, cheratita dendritică se transformă într-o formă de boală mai severă – cheratita geografică.

Cu toate acestea, ambele forme de keratită epitelială, în urma tratamentului adecvat, în cele mai multe cazuri, se încheie cu o recuperare deplină.

Şi cheratita dendritică, şi cheratita ulcerativă sunt asociate cu riscul distrugerii profunde a ţesuturilor corneei, cu riscul perforaţiei corneei sau cu formarea pe suprafaţa corneei a cicatricelor dure. Toate aceste complicaţii pot reduce transparenţa corneei, inclusiv până la orbire, sau chiar pot conduce la pierderea ochiului.

După cum s-a menţionat mai sus, infecţia cu herpes are tendinţa de reactivare periodică. În cadrul observaţiilor clinice, s-a constatat că persoanele care au suportat cheratita epitelială, sunt expuse la un risc serios de dezvoltare în anii următori a keratitei stromale, descrisă mai jos.

Keratita herpetică stromală

Termenul cheratita stromală înseamnă că procesul inflamator pătrunde în profunzimea corneei (în stromă). Stratul de suprafaţă al corneei, în cazul cheratitei stromale, de multe ori, rămâne intact.

Mecanismul exact al dezvoltării cheratitei herpetice stromale nu este cunoscut, dar se presupune că unul dintre rolurile principale îl joacă nu reproducerea virusului herpes, ci răspunsul foarte puternic al sistemului imunitar la particulele virale, prezente în cornee.

Keratita stromală necrotică este o boală în care inflamaţia corneei se dezvoltă rapid şi agresiv şi poate conduce la deteriorarea gravă a corneei, la formarea cicatricelor severe, la perforarea corneei şi, în cele din urmă, la orbire.

Keratita stromală non-necrotică este o boală în care inflamaţia evoluează mai puţin agresiv şi se manifestă, în principal, sub formă de edem al corneei.

Keratita non-necrotică este periculoasă prin tendinţa ei la o evoluţie prelungită (boala poate dura mai multe luni) şi prin recidive frecvente care, în lipsa unui tratament adecvat, poate conduce la opacitatea corneei şi la orbire.

Endoteliul corneean

Termenul endotelită este utilizat pentru descrierea unor cazuri ale infecţiilor herpetice oculare, în care predomină inflamaţia pereţilor vaselor care trec în zona corneei. Inflamaţia pereţilor vaselor de sânge, de obicei, conduce la edemaţierea severă a ţesuturilor din jurul lor. Umflarea (edemul) ţesuturilor corneei poate conduce la o reducere bruscă şi severă a acuităţii vizuale şi, fără tratament adecvat, poate conduce la formarea cicatricelor corneene dure.

Studiile clinice indică faptul că, la fel ca şi în cazul keratitei stromale descrise mai sus, în dezvoltarea endotelitei poate juca un rol major reacţia exagerată a celulelor sistemului imunitar la particulele virusului herpes prezente în cornee.

Endotelita poate fi de 3 tipuri diferite:

  1. Endotelita disciformă (forma cea mai uşoară a bolii) reprezintă o porţiune limitată de edem al corneei în jurul vasului inflamat.
  2. Endotelita liniară reprezintă o porţiune lungă de inflamaţie sub formă de zig-zag care se extinde de la margine spre centrul corneei şi capturează întreaga grosime a corneei.
  3. Endotelita difuză se caracterizează prin inflamaţia şi edemul unei porţiuni semnificative a corneei.

Un tratament adecvat al endotelitei disciforme poate conduce la recuperare deplină. Endotelita liniară şi difuză sunt asociate cu un risc ridicat al leziunilor severe ale ţesuturilor corneei şi pot conduce la orbire, iar pentru a rezolva problema poate fi necesar transplantul corneei.

Care sunt simptomele keratitei herpetice? Pot eu oare singur să determin dacă sufăr de această boală?

Am spus deja că la persoane diferite keratita herpetică se poate dezvolta în mod diferit.

În această privinţă, nu există un singur set de simptome specifice comune pentru toate cazurile de boală. Diferite forme ale cheratitei herpetice se pot manifesta prin simptome diferite.

În special, keratita epitelială (dendritică şi geografică) poate să se manifeste printr-o senzaţie de arsură, mai mult sau mai puţin severă, printr-o durere severă la un ochi, printr-o senzaţie că în ochi a nimerit ceva şi prin roşeaţa ochilor.

Cheratita necrotică stromală poate să se manifeste printr-o deteriorare bruscă a vederii la un ochi şi prin opacifierea vizibilă a corneei.

