Explicaţia detaliată a intoxicaţiilor alimentare şi a infecţiilor intestinale la copii şi la adulţi: cauzele, simptomele, tratamentul

Ce sunt intoxicaţiile alimentare şi infecţiile intestinale?

O mare varietate de bacterii şi toxinele, produse de acestea, pot fi foarte periculoase pentru om şi-i pot provoca boli grave, mai ales în cazul în care pătrund în interiorul organismului uman.

Un alt pericol pentru sănătatea omului îl prezintă unele produse toxice (de exemplu, ciupercile otrăvitoare).

Principala cale pe care bacteriile, toxinele şi alte substanţe toxice pătrund în organismul uman sunt alimentele şi apa. În interiorul corpului uman alimentele consumate rămân în stomac doar 1,5-2 ore, apoi ele trec în intestinul subţire, în care bacteriile pot să se reproducă rapid, iar toxinele se absorb în sânge.

Despre intoxicaţii alimentare se vorbeşte în cazul în care boala apare după ce persoana consumă alimente stricate (alimente contaminate cu bacterii şi cu toxinele acestora).

În cazul în care intoxicaţiile alimentare sunt provocate de toxinele produse de bacterii, înseşi bacteriile, fie că pur şi simplu mor, fie că se elimină rapid din intestinul uman.

În cazul în care, în urma pătrunderii în intestinul uman, bacteriile continuă să se înmulţească acolo şi să producă toxine, se vorbeşte despre o infecţie intestinală (sinonime infecţie alimentară, toxiinfecţie alimentară).

În condiţii casnice, stabilirea cauzei bolii este practic imposibilă. Singurul lucru pe care oamenii, de regulă, îl ştiu, în asemenea situaţii, este faptul că au devenit bolnavi, posibil, în urma consumului unui produs anume.

De aceea, în acest articol vom vorbi nu despre modul în care poate fi determinată cu exactitate cauza bolii şi nici despre cum să distingeţi intoxicaţia alimentară de infecţia intestinală, ci despre ceea ce trebuie să faceţi şi la ce să acordaţi o atenţie deosebită în cazul în care la un adult sau la un copil, în urma consumului unor produse alimentare sau al apei murdare (eventual, contaminate sau otrăvitoare), apar simptome, precum greaţa, vărsăturile, durerile abdominale, frisoanele, febra, diareea severă.

Diferite tipuri ale intoxicaţiilor alimentare şi ale infecţiilor intestinale sunt extrem de frecvente în întreaga lume. Numai în Statele Unite, în fiecare an, de la aceste boli suferă peste 70 milioane de oameni, dintre care circa 5 mii mor. Dar total în lume, de la diverse forme ale intoxicaţiilor alimentare şi ale infecţiilor mor peste 4 milioane de oameni, cei mai mulţi dintre ei fiind copii.

În care cazuri ar trebui să consultaţi imediat un medic?

În multe cazuri, intoxicaţiile alimentare sau infecţiile intestinale pot fi atât de periculoase încât, fără o asistenţă medicală adecvată, oameni, din cauza lor, mor în câteva ore sau în câteva zile. Din aceste considerente, cât mai curând posibil, adresaţi-vă medicului Dvs. dacă:

  1. Bănuiţi că aţi consumat ciuperci otrăvitoare. Intoxicaţiile cu ciuperci pot fi fatale. Până la sosirea ambulanţei, trebuie să administraţi persoanei afectate un prim ajutor, conform instrucţiunilor care vor urma mai jos.
  2. Peste un scurt timp de după consumul unui produs, aţi simţit o slăbiciune musculară, greutatea de a ridica pleoapele, dificultăţi la respiraţie, dificultăţi la înghiţire, tulburări de vorbire, retenţie urinară.
  3. Boala este însoţită de diaree apoasă abundentă sau de diaree cu urme de sânge, care durează mai mult de 24 ore.
  4. S-a îmbolnăvit un copil cu vârsta până la 3 ani (dar mai ales sub 6 luni!).
  5. S-a îmbolnăvit o femeie gravidă.
  6. S-a îmbolnăvit o persoană care, fie că se tratează împotriva cancerului, fie că este infectată cu HIV / SIDA.
  7. Simptomele bolii au apărut în timpul sau după o excursie în străinătate.
  8. Semne similare ale bolii au mai multe persoane în acelaşi timp.
  9. La persoana bolnavă au apărut semnele deshidratării: ochii înfundaţi, buzele uscate şi crăpate, lipsa urinării sau urina de culoare întunecată, plânsul fără lacrimi la copii.
  10. Aţi observat îngălbenirea pielii şi a ochilor.
  11. Urina s-a întunecat la culoare.
  12. Au apărut careva erupţii pe piele sau au început să se umfle articulaţiile.