Keratita stromală non-necrotică şi endotelita disciformă pot să se manifeste prin:

  • Roşeaţă oculară (în special, în regiunea de tranziţie a sclerei în iris)
  • Vedere înceţoşată, care poate fi descrisă ca “pânză de pâclă albicioasă” sau ca “ceaţă” care nu dispare după ce clipiţi. În unele cazuri, vederea înceţoşată poate fi pronunţată mai ales atunci când încercaţi să vă uitaţi la un obiect care se află în direcţia unei surse de lumină puternică (de exemplu, la faţa unei persoane de lîngă fereastră).
  • Scăderea acuităţii vizuale, mai mult sau mai puţin evidenţiată (imaginea obiectelor situate departe devine vagă).
  • Absenţa aproape totală a durerii sau a disconfortului în ochi.
Vă rugăm să reţineţi că, numai pe baza simptomelor enumerate mai sus, nu este posibil de a identifica nici forma cheratitei herpetice şi nici măcar faptul că boala este într-adevăr legată de infecţia cu herpes a ochilor.

Dacă observaţi unul sau mai multe dintre aceste simptome – consultaţi imediat medicul oftalmolog.

Ce teste şi examene pot fi prescrise de medic pentru a confirma diagnosticul?

Manifestările externe ale cheratitei herpetice pot fi foarte asemănătoare cu simptomele altor boli ale ochilor, care, după natură, diferă esenţial de infecţia cu herpes şi, prin urmare, necesită un tratament absolut diferit.

De aceea, în unele cazuri, în care medicul suspectează că cauza a bolii ar putea fi nu doar virusul herpes, ci şi alte motive, el poate să prescrie investigaţii suplimentare:

  1. Teste pentru alte infecţii, inclusiv chlamydia, sifilis, etc.;
  2. Consultarea ftizio-oftalmologului pentru a se asigura că cheratita nu este manifestarea tuberculozei oculare;
  3. Consultarea reumatologului pentru a exclude legătura keratitei cu alte boli autoimune;

Dacă sondajele de mai sus nu depistează semne ale altor boli, medicul poate recomanda teste speciale pentru detectarea virusului herpes simplex (PCR, analizele sângelui şi ale lacrimilor pentru anticorpi la virusul herpes, însămânţarea pe medii de cultură celulare).

Din păcate, nici unul dintre testele care sunt utilizate în prezent pentru diagnosticul infecţiei cu herpes, nu au exactitate absolută. De aceea, în unele cazuri, diagnosticul final este stabilit prin procesul tratamentului de probă şi prin excluderea altor cauze (de exemplu, medicul prescrie un tratament antiviral, şi pe baza eficienţei acestuia, face o presupunere despre o posibilă cauză a bolii).

Schemele tratamentului diverselor forme ale keratitei herpetice.

Mai jos, vom prezenta schemele tratamentului diferitelor forme ale infecţiilor herpetice oculare, recomandate de liderii oftalmologi experţi internaţionali.

O descriere detaliată a componentelor prezente în fiecare dintre tratamente, precum şi a momentelor la care trebuie să acordaţi atenţie în timpul tratamentului cu aceste medicamente sunt în partea finală a articolului.

Atenţie!

Datele prezentate mai jos sunt destinate pentru orientare generală şi, în niciun caz, nu trebuie să fie utilizate pentru organizarea auto-tratamentului.

Dacă bănuiţi că aţi putea avea o infecţie herpetică la ochi sau medicul v-a spus acest lucru, ar trebui să consultaţi un specialist înainte de a începe tratamentul sau înainte de a face orice modificare a tratamentului, care v-a fost prescris.

Blefarita herpetică (leziuni herpetice pe pleoape)

Aciclovir sub formă de pastile pentru administrare orală (400 mg, de 5 ori pe zi, timp de 5 zile)

sau

Valaciclovir sub formă de pastile pentru administrare orală (500 mg, de trei ori pe zi, timp de 5 zile)

Cheratita epitelială

Unguent cu Aciclovir 3%. Unguentul se introduce în spatele pleoapei inferioare într-un volum egal cu volumul unui bob de orez, de 5 ori pe zi, până la vindecare completă a corneei şi încă 3 zile după.

sau

Gel oftalmic Ganciclovir 0,15%, câte o picătură, de 5 ori pe zi, până la vindecare a corneei (de obicei, în primele 7 zile), iar apoi, câte o picătură de 3 ori pe zi, timp de următoarele 7 zile

sau

Picături cu Trifluridinom 1%, 1 picătură la fiecare 2 ore, până la vindecarea corneei, iar apoi, câte o picătură, de 5 ori pe zi, timp de următoarele 7 zile.

În unele cazuri, în loc de tratamentul descris mai sus, medicii pot prescrie Aciclovir (400 mg, de 5 ori pe zi, timp de 7-14 zile, în funcţie de rapiditatea de vindecare a corneei), sau Valaciclovir (500 mg de 2 ori pe zi, timp de 7-14 zile).

În cazul ineficienţii tratamentului cu medicamente antivirale pot fi utilizate picăturile cu Interferon.

Cheratita stromală non-necrotică sau endotelita disciformă.

Primele 48 de ore de tratament:

Aciclovir, 400mg, de 5 ori pe zi, timp de 7-14 zile

sau

Valaciclovir 500 mg, de 2 ori pe zi, timp de 7-14 zile.

Ulterior (în cazul în care, după începerea tratamentului, există semne de ameliorare a stării persoanei bolnave sau, cel puţin, nu există nici un semn de progresie a bolii):

Picături cu Dexametazonă 0,1% (sau cu alţi hormoni glucocorticoizi), 1 picătură de 6-8 ori pe zi, timp de 4-6 zile, iar apoi, o reducere treptată a frecvenţei de picurare a câte o picătură la fiecare 3-6 zile.

Este necesar să atingeţi doza de o eficacitate maximă (de exemplu, 1 picătură, o dată pe zi) care asigură transparenţa corneei şi o vedere bună. Durata totală a tratamentului poate fi de câteva luni. Dacă este necesară utilizarea prelungită a picăturilor cu hormonii glucocorticoizi, trebuie luată în considerare posibilitatea de a înlocui acest medicament cu preparatele Ciclosporinei (acest lucru este necesar pentru a preveni dezvoltarea unor reacţii adverse care pot apărea în caz de utilizare prelungită a picăturilor cu hormonii glucocorticoizi).

După finisarea cursului iniţial al medicamentelor antivirale şi pe toată perioada de tratament cu picături cu hormonii glucocorticoizi, ar trebui să fie efectuat un tratament profilactic antiviral, în conformitate cu următoarea schemă:

Aciclovir, 400 mg, de 2 ori pe zi

sau

Valaciclovir, 500 mg, o dată pe zi.

Dacă, peste un timp după încetarea tratamentului, boala se repetă, este necesar să luaţi în consideraţie posibilitatea unui tratament profilactic descris mai jos.

Cheratita stromală necrotică sau formele severe ale endotelitei

Din cauza riscului mare de complicaţii grave, tratamentul acestor forme ale infecţiei oftalmice cu herpes, de obicei, necesită spitalizarea bolnavului şi efectuarea tratamentului, sub supravegherea specialiştilor, cu utilizarea preparatelor antivirale sub formă de injecţii intravenoase.

Schema tratamentului preventiv

Aciclovir, a câte 400 mg de 2 ori pe zi, timp de 6-12 luni
sau
Valaciclovir, 500 mg o dată pe zi, timp de 6-12 luni

+

Picăturile oftalmice hidratante fără conservanţi, o picătura de 3-5 ori pe zi, în timpul perioadei de tratament

+

Dacă, după ce aţi încetaţi să utilizaţi picături cu hormonii glucocorticoizi, simptomele bolii se întorc, ar trebui să discutaţi cu medicul dumneavoastră opţiunea de tranziţie treptată de la picături cu corticosteroizi la picături oftalmice cu Ciclosporină (1-2 ori pe zi) sau introducerea unor picături cu Ciclosporină în doza minimă, paralel cu doza minimă a hormonilor corticosteroizi.

Medicamentele antivirale sub formă de picături oftalmice, de unguente sau de geluri

Trifluridina. Aciclovirul. Ganciclovirul

Până la apariţia medicamentelor antivirale, în anii 60 ai secolului trecut, posibilităţile tratamentului keratitei herpetice au fost extrem de limitate şi, prin urmare, la mulţi pacienţi, boala progresa rapid şi conducea la afectarea gravă a ochilor, inclusiv, până la dezvoltarea orbirii.

Primele medicamente antivirale propuse pentru tratamentul keratitei herpetice au fost Idoxiuridina şi Vidarabina. Ceva mai târziu, au apărut preparatele de generaţie nouă de medicamente antivirale (picături cu Trifluridină, unguent oftalmic cu Aciclovir şi gel oftalmic cu Ganciclovir) care au o eficienţă sporită şi se aplică în condiţii de siguranţă. Toate aceste medicamente sunt disponibile în farmacii.

Mai jos vom analiza avantajele şi dezavantajele acestor medicamente.

Medicamentul Avantaje Dezavantaje
 Trifluridina Mecanismul de acţiune a Trifluridinei o face eficace chiar şi împotriva unor tipuri de viruşi rezistenţi la Aciclovir sau la Ganciclovir

După picurare, picăturile cu Trifluridină aproape nu tulbură vederea (spre deosebire de creme şi geluri de la care, pentru un timp, vederea devine neclară).

Datorită solubilităţii slabe, Trifluridina pătrunde cu greu în ţesuturile ochilor. Din acest motiv, preparatul ar trebui să fie picurat până la 7 ori pe zi (faţă de 3 – 5 ori, în cazul utilizării Aciclovirului şi a Ganciclovirului).

Trifluridina acţionează asupra celulelor infectate cu virusul herpes, precum şi asupra celulelor sănătoase ale corneei. În această privinţă, el este mai toxic decât Aciclovirul şi Ganciclovirul, iar în unele cazuri poate provoca deteriorarea ţesutului corneei.