Cauzele şi sursele intoxicaţiilor alimentare şi ale infecţiilor intestinale

Sursele intoxicaţiilor alimentare sau ale infecţiilor intestinale, adesea, pot fi următoarele produse:

  • Supele, bulioanele, laptele, care au fost păstrate la temperatura camerei un timp îndelungat (12-24 ore)
  • Apa dintr-un izvor necunoscut
  • Ouăle crude sau semicrude, precum şi bucatele care le conţin pe acestea
  • Fructele de mare (stridiile, midiile)
  • Ciupercile
  • Diverse tipuri de peşte: tonul, heringul, macroul, somonul, etc.
  • Carnea preparată prost
  • Peştele afumat, carnea afumată, salamurile
  • Laptele nepasteriuzat, caşcavalul, iaurturile, sucurile
  • Dulciurile
  • Conservele de casă
  • Fructele şi legumele proaspete (în special, castraveţii, roşiile, varza, pepene roşu în perioada de iarnă şi de primăvară)
  • În unele cazuri, infecţiile intestinale apar în urma creşterii agresive a microbilor care, până la un moment, trăiau în linişte în intestin.

Probabilitatea intoxicaţiilor alimentare sau a infecţiilor intestinale este deosebit de ridicată în cazul existenţei următoarelor condiţii:

  • Lipsa unor condiţii sanitare adecvate pentru pregătirea şi pentru depozitarea produselor alimentare
  • Contactul cu animalele
  • Călătoriile în străinătate (în special, în zonele de coastă şi în ţările în curs de dezvoltare)
  • Picnicul sau excursia îndelungată
  • Mesele de sărbătoare, pentru care mâncarea este pregătită în prealabil şi în cantităţi mari (cum ar fi nunţile, cumătriile, zilele de naştere).

Intoxicaţiile alimentare şi produsele contaminate

Adesea, produsele care cauzează otrăvirea, au un gust sau un aspect suspect, dar pot provoca intoxicaţii şi produsele care arată obişnuit şi au gust perfect normal.

Semnele sigure ale alimentelor stricate şi ale unui risc real de contaminare pot fi următoarele fenomene:

  • Mirosul rău al alimentelor
  • Pete de “mucegai”
  • Apariţia micilor bule de gaz sau a spumei în alimentele lichide (de exemplu, în supă)
  • Apariţia unui strat lipicios umed pe suprafaţa produsului (de exemplu, pe carne)
  • Capacul bulbucat (umflat) al borcanului cu conserve şi eliminarea gazelor în timpul deschiderii acestuia
  • Gustul straniu (de exemplu, amar sau acru), care nu este specific acestui produs.

Severitatea intoxicaţiei alimentare, de regulă, depinde de cantitatea alimentelor de proastă calitate care au fost consumate. Totuşi, unii microbi (de exemplu, agentul botulismului) pot produce toxine atât de puternice încât intoxicaţiile severe apar chiar şi în cazul în care alimentele contaminate au fost ţinute în gură doar o perioadă scurtă de timp, iar apoi au fost scuipate.

Fiţi atenţi!

Nu întotdeauna calitatea produselor alimentare stricate poate fi restabilită prin fierbere sau prin prăjire.
De exemplu, în alimentele contaminate cu Staphylococcus aureus, în urma fierberii, mor bacteriile, dar toxinele, produse de acestea, rămân active. Din acest motiv, nu încercaţi să dezinfectaţi produsele alimentare stricate, este mai sigur pur şi simplu să le aruncaţi.
Ciupercile otrăvitoare, de asemenea, îşi păstrează proprietăţile sale toxice după prăjire sau după fierbere.

Simptomele şi semnele intoxicaţiei alimentare şi ale infecţiilor intestinale

Principalele semne şi simptome ale intoxicaţiei alimentare sau ale infecţiei intestinale sunt:

Greaţa şi vărsăturile care apar, de regulă, peste câteva ore sau peste câteva zile după contaminare, dar, în unele cazuri, acestea pot fi absente.

Greaţa şi vărsăturile, în primele ore sau în timpul primei zile după consumul produsului contaminat, sunt caracteristice otrăvirii cu peşte, cu ciuperci otrăvitoare, cu glutamat sau cu alimentele stricate, infectate cu Stafilococul auriu.

Fiţi atenţi!

Adresaţi-vă neapărat medicului Dvs. dacă greaţa şi vărsăturile nu trec în primele 24 de ore de la debutul bolii.

Diareea poate fi absentă în cazul unor intoxicaţii alimentare uşoare, dar se manifestă, aproape întotdeauna, în cazul infecţiei intestinale.