Aciclovirul Aciclovirul acţionează doar asupra celulelor infectate cu virusul herpes şi, prin urmare, are o toxicitate mai mică decât preparatele Trifluridinei. După utilizarea cremei, vederea, pentru câteva minute, devine tulbură şi neclară.

Unguentul cu Aciclovir poate fi destul de iritant pentru ochi.

 

Medicamentul Avantaje Dezavantaje
Ganciclovirul Ganciclovirul are toxicitate foarte scăzută şi este bine tolerat, chiar şi în cazul tratamentului pe termen lung.

Ganciclovirul are o solubilitate ridicată şi penetrează în ţesutul ochilor în concentraţii mari. Acest lucru îl face foarte eficient în prevenirea apariţiei tulpinilor de virus rezistente la tratament.

Mecanismul de acţiune a Ganciclovirului îl face eficient împotriva Citomegalovirusului, care, la fel ca şi virusul herpes simplex de tipurile 1 şi 2, poate provoca infecţii oculare grave.

După instilaţie, gelul cu Ganciclovir doar uşor afectează vederea şi nu provoacă, de obicei, iritarea ochilor.

Ganciclovirul are toxicitate mai mică (asupra celulelor corneei) decât Trifluridina, dar este mai toxic decât Aciclovir.

 

Din datele de mai sus se poate observa că diferite medicamente antivirale au diferite avantaje şi dezavantaje, care pot fi importante în anumite situaţii. De aceea, în funcţie de caracteristicile bolii, în cazul dumneavoastră, medicul poate recomanda un anumit medicament.

Interferonii

Interferonul reprezintă moleculele speciale ale proteinelor care sunt produse de celulele sistemului imunitar uman, ca răspuns la diverse infecţii virale. În cadrul unor studii, s-a constatat faptul că interferonii au o activitate pronunţată antivirală şi fac celulele sănătoase ale ţesutului să devină rezistente la infecţii cu viruşi. Astfel, interferonii sunt un analog natural al preparatelor sintetice antivirale.

În medicină, se utilizează medicamentele care conţin interferonii proveniţi din sângele donatorilor de sânge, precum şi medicamentele care stimulează producerea interferonilor de către celulele sistemului imun.

Nu există date precise privind eficienţa administrării medicamentelor care conţin interferonii proveniţi din sângele donatorilor de sânge (de exemplu, alfa-interferon) în tratamentul keratitei herpetice.

Actualmente, sunt disponibile doar unele relatări sau datele unor studii mici, care indică faptul că interferonul ar putea fi eficace în tratamentul keratitei herpes.

Într-un raport (1985) se descrie un caz de keratită epitelială herpetică, rezistentă la tratamentul cu Aciclovir şi la alte medicamente antivirale disponibile la acel moment, care s-a dezvoltat la un bărbat cu vârstă de 46 ani, cu o imunitate slăbită, care a suferit un transplant de rinichi.

Introducerea Interferonului alfa-2 în schema de tratament a acestui pacient (după 7 săptămâni ale tratamentului cu antivirale sintetice, eşuat), a condus la vindecarea rapidă a corneei şi la recuperare.

Într-un alt studiu, s-a demonstrat că, într-un grup de oameni cu cheratita epitelială herpetică, care au fost trataţi în conformitate cu schema Aciclovir + interferon, vindecarea corneei s-a produs, în medie, timp de 4 zile, în timp ce în grupul de persoane care administrau Aciclovir + placebo, vindecarea a fost mai lentă şi s-a produs, în medie, timp de 7 zile.

Cu toate că datele studiilor de mai sus sugerează ideea că interferonii pot fi cu adevărat eficienţi în tratamentul keratitei herpetice, datele disponibile în prezent sunt insuficiente pentru a recomanda acest medicament pentru includerea în schema standard a tratamentului.

Cu toate acestea, în cazurile în care tratamentul cu medicamente antivirale nu funcţionează, utilizarea medicamentelor cu interferoni poate fi justificată.

În prezent, în Rusia şi în ţările CSI sunt foarte populari aşa-numiţi inductori de interferoni, adică medicamente care, după introducerea în organismul uman (sub formă de pastile sau de injecţii), stimulează producţia interferonilor de către celulele sistemului imunitar al omului.

Cu toate că, în descrierea unor medicamente de acest tip (inclusiv, ale preparatelor pe bază de acridonacetat de meglumină), este indicat că ele au o proprietate pronunţată de a inhiba replicarea virusului herpes, noi nu am găsit date clinice verificate privind performanţa reală a acestor remedii. În literatura medicală străină nu se menţionează nici măcar posibilitatea de a utiliza astfel de remedii  în tratamentul infecţiilor oculare herpetice.

Din cauza lipsei datelor verificate, nu putem recomanda inductorii de interferon pentru includerea în schema tratamentului keratitei herpetice.

Medicamentele antivirale destinate pentru administrarea orală

Aciclovirul

În prezent, Aciclovirul este medicamentul antiviral principal, sub formă de comprimate, destinat tratamentului keratitei herpetice. Acest medicament are capacitatea de a bloca divizarea virusului herpes în celulele infectate.

Eficacitatea Aciclovirului în tratamentul diferitelor forme de keratită herpetică a fost testată în mai multe studii clinice.

Instrucţiuni detaliate pentru utilizarea acestui medicament sunt prezentate în articolul: Instrucţiunile referitor la utilizarea Aciclovirului.

Valaciclovirul şi Ganciclovirul

Cu toate că, până la momentul actual nu au fost efectuate studii mari, în cadrul cărora ar fi fost comparată eficienţa Aciclovirului cu eficienţa Ganciclovirului şi a Valaciclovirului, datele existente în prezent indică faptul că Valaciclovirul poate fi mai eficient.

În special, s-a constatat că Valaciclovirul pătrunde în sânge în cantităţi mult mai mari decât Aciclovirul şi, prin urmare, creează o concentraţie mai mare, iar Ganciclovirul poate suprima reproducerea unor specii de virus herpes (cum ar fi Citomegalovirus) insensibile la Aciclovir.

Medicamente cu acţiune antiinflamatoare

Picăturile cu hormoni glucocorticoizi

Preparatele hormonilor glucocorticoizi (picături oftalmice cu Dexametazonă 0.1%, cu Prednisolon 1%) au un efect anti-inflamator pronunţat. În plus, ele suprimă în mare parte activitatea celulelor sistemului imunitar şi blochează efectul agresiv al acestora asupra ţesuturilor oculare.

Eficienţa picăturilor cu hormoni glucocorticoizi în tratamentul cheratitei stromale herpetice a fost demonstrată de unele studii clinice, în cadrul cărora s-a arătat că adăugarea la schema tratamentului a picăturilor cu Prednisolon 1% (sau a altor preparate cu o acţiune asemănătoare) accelerează vindecarea şi creşte eficienţa tratamentului.

Care sunt efectele secundare ale tratamentului cu utilizarea picăturilor cu hormoni glucocorticoizi?

În observaţiile clinice, s-a constatat că preparatele cu hormoni glucocorticoizi (inclusiv, sub formă de picături oftalmice) pot provoca reacţii adverse grave:

Cataracta – s-a constatat faptul că riscul de a dezvolta cataracta apare în cazul administrării prelungite (mai mult de 4 luni) a picăturilor cu hormoni glucocorticoizi.

Creşterea presiunii intraoculare (glaucomul). Potrivit unor studii clinice, creşterea mai mult sau mai puţin semnificativă a presiunii intraoculare se observă la aproape fiecare a treia persoană care utilizează picăturile cu hormoni glucocorticoizi o perioadă de timp de 4-6 săptămâni.

Cel mai mare risc de creştere semnificativă a presiunii intraoculare se observă la persoanele care au suferit în trecut sau care suferă de glaucom la momentul începutului tratamentului cu picături cu hormoni glucocorticoizi.

În stadiile iniţiale, glaucomul poate să nu se manifeste prin niciun simptom, de aceea, starea exterioară normală a ochilor nu ar trebui să fie considerată un semn al tensiunii intraoculare normale.

Cercetătorii remarcă că creşterea presiunii intraoculare în cazul utilizării picăturilor cu hormoni glucocorticoizi este temporară. Peste 2-4 săptămâni după încetarea tratamentului, presiunea intraoculară, de obicei, se normalizează.

Tensiunea intraoculară, mărită o perioadă îndelungată, poate perturba funcţiile ochilor şi poate provoca complicaţii grave.

Alte efecte adverse, pe care le pot provoca picăturile cu hormoni glucocorticoizi sunt:

  • Sensibilitatea crescută a ochilor la diferite infecţii;
  • Apariţia strabismului, vederea dublă;
  • Încetinirea vindecării corneei;
  • Există dovezi care indică faptul că picăturile cu hormonii glucocorticoizi pot stimula proliferarea virusului herpes.
Cu toate acestea, în cazul în care aveţi nevoie să utilizaţi picăturile cu hormonii glucocorticoizi o perioadă lungă de timp (de exemplu, în cazul în care după finisarea tratamentului simptomele se întorc), sau în cazul în care medicul v-a prescris tratamentul cu picăturile cu hormonii glucocorticoizi pentru mai multe luni – discutaţi neapărat cu medicul posibilitatea trecerii la tratamentul cu Ciclosporină (vezi mai jos), care nu are efecte secundare tipice pentru hormonii glucocorticoizi.
Pentru a face tratamentul cu picăturile cu hormonii corticosteroizi cât mai sigur, respectaţi următoarele reguli:

  1. Dacă medicul v-a prescris un tratament pe termen lung cu picături cu hormonii glucocorticoizi, întrebaţi-l neapărat când trebuie să reveniţi pentru a verifica starea ochilor.
  2. Medicul vă va programa mai multe examene preventive (de exemplu, la sfârşitul primei săptămâni de tratament şi, ulterior, o dată la 2-3 săptămâni), în timpul cărora el vă va examina ochii şi vă va măsura presiunea intraoculară. Dacă, în timpul examinărilor preventive, medicul va observa semne de efecte adverse ale glucocorticoizilor asupra ochilor, el va putea să ajusteze tratamentul şi să ia măsurile care vor ajuta la evitarea complicaţiilor (de exemplu, vă va adăuga la tratament, fie că medicamentele care scad tensiunea intraoculară, fie că antibioticele).
  3. Contactaţi imediat medicul dumneavoastră dacă, în timpul tratamentului cu picături cu hormonii glucocorticoizi, aţi observat o deteriorare bruscă a vederii sau apariţia mâncărimii severe şi a senzaţiei de arsură în ochi. Aceste simptome pot fi un semn că tratamentul cu hormonii glucocorticoizi determină dezvoltarea complicaţiilor periculoase.

Ciclosporina

Ciclosporina este un medicament care are capacitatea de a suprima activitatea sistemul imunitar (Vezi Instrucţiune detaliată de administrare a Ciclosporinei (Sandimmune, Neoral) în formă de pastile, injecţii şi picături oftalmice (Restasis)). Înainte de utilizare a medicamentului în tratamentul bolilor oftalmice, Ciclosporina a fost utilizată pe scară largă pentru a reduce activitatea sistemului imunitar la oamenii supuşi transplantului de organe (pentru a preveni respingerea organului transplantat), precum şi pentru tratamentul diferitelor boli autoimune.

Pe pieţele ţărilor CSI pot fi găsite preparatele Ciclosporinei cu concentraţia substanţei active de 0,05% (5mg/ml), numit Restasis. Acest medicament a fost introdus pentru prima dată în utilizarea clinică în tratamentul aşa-numitului sindrom de ochi uscat. Mai târziu, datorită proprietăţii anti-inflamatorii puternic exprimate şi a siguranţei sale, medicamentul a fost utilizat în tratamentul altor boli oftalmice, care se manifestă printr-o reacţie inflamatoare, provocată de activarea excesivă a sistemului imunitar.

În cadrul unor studii efectuate în ultimii ani, s-a constatat că preparatele Ciclosporinei A, sub formă de picături oftalmice, pot fi foarte eficiente în tratamentul keratitei stromale cauzate de infecţia cu herpes, inclusiv, în cazurile de boală în care răspunsul inflamator nu poate fi suprimat cu preparatele hormonilor glucocorticoizi.

În calitate de argument, pot fi aduse rezultatele unui studiu în care a fost monitorizată starea de sănătate a 12 persoane care sufereau de cheratită stromală herpetică ce nu se supunea tratamentului cu Prednisolon.

Toate persoanele care au participat la acest studiu au utilizat Ciclosporina în conformitate cu schema de 2 picături pe zi. Doza glucocorticoizilor a fost scăzută treptat, timp de 2 săptămâni.

După 3 luni de tratament, la 10 dintre cei 12 pacienţi s-a marcat o îmbunătăţire a stării ochilor (îmbunătăţirea acuităţii vizuale şi reducerea inflamaţiei corneei).

La 7 pacienţi din acest grup, tratamentul cu Ciclosporină a condus la dispariţia vaselor sangvine infiltrate în cornee.

Într-un alt studiu, care a fost publicat în anul 2009, s-a demonstrat că utilizarea Ciclosporinei reduce semnificativ durata exacerbărilor keratitei stromale herpetice. În acest studiu, persoanele cu cheratită herpetică au administrat câte o picătură de Restasis de 2 ori pe zi şi cea mai mică doză a hormonilor corticosteroizi (1 picătură pe zi) pentru menţinere.

În ce constă avantajul Ciclosporinei comparativ cu preparate de glucocorticoizi?

Spre deosebire de glucocorticoizi, preparatele Ciclosporinei A nu promovează proliferarea virusului herpes, nu măresc presiunea intraoculară şi nu cresc riscul de a dezvolta cataracta.

Cât de sigur este Restasis (Ciclosporina 0,05%)?

Am menţionat mai sus că Ciclosporina are o capacitate pronunţată de a reduce activitatea celulelor sistemului imunitar.

La persoanele care utilizează Ciclosporina după transplantul de organe sau pentru a suprima o boală autoimună, acest medicament poate dăuna rinichilor şi poate creşte riscul dezvoltării unor infecţii.

Studiile clinice, în cadrul cărora s-a investigat siguranţa tratamentului cu picăturile oftalmice cu Ciclosporină în concentraţii de 0,1% şi de 0,05%, au arătat că medicamentele, utilizate sub această formă, pătrund în sânge în cantităţi nesemnificative, incapabile să provoace efecte adverse grave, să perturbe funcţia organelor interne sau să reducă imunitatea.