Diareea poate apărea, fie că în primele ore, fie că în primele zile, fie că în primele săptămâni după o otrăvire sau o contaminare. Dacă diareea a apărut chiar din prima zi a bolii, cea mai probabilă cauză este intoxicaţia alimentară. Dacă diareea apare după câteva zile ale bolii, cea mai probabilă cauză a acesteia este infecţia bacteriană (dizenteria, salmoneloza, febra tifoidă, holera, yersinioza, escherichioza, etc. ).  

Apariţia diareei după câteva săptămâni de boală indică asupra contaminării cu paraziţi (giardiaza, amoebiaza, cisticercoza, trichineloza, listerioza) sau infectării cu hepatita virală.

Fiţi atenţi!
Unele dintre infecţiile, specificate mai sus, care provoacă diaree, sunt mortale pentru om. Cereţi neapărat consultaţia unui medic în caz de diaree severă apoasă sau sangvinolentă care durează mai mult de 24-48 ore.

 

Tăieturile puternice sau crampele abdominale pot apărea, la scurt timp, înaintea vărsăturilor şi ale diareei. Ulterior, odată cu intensificarea diareei, durerile abdominale pot, alternativ, să se intensifice şi să se reducă, sub formă de accese bruşte, combinate cu nevoia urgentă de a merge la toaletă.

Temperatura crescută (până la 38.5 sau mai mare), frisoanele, slăbiciunea severă apar, de regulă, simultan cu alte simptome descrise mai sus.

Înroşirea feţei, mâncărimile şi roşeaţa pielii, senzaţia de căldură la faţă sunt semnele tipice ale intoxicaţiei cu substanţe chimice care pot fi adăugate în produsele alimentare, ca aditivi alimentari.

Se întâmplă mai rar ca simptome asemănătoare să apară în câteva minute după contactul cu anumite produse, ceea ce indică asupra unei reacţii alergice periculoase (şocul anafilactic). Dacă aţi observat apariţia unora dintre simptomele enumerate, chemaţi imediat ambulanţa!

 

Cazurile severe ale intoxicaţiei alimentare pot fi însoţite de următoarele simptome:

  • Pierderea conştiinţei, slăbiciunea severă în muşchi, vederea dublă, dificultăţile în respiraţie;
  • Scăderea bruscă a tensiunii arteriale, pulsul rapid, înroşirea pielii;
  • Absenţa urinării;
  • Tensiunea puternică a muşchilor gâtului;
  • Umflarea ganglionilor limfatici.
Fiţi atenţi!

Simptomele specificate mai sus apar nu doar în cazul intoxicaţiilor alimentare sau în cazul infecţiilor intestinale, dar şi în cazul altor boli periculoase ale organelor interne, care nu au nicio legătură cu otrăvirea.

Dacă v-aţi îmbolnăvit Dvs. sau cineva dintre apropiaţii Dvs., urmăriţi cu o mare atenţie modul în care evoluează boala şi fiţi gata, în orice moment, să cereţi sfatul medicului, în cazul în care apar semnele dezvoltării periculoase a bolii.

NU încercaţi, din propria iniţiativă, să stabiliţi cauza exactă a bolii şi tratamentul acesteia. În cazul în care măsurile de prim ajutor şi tratamentul simptomatic, descrise mai jos, nu ajută, contactaţi imediat medicul Dvs.

Dacă, dintre toate simptomele, la Dvs. predomină, fie că diareea, fie că durerile abdominale, fie că greaţa, studiaţi atent recomandările noastre din articolele: Durerile în abdomen: cauzele şi tratamentul,  Diareea: cauzele şi tratamentul, Greaţa şi voma: cauzele şi tratamentul.

Tratamentul şi primul ajutor în cazul intoxicaţiei alimentare şi în cazul infecţiei intestinale

Vă rugăm să reţineţi!

Recomandările care urmează sunt adaptate pentru tratamentul intoxicaţiilor alimentare la adulţi şi la adolescenţi. Explicaţia detaliată a tratamentului diareei la nou-născuţi, la sugari şi la copiii în primii ani de viaţă sunt prezentate în articolul: Tratamentul corect, eficient şi sigur al diareei şi al vomei la copii.