Efectele adverse frecvente care pot provoca, la nivelul ochilor, Restasis, este senzaţia de arsură sau de înţepături în ochi, senzaţia că “a nimerit ceva în ochi”, roşeaţa ochilor.

Rezultatele studiilor arată că, în ciuda capacităţii lui de a inhiba imunitatea, Restasisul nu sporeşte riscul de infecţii oculare.

Într-un studiu s-a efectuat monitorizarea stării de sănătate a oamenilor care au utilizat Restasis, un timp îndelungat, pentru tratamentul sindromului ochiului uscat (în medie, timp de 3,5 – 4 ani).

Mai mult de 95% dintre persoanele chestionate au declarat că ar dori să urmeze acest tratament în continuare şi că ar recomanda medicamentul pentru alte persoane care suferă de sindromul ochiului uscat. De-a lungul perioadei de observaţie nu a fost înregistrat niciun efect secundar grav asociat cu utilizarea acestui medicament.

Cât timp ar putea fi necesar să se utilizeze Restasis?

Unul dintre studiile clinice, la rezultatele căruia noi deja ne-am referit mai sus, a arătat că durata medie a tratamentului cu preparatele Restasis, necesară pentru vindecarea clinică (adică, pentru dispariţia simptomelor de cheratita stromală şi pentru dispariţia semnelor de inflamaţie a corneei), este de, aproximativ, 4 săptămâni. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri, medicii recomandă continuarea tratamentului încă timp de câteva luni.

Din păcate, la unii oameni, după oprirea utilizării Ciclosporinei, cheratită poate să reapară. În astfel de cazuri, medicii pot recomanda să reluaţi tratamentul şi să-l continuaţi încă timp de câteva luni.

Tratamentul profilactic pentru a preveni reapariţia bolii

În cadrul unui studiu, o perioadă lungă de timp (de la 2 până la 15 ani) s-au realizat observaţii asupra sănătăţii oamenilor care au suportat infecţia oftalmică cu herpes.

Rezultatele au arătat că probabilitatea de reapariţie a bolii în următorii ani este mai mare de 30% şi că, destul de des, există nu una, ci mai multe repetări.

Mulţi experţi consideră că tratamentul profilactic ar trebui să efectueze persoanele care, fie că au episoade de cheratită epitelială herpetică repetată mai des de 2-3 ori pe an, fie că au avut cel puţin un episod de cheratită necrotică stromală sau de endotelită severă.

De asemenea, medicii recomandă un tratament preventiv cu medicamentele antivirale pentru oamenii care au suferit în trecut de keratită herpetică şi care se pregătesc pentru o intervenţie chirurgicală oftalmică în timpul apropiat (corectarea vederii cu laser, operaţia pe motivul cataractei sau al glaucomului, transplant de cornee).

În astfel de cazuri, tratamentul profilactic care se începe cu o săptămână înainte de operaţie şi continuă timp de câteva săptămâni sau câteva luni după intervenţia chirurgicală, ajută la reducerea riscului de exacerbare a bolii după intervenţia chirurgicală.

În prezent, în calitate de tratament preventiv se utilizează Aciclovir şi Valaciclovir sub formă de pastile.

Aciclovir sau Valaciclovir sub formă de tablete pentru administrare orală

Eficacitatea tratamentului cu pastile de Aciclovir în prevenirea recurenţei episoadelor de cheratită herpetică a fost testată în cadrul unui studiu mare. Rezultatele acestui studiu au arătat că administrarea profilactică a Aciclovirului (400 mg de 2 ori pe zi, timp de 6 luni până la un an) reduce cu 41% probabilitatea de reapariţie a oricărei forme a infecţiei herpetice ale ochilor şi cu 50% probabilitatea de a dezvolta forma cea mai severă a acestei infecţii – cheratita stromală.

Doza profilactică recomandată a Valaciclovirului este de 1 comprimat (500 mg), o dată pe zi, timp de 6-12 luni.

Deocamdată nu se cunoaşte, după care criterii se poate determina cu exactitate, când anume se poate opri tratamentul cu medicamentele antivirale, fără riscul reapariţiei bolii.

La unii oameni, după încheierea tratamentului care a durat timp de 1 an, nu apar deloc episoade noi ale bolii, sau se repetă din nou, dar după o lungă perioadă de timp. La alte persoane, dimpotrivă, un nou episod de boală poate să apară la scurt timp după tratament. În cazurile în care boala reapare peste o scurtă perioadă de timp după terminarea tratamentului, medicii pot recomanda continuarea tratamentului timp de încă un an sau chiar timp de mai mulţi ani.

Din fericire, observaţiile clinice arată că la majoritatea oamenilor episoadele infecţiei oculare cu herpes au o tendinţă de a deveni tot mai rare şi, în cele din urmă, dispar cu totul, ceea ce permite, într-un moment, să se oprească tratamentul.

În cazurile persoanelor care au o tendinţă de a dezvolta infecţii severe herpetice ale ochilor, medicii pot recomanda continuarea tratamentului profilactic cu medicamentele antivirale timp de câţiva ani sau toată viaţa.

În cadrul unor studii, s-a constatat că, în cazul unor oameni, dozele medicamentelor antivirale indicate mai sus nu pot împiedica apariţia frecventă a noilor episoade ale bolii. În astfel de cazuri, medicii pot mări doza de 2 sau de 3 ori.

Cât de sigur este tratamentul îndelungat cu medicamente antivirale?

Aciclovirul şi Valaciclovirul, de obicei, sunt bine tolerate şi rareori provocă reacţii adverse grave. Studiul, la rezultatele căruia ne-am referit mai sus, a constatat că dintr-un grup de persoane care administrau Aciclovirul timp de 1 an, doar 4% au întrerupt tratamentul din cauza apariţiei efectelor adverse (comparativ cu 5% dintr-un grup de persoane care administrau placebo), precum şi faptul că, în jumătate de cazuri, motivul pentru rezilierea tratamentului au fost balonarea şi durerile abdominale, posibil, legate de faptul că, în plus la substanţa activă, comprimatele Aciclovirului conţin lactoză (vezi deficit de lactază).

Pentru a se asigura de inofensivitatea tratamentului, medicul dumneavoastră vă poate prescrie unele teste (creatinina, bilirubina, ALT, AST, test general de sânge cu numărarea trombocitelor), care ajuta la monitorizarea funcţionării ficatului şi a rinichilor. De obicei, aceste teste se prescriu la finalul primei luni de tratament şi, apoi, la fiecare 2-3 luni.

Picăturile hidratante oftalmice

Într-o serie de studii s-a descoperit faptul că chiar şi o uşoară iritaţie sau leziune a corneei pot stimula diviziunea virusul herpes şi, astfel, să contribuie la reapariţia bolii. De aceea, pentru a preveni reapariţia cheratitei herpetice, mulţi experţi recomandă utilizarea picăturilor oftalmice hidratante (lacrimi artificiale), fără conservanţi agresivi (în flacoane de unică folosinţă şi/sau fără clorură de benzalconiu), de până la 5 ori pe zi.

Ganciclovir sub formă de gel oftalmic

 Datele unui studiu sugerează că, pentru a preveni episoadele noi de cheratită herpetică, poate fi utilizat gelul cu Ganciclovir.

În acest studiu, toţi pacienţii au utilizat o picătură de gel cu Ganciclovir, la fiecare 6 ore, până la momentul vindecării corneei şi, apoi, 10 persoane au întrerupt tratamentul, iar 6 persoane au fost transferate la un tratament preventiv (o picătură de gel, de 2 ori pe zi, timp de 10-18 luni).

Rezultatele studiului au arătat că gelul cu Ganciclovir este foarte eficient în prevenirea noilor cazuri de boală. Dintre cele şase persoane care au continuat tratamentul preventiv cu Ganciclovir, la nici unul nu a fost observată reapariţia bolii, cu toate că, în anul anterior tratamentului, fiecare dintre ei au avut cel puţin două episoade de boală. Pe de altă parte, în grupul celor 10 persoane care au oprit tratamentul, la 3 persoane boala a recidivat din nou.

Rezultatele acestui studiu sugerează că gelul cu Ganciclovir poate fi foarte eficient în prevenirea reapariţiei keratitei herpes. Totuşi, aceste date sunt insuficiente pentru a trage concluzii definitive cu privire la acest lucru.


Obiectivul principal al organizației noastre în prezent este elaborarea Ghidului Consumatorului Inteligent de Informații și Servicii Medicale. O sursă de informație medicală de generație nouă, axată pe prezentarea datelor detaliate, transparente, echidistante și cu valoare practică înaltă cu privire la beneficiile, daunele și limitele serviciilor medicale disponibile în prezent.
Scopul nostru este:

să-i ajutăm pe pacienți și medici să ia decizii medicale argumentate și chibzuite

să-i ajutăm pe pacienți și medici să construiască între ei relații eficiente și moral justificate: colaborare bazată pe înțelegerea din ambele părți a rolurilor unice pe care îl joacă fiecare și pe împărțirea justă a resposabilității, cel mai important scop al colaborării fiind formularea și atingerea obiectivelor medicale ale pacientului.

Ghidul Consumatorului Inteligent de Informaţii şi Servicii Medicale este alcătuit din 3 părți:

PARTEA I: LUAREA DECIZIILOR MEDICALE
ALĂTURAȚI-VĂ GRUPULUI NOSTRU PE FACEBOOK ȘI ABONAȚI-VĂ LA NOUTĂȚI PE EMAIL
Vă invităm să vă alăturați consumatorilor inteligenți de informații și servicii medicale pe rețele sociale

Abonați-vă la noutăți, ca să primiți un email o dată în câteva luni prin care să aflați despre publicarea materialelor noi și despre actualizări importante, introduse pe măsura procesării de noi date.