 

În cazul în care Dvs. sau apropiaţii Dvs. au simptomele, fie că ale intoxicaţiei alimentare, fie că ale infecţiei intestinale, dar nu există semne care ar indica dezvoltarea periculoasă a bolii (vezi mai sus – când să vă adresaţi medicului), tratamentul poate fi efectuat la domiciliu, în conformitate cu următoarele reguli:

  • În cazul în care, în urma consumului alimentelor contaminate, vărsăturile omului bolnav conţin resturi de alimente consumate, acesta trebuie să bea circa 500-750 ml. de apă caldă. Acest lucru îl va ajuta să îndepărteze din stomac, în timpul următorului episod al vomei, alimentele stricate. Bolnavul trebuie să bea apă până când lichidul vomitat nu va deveni limpede. 
  • Intoxicaţiile alimentare şi infecţiile intestinale uşoare, de regulă, nu necesită niciun tratament special şi totalmente dispar, în decurs de 1-3 zile, în condiţiile consumului abundent al lichidului şi în condiţiile respectării dietei.
  • Încercaţi să beţi cât mai mult lichid. În urma vărsăturilor sau a diareei, bolnavul pierde o cantitate mare de lichid, ceea ce poate conduce rapid la o deshidratare periculoasă.
  • În calitate de băutură ar trebui să fie folosită, fie că soluţia specială, preparată din pulberi, care se vând în farmacii (de exemplu, Rehydron), fie că soluţia este preparată la domiciliu, după următoarea reţetă: Într-un litru de apă fiartă, se dizolvă 1 linguriţă de sare (fără vârf) şi 4-6 linguriţe de zahăr.
  • Încercaţi să nu beţi băuturi dulci, sucuri de fructe, alcool, ceai şi cafea, deoarece aceste lichide nu conţin cantităţile necesare de săruri şi pot doar să sporească deshidratarea.
  • Veţi putea să asiguraţi organismului Dvs. cu o cantitate suficientă de lichid, ghidându-vă de următoarea regulă: pe lângă acei, necesari omului, doi litri de lichide pe zi, ar trebui să beţi suplimentar 200-250 ml de lichid după fiecare episod de diaree sau de vomă.
Ce pot mânca după otrăvire?

  1. La începutul bolii, în prezenţa senzaţiei de greaţă şi a diareei severe, încercaţi să evitaţi consumul alimentelor greu digerabile (carne grasă şi alte alimente grase) şi consumaţi doar cantităţi mici de alimente uşor digerabile (cartofi fierţi sau copţi, orez fiert, pesmeţi).
  2. Pe parcursul întregii perioade de boală, încercaţi să eliminaţi din dieta Dvs. laptele şi alte produse lactate.
  3. La începutul bolii, mulţi adulţi şi copii care suferă de intoxicaţii, refuză totalmente să mănânce. Să nu vă faceţi griji din această cauză. Nu este nevoie să forţaţi bolnavul chiar dacă el, toată ziua, nu a mâncat nimic. Este important doar să se consume o suficientă cantitate de lichid.
  4. Odată ce diareea şi vărsăturile slăbesc, cantitatea alimentelor consumate poate fi crescută. Este important doar ca aceste alimente să fie uşor digerabile.
  5. La alimentaţia obişnuită vă veţi putea întoarce în aproximativ 2 zile după intoxicaţia alimentară.

Medicamentele pentru tratamentul intoxicaţiilor alimentare şi al infecţiilor intestinale

Fiţi atenţi în tratarea simptomelor bolii

Adesea, la apariţia primelor simptome ale bolii (vărsăturile sau diareea), oamenii încearcă să le suprime, folosind o varietate de remedii simptomatice, crezând că eliminând simptomele, ei se vor vindeca. De fapt, lupta cu simptomele infecţiei intestinale sau ale intoxicaţiei ar trebui să se facă cu foarte mare atenţie.

Vărsăturile şi diareea severă, asociate cu otrăvirea sau cu infecţiile intestinale, au, în primul rând, o natură defensivă, deoarece ele ajuta organismul să scape de alimentele contaminate şi de microbii care au cauzat boala. Din aceste considerente, suprimarea vărsăturilor şi a diareei poate încetini recuperarea sau poate chiar provoca complicaţii grave.

Medicamente împotriva greţii şi împotriva vărsăturilor

Greaţa şi vărsăturile uşoare nu necesită niciun tratament special. Consumul unor cantităţi mici de alimente ajută la ameliorarea senzaţiei de greaţă şi la diminuarea vărsăturilor (vezi mai sus).

În cazurile în care, fie că greaţa şi vărsăturile sunt foarte severe, fie că acestea durează mai mult de 24 ore, solicitaţi neapărat asistenţă medicală. În asemenea situaţii, tratamentul la domiciliu poate fi periculos.

Utilizarea medicamentelor antiemetice (împotriva greţei şi vomei) pentru tratarea simptomelor de greaţă şi de vărsături, asociate cu intoxicaţiile alimentare sau cu infecţiile intestinale, este permisă doar sub supravegherea unui medic.

Medicamentele antidiareice

Diareea nu necesită niciun tratament special, cu excepţia consumului adecvat de lichide, deoarece, în timpul bolii, organismul uman se deshidratează rapid (vezi mai sus).

Pentru ameliorarea diareei pot fi utilizate medicamentele speciale (de exemplu, Loperamidul) conform următoarei scheme: prima doză de 4 mg (2 capsule), apoi, câte 2 mg (1 capsulă) după fiecare episod al diareei, dar nu mai mult de 16 mg (8 capsule) timp de 24 ore . Vezi şi Instrucţiunile de utilizare a Loperamidului.

Fiţi atenţi!
Utilizarea medicamentelor antidiareice (de exemplu, a Loperamidului) pe fondul salmonelozei, dizenteriei, holerei sau pe fondul altor infecţii intestinale periculoase poate complica semnificativ evoluţia bolii prin încetinirea purgaţiei intestinelor de microbi patogeni. De aceea, în niciun caz, nu administraţi aceste medicamente, dacă aveţi oricare dintre următoarele simptome:

  1. Creşterea temperaturii corpului;
  2. Senzaţia de oboseală sau de slăbiciune;
  3. Diareea cu urme de sânge;
  4. Peste 1-2 zile după începutul tratamentului diareea persistă sau chiar se agravează.

Chelatorii (enterosorbenţii)

În scopul ameliorării diareei şi accelerării eliminării microbilor şi toxinelor din organism, pot fi utilizaţi enterosorbenţii (agenţii chelatori) (de exemplu, cărbune activat, Smecta). Chelatorii ar trebui să fie utilizaţi cu precauţie în cazul în care bolnavul are febră. De asemenea, dozele mari ale acestui medicament nu se administrează copiilor sub vârsta de 3 ani şi adulţilor cu vârstă peste 60 ani, din cauza riscului complicaţiilor grave.

După administrarea agentului chelator (enterosorbentului), alte medicamente pot fi utilizate peste, cel puţin, 1-2 ore. Vezi şi: Descrierea detaliată a tratamentului diareei.

Antibiotice

Conform unor cercetări recente, doar 10% dintre cazurile intoxicaţiilor alimentare sau ale infecţiilor intestinale necesită tratament cu antibiotice.

Administrarea antibioticelor, precum a Levomicetinei (Cloramfenicolului), Furazolidonului, etc., la primul semn al otrăvirii sau al infecţiei intestinale, este o practică totalmente greşită. Administrarea unor antibiotice (inclusiv, a cloramfenicolului) pot complica esenţial evoluţia bolii şi pot provoca unele complicaţii grave (chiar şi fatale) (vezi Efectele adverse ale Levomicetinei).

Nu administraţi antibiotice fără prescripţia medicului. În cazul în care boala nu trece în primele 1-2 zile de la începutul tratamentului, adresaţi-vă neapărat medicului Dvs. După stabilirea cauzelor bolii, medicul vă va prescrie tratamentul adecvat.

 

Medicamentele împotriva febrei

Temperatura crescută şi frisoanele în cazul otrăvirilor şi al infecţiilor intestinale nu necesită niciun tratament special. Dimpotrivă, administrarea medicamentelor împotriva febrei, fără a fi nevoie, poate să ascundă dezvoltarea periculoasă a bolii.

De regulă, în cazurile uşoare ale intoxicaţiilor sau ale infecţiilor intestinale, temperatura scade după 1-2 zile. Dacă observaţi că temperatura crescută se menţine timp de mai multe zile, şi chiar începe să crească, consultaţi neapărat medicul Dvs.

Tratamentul suplimentar

Unele intoxicaţii alimentare grave (de exemplu, botulismul, otrăvirea cu ciuperci) necesită măsuri speciale pentru a salva viaţa pacientului. Tratamentul pacienţilor cu intoxicaţie severă, de regulă, se efectuează în cadrul secţiilor de boli infecţioase sau toxicologice ale spitalelor, precum şi în spitalul de urgenţă.

La cea mai mică bănuire a unei intoxicaţii severe (vezi mai sus În care cazuri ar trebui să consultaţi imediat un medic?), chemaţi urgent asistenţa medicală.

În cazul infecţiilor intestinale, tratamentul suplimentar se alege în funcţie de tipul bolii şi include, de regulă, administrarea antibioticelor sau a altor preparate antimicrobiene, prescrise de medicul Dvs. Pacienţii cu infecţii intestinale se tratează în secţiile de boli infecţioase ale spitalelor.

Tratamentul intoxicaţiilor alimentare sau al infecţiilor intestinale la copii

Copiii suferă de intoxicaţii alimentare şi de infecţii intestinale mai des decât adulţii şi suportă mai greu aceste boli. Deosebit de periculoase sunt intoxicaţiile alimentare şi infecţiile intestinale în cazul copiilor sub vârsta de 3 ani. În cazul acestor copii, voma şi diareea conduc rapid la deshidratare periculoasă.

Principalele simptome ale deshidratării la copii sunt:

  • Letargia, somnolenţa, slăbiciunea;
  • Refuzul de mâncare;
  • Ochii înfundaţi;
  • Plânsul fără lacrimi, pielea şi buzele uscate.
În cazul unor simptome, fie ale intoxicaţiei alimentare, fie ale infecţiei intestinale, fie ale deshidratării, trebuie neapărat să arătaţi copilul medicului pediatru. Până vă vizitează medicul, conduceţi-vă de recomandările noastre, prezentate în articolul Tratamentul corect, eficient şi sigur al diareei şi al vomei la copii.

Tratamentul intoxicaţiilor alimentare sau al infecţiilor intestinale în timpul sarcinii

În cazul intoxicaţiilor alimentare şi al infecţiilor intestinale în timpul sarcinii, ar trebui să solicitaţi asistenţa medicală de urgenţă.

Multe dintre medicamentele utilizate pentru tratarea acestor boli, inclusiv amestecurile de băut, sunt din grupul de medicamente, utilizarea sigură ale cărora în timpul sarcinii nu a fost dovedită. Din aceste considerente, ele pot fi utilizate doar în situaţii de urgenţă şi doar sub supravegherea medicală.

Remediile populare împotriva intoxicaţiilor alimentare

Reţetele şi tratamentele populare împotriva intoxicaţiilor alimentare şi ale infecţiilor intestinale pot fi utilizate doar în cazurile uşoare ale bolii, în absenţa oricăror semne ale dezvoltării ei periculoase. În special, pentru a ameliora diareea, poate fi utilizat un decoct de coajă de stejar sau de sunătoare (pojarniţă).

Prevenirea intoxicaţiilor alimentare

Metodele principale ale prevenirii intoxicaţiilor alimentare şi infecţiilor intestinale sunt:

  • Prelucrarea termică adecvată a produselor alimentare.
  • Depozitarea corectă a produselor: alimentele calde trebuie să fie păstrate la cald, acele reci – la rece. Nu lăsaţi alimentele şi băuturile (de exemplu, lapte) la temperatura camerei pentru mai mult de 2 ore.
  • În niciun caz nu beţi apă din izvoare necunoscute. Dacă este necesar, fierbeţi apa înainte de a bea.
  • Înainte de a mânca, spălaţi-vă pe mâini şi spălaţi fructele şi legumele sub apă curată, curgătoare.

Intoxicația alimentară în urma consumului cărnii de pește

Carnea de pește, ca și alte produse alimentare, ar putea deveni sursa unei intoxicații alimentare comune, dacă aceasta este păstrată sau preparată într-un mod care favorizează îmulțirea focarelor microbiene – sursa toxinelor. În acest caz, simptomele intoxicației alimentare și principiile de tratare a acesteia nu se deosebesc prin nimic de cele pe care le-am descris mai sus.

Cu toate acestea, produsele din pește ar putea provoca și toxiinfecții ceva mai specifice, care se deosebesc de intoxicațiile alimentare obișnuite.

Mai jos, vom enumera cele mai răspândite și mai periculoase tipuri de intoxicații alimentare, legate de consumul cărnii de pește.

Intoxicația histaminică (alergică)

Este cea mai răspândită și, din fericire, în majoritatea cazurilor, cea mai puțin periculoasă formă de intoxicație alimentară.

Simptomele și semnele intoxicației histaminice

Primele semne ale intoxicației histaminice ar putea apărea la 15-60 de minute după consumul cărnii de pește, constând în:

  • Înroșirea feței, a gâtului și a părții superioare a trunchiului;
  • Prurit sever al pielii;
  • Friguri;
  • Greață și vărsături;
  • Dureri în partea superioară a abdomenului;
  • Diaree;
  • Mai rar, persoana afectată poate acuza dificultăți la înghițire, edemul feței, tahicardie, amețeli, tulburarea vederii, pierderea cunoștinței, dificultăți la respirație.

Simptomele enumerate mai sus pot dura timp de câteva ore.

Dacă la dvs. sau la cineva din rudele dvs. simptomele toxiinfecției alimentare nu se atenuează în 6 ore, mergeți neapărat la medic. În asemenea cazuri, intoxicația ar putea fi legată de alte cauze.

De asemenea, mergeți neîntârziat la medic dacă persoana afectată afirmă că respiră cu greutate sau dacă se otrăvește o persoană bolnavă de astm bronșic.

Cum se tratează intoxicația histaminică?

Intoxicația histaminică nu cere niciun fel de tratament special.

Pentru a ușura simptomele, îi puteți da suferindului o pastilă cu substanțe antihistaminice (e vorba de medicamentele împotriva «alergiei»): difenhidramină, hidroxizină, cloropiramină (suprastin).

Care sunt cauzele acestei intoxicații? Ce este histamina și cum ajunge aceasta în carnea de pește?

Histamina este o substanță biologică activă care provoacă, în organismul uman, dilatarea vaselor sangvine.

Dacă, dintr-un motiv sau altul, în organismul uman nimerește deodată o cantitate mare de histamină, are loc o dilatare pronunțată a vaselor sangvine, dar își fac apariția și alte simptome, asemănătoare cu simptomele alergiei.

Peștele proaspăt, aidoma altor produse alimentare, conține cantități mici de histamină, absolut inofensive pentru om (circa 0,1 mg la 100 g de pește). Totuși, dacă peștele va fi lăsat la temperatura camerei pentru o perioadă de peste 12 ore, unele bacterii din țesuturile peștelui vor începe să descompună proteinele, formând o cantitate mare de histamină (până la 20-50 mg la 100 g de pește). O atare cantitate de histamină ar putea provoca simptome severe de intoxicație.

Intoxicația alimentară ar putea surveni după consumul oricărui tip de pește, în orice formă (crud, afumat, sărat, uscat, prăjit). Se cunosc peste 100 de specii de pești în țesuturile cărora se poate forma o mare cantitate de histamină. De cele mai multe ori, toxiinfecția alimentară se produce după ce consumăm carnea unor pești precum tonul, macroul, marlinul, somonul, sardeaua, scrumbia.

Aș putea afla din timp dacă peștele conține o cantitate mare de histamină?

Nu, în condiții casnice, acest lucru este practic imposibil. De regulă, în împrejurările date, în ciuda reproducerii bacteriilor și formării histaminei, peștele nu-și schimbă nici gustul, nici culoarea, nici consistența și nici mirosul.

Depistarea conținutului ridicat de histamină în carnea de pește este posibilă doar în urma unei analize chimice speciale.

Cât de posibil este următorul scenariu: din toate persoanele care au consumat carne de pește, s-a otrăvit una singură?

Acest lucru este destul de posibil și poate fi determinat de mai multe cauze:

  • În primul rând, bucăți diferite de pește pot conține o cantitate diferită de histamină, deoarece bacteriile se reproduc în focare. Cea mai mare cantitate de histamină ar putea fi mai aproape de suprafața peștelui.
  • În al doilea rând, oameni diferiți au o sensibilitate diferită la histamină. La unele persoane, simptomele de toxiinfecție apar după o doză mai mică de histamină, în timp ce altele se pot ortăvi doar după ce introduc în organism o doză mare de histamină.
  • În al treilea rând, deosebit de sensibili la histamină ar putea fi oamenii care administrează medicamente ce blochează funcția enzimelor în ficat (iată câteva exemple în acest sens: isoniazidă, inhibitori ai monoaminooxidazei), precum și oamenii predispuși la alergii.

Cum poate fi prevenită intoxicația histaminică în urma consumului cărnii de pește?

  • Cumpărați doar pește de calitate, din surse de care sunteți sigur.
  • Carnea de pește congelată, care putea fi, la început, de foarte bună calitate, poate acumula o mare cantitate de histamină și deveni o sursă de intoxicație, dacă o veți decongela la temperatura camerei. Din acest motiv, pentru a preveni inoxicația, fie dezghețați rapid peștele, chiar înainte de a-l pregăti (în cuptorul cu microunde sau sub un jet de apă caldă), fie încet, în frigider, la temperaturi care nu depășesc 4 C.
  • Dacă vă îndeletniciți dvs. înșivă cu pescuitul, pentru a preveni intoxicația histaminică, peștele trebuie răcit până la temperaturi sub 10 C imediat după ce este prins. La aceste temperaturi, peștele poate fi păstrat până la 6 ore. După aceasta, carnea de pește trebuie congelată.

Cum putem elimina histaminele din carnea de pește, pentru ca aceasta să devină sigură?

În condiții casnice, acest lucru este practic imposibil. Histamina este termostabilă, adică nu se distruge sub acțiunea temperaturilor înalte. De aceea, chiar și prepararea adecvată a peștelui nu face carnea acestuia mai sigură.

Durerile abdominale și diareea după consumul cărnii de escolar

Unii omanei care consumă carnea peștilor din speciile Ruvettus pretiosus și Lepidocybium flavobrunneum (reuniți, de regulă, în limba română, sub denumirea generică de pești escolar), se confruntă cu următoarea problemă: la câteva ore sau a doua zi după ce consumă carnea acestor pești, ei încep să acuze diaree severă și dureri abdominale, în fecale putând fi observată o substanță uleioasă, de culoare galbenă sau portocalie.

Cazurile date sunt considerate, deseori, drept «toxiinfecții alimentare», dar, în realitate, nu au nicio legătură cu intoxicația în înțelesul obișnuit al acestui cuvânt.

Cauza diareei sau a durerilor abdominale după consumul cărnii de escolar rezidă în faptul că acest tip de pește conține, în proporție de 20%, o substanță de natură ceroasă. Această substanță nu este toxică, dar nu se digerează în intestinul uman și are un puternic efect laxativ.

O altă cauză a interpretării eronate a simptomelor care apar după consumul peștilor escolar e faptul că peștele dat este, deseori, vândut sub alte denumiri (de exemplu, ton, cod, morun ș.a.). Tocmai din acest motiv, oamenii care știu deja ce efect poate avea escolarul, cred, în mod greșit, că au consumat un alt pește, care nu ar trebui să provoace o asemenea reacție.

Ce tratament este necesar în acest caz?

Nu este nevoie de niciun tratament special în cazul în care, după ce consumați escolar, acuzați diaree. Treptat, diareea și durerile abdominale se atenuează și trec.

Dacă vă place gustul cărnii de escolar și doriți să-l consumați și pe viitor, străduiți-vă să nu mâncați porții mari (mai mult de 150 g) de pește la o singură masă. Aceasta va contribui la prevenirea acțiunii laxative pe care o are carnea escolarului.

Toxiinfecțiile alimentare cauzate de peștii recifelor (ciguatera)

Multe specii de pești (inclusiv murena, baracuda, lutianul roșu, seriola etc.) care viețuiesc în apele tropicale din apropierea recifelor de corali, pot acumula o cantitate mare de substanțe foarte toxice, produse de algele marine.

Consumul unor pești de acest gen poate provoca o intoxicație severă. De cele mai multe ori, are loc o otrăvire cu toxina numită ciguatera.

Intoxicația debutează cu senzația de greață, cu o diaree apoasă abundentă și dureri abdominale. Aceste simptome trec în decurs de 24 de ore, dar, peste 3 zile, persoana afectată poate acuza și un șir întreg de tulburări neurologice, inclusiv modificarea sensibilității la temperatura ambiantă (frigul este perceput drept căldură), pruritul sever al pielii, senzația falsă a clătinării dinților, înțepăturile în buze, modificarea percepției gustative, apariția gustului «metalic» în gură, senzația de «căldură» pe suprafața pielii și de «frig» în interiorul corpului, amețeala severă, convulsiile, tulburarea mersului. Asemenea simptome pot persista timp de mai multe luni.

Nu există, deocamdată, niciun tratament special pentru intoxicația cu pești ce conțin toxina ciguatera.

În alte cazuri, peștii tropicali pot conține cantități mari de toxine halucinogene. După ce consumăm carnea unor asemenea pești, simptomele intoxicației devin perceptibile peste câteva minute și constau în tulburări de echilibru și de coordonare a mișcărilor, în apariția unor halucinații vizuale sau auditive și în comportamentul anormal al persoanei. Aceste simptome trec în câteva ore, dar, în tot acest răstimp, persoana afectată trebuie să se afle sub supraveghere (delirând sau având halucinații, omul își poate face rău).

Intoxicația cu peștele fugu

Intoxicația cu peștele fugu ar putea fi extrem de periculoasă și provoacă, de multe ori, decesul.

Cauza intoxicației este otrava foarte puternică (tetrodotoxină) ce se conține în peștele fugu, precum și în alți pești din apele calde ale oceanelor Indian și Pacific (de pildă, caracatițele-cu-inele-albastre, stelele-de-mare, guvizii).

Cele mai multe decese, cauzate de toxiinfecțiile cu carnea peștelui fugu, se datorează bucătarilor neprofesioniști care nu au pregătirea specială pentru a prepara acest tip de pește.

Doza letală de tetrodotoxină pentru om se poate conține în doar 7 grame de carne fugu, preparată în mod necorespunzător.

Simptomele otrăvirii cu carnea peștelui fugu pot apărea într-un interval de la câteva minute la câteva ore după consum:

  • Slăbiciune pronunțată;
  • Tulburări de coordonare a mișcărilor;
  • Convulsii;
  • Încetinirea ritmului cardiac;
  • Pierderea cunoștinței.

De regulă, cu cât mai repede apar simptomele, cu atât mai gravă este intoxicația. În caz de toxiinfecție alimentară severă cu fugu, omul poate muri în decurs de 15 minute.

În momentul de față, nu există niciun antidot împotriva toxinei peștelui fugu. Persoanele afectate pot supraviețui numai dacă doza de otravă nu este prea mare sau dacă li se acordă primul ajutor imediat după otrăvire (în reanimare, trebuie menținut în special ritmul respirator al pacientului).

data publicării: