Versiunea arhivată

Explicaţia detaliată a infertilităţii: cauzele posibile din partea femeii şi a bărbatului, analize şi investigaţii, tratament eficient


Datele actualizate cu privire la infertilitate pot fi accesate pe pagina Infertilitate și dificultăți în conceperea unui copil. Ghid argumentat științific pentru femei și bărbați.

Cuprins:

Noi avem probleme cu conceperea unui copil. Acest lucru ar putea însemna că cineva din cuplul nostru este infertil?

Multe cupluri care încearcă să conceapă un copil, adesea, se îngrijorează că nu reuşesc să facă acest lucru imediat (sau în termen de câteva luni) şi încep să bănuiască că cineva dintre ei (bărbatul sau femeia) suferă de infertilitate.

Deşi, în unele cazuri, sarcina, într-adevăr, poate să apară după unul sau mai multe acte sexuale, în majoritatea cazurilor, conceperea unui copil, în cazul perechilor sănătoase, durează de la câteva luni până la un an.

În cazul cuplurilor tinere sănătoase (femeia în vârstă de 20-35 ani), probabilitatea de sarcină, timp de 1 lună, cu condiţia raporturilor sexuale regulate, fără contracepţie, este de, aproximativ, 15-20%, ceea ce, în termen de 1 an, creează probabilitatea generală a sarcinii egală cu 90%.

Probabilitatea sarcinii doar puţin depinde de vârsta bărbatului, în schimb, scade progresiv pe măsură ce femeia îmbătrâneşte. Cea mai mare probabilitate de sarcină apare la femeile mai tinere de 30 de ani. După 30 şi, în special, după 40 de ani, activitatea sistemului reproductiv feminin se reduce semnificativ, ceea ce poate cauza probleme în conceperea un copil.

Astfel, dacă de la momentul în care începeţi încercarea de a concepe un copil a trecut o perioadă mai mică decât un an, nu vă descurajaţi, nu vă gândiţi la infertilitate şi aşteptaţi ceva mai mult timp, continuând încercările.

Despre o posibilă infertilitate se vorbeşte atunci când un cuplu nu poate concepe un copil timp de 1 an de contacte sexuale neprotejate regulate.

Conform unor cercetări recente, cu problema infertilităţii se confruntă fiecare a 7-a pereche, dar, datorită metodelor moderne de diagnostic şi tratament, în cele mai multe cazuri, această problemă poate fi rezolvată cu succes.

În care cazuri, într-adevăr, trebuie să vă adresaţi medicului?

De rezolvarea problemelor legate de conceperea unui copil se ocupă ginecologii, urologii, sexologii, endocrinologii (în funcţie de cauza infertilităţii). Dacă nu ştiţi ce ar putea fi cauza problemei legate de conceperea unui copil în cazul dumneavoastră, contactaţi direct medicul ginecolog sau adresaţi-vă în centrul de planificare a familiei.

Dacă în cuplul Dvs. femeia este mai tânără de 30 de ani şi ea are un ciclu menstrual regulat, e nevoie să vă adresaţi medicului nu mai devreme de un an de la începutul încercărilor de a concepe un copil.

Dacă vă adresaţi mai devreme, medicul poate să vă recomande să continuaţi încercările (până la o perioadă de 1 an) şi apoi să reveniţi la consultaţie, dacă în această perioadă “nu se reuşeşte nimic”.

Dacă în cuplul Dvs. femeia are vârsta de peste 30 de ani, puteţi să vă adresaţi medicului după 6 luni de încercări eşuate de a concepe.

De asemenea, puteţi să vă adresaţi medicului cu câteva luni mai devreme în cazul în care:

  • Femeia are un ciclu menstrual instabil (întârzieri mari ale menstruaţiei);
  • Unul dintre parteneri (sau ambii) deja are sau a avut copii.

Prima vizită la medic

La prima vizită la medic, cu privire la identificarea unor posibile cauze ale infertilităţii, trebuie să vină ambii parteneri. Acest lucru este necesar chiar dacă unul dintre parteneri este convins că el nu poate fi cauza dificultăţilor în conceperea copilului.

În timpul primei vizite la medic, asiguraţi-vă că puteţi să-i oferiţi toată informaţia referitoare la starea de sănătate a Dvs. şi a partenerului Dvs., de care dispuneţi. Acest lucru poate reduce semnificativ durata de timp şi cheltuielile financiare pentru investigaţiile medicale şi pentru tratament.

Ce fel de întrebări vă poate pune medicul în timpul primei vizite?În timpul primei vizite, medicul, pentru a-şi forma o imagine mai detaliată cu privire la capacitatea reproductivă a cuplului şi pentru a stabili un plan al examinărilor ulterioare, vă poate pune următoarele întrebări:

Întrebările puse femeii:

  • Cât durează intervalul între două menstruaţii (lungimea ciclului menstrual)?
  • Cât de regulate sunt menstruaţiile? Se întâmplă întârzieri ale menstruaţiei?
  • Cât de mult timp durează sângerarea în timpul menstruaţiei?
  • Aţi observat, fie că dureri abdominale, fie că secreţii vaginale neobişnuite?
  • Aţi avut o sarcină / copii în trecut?
  • Aţi avut un avort?

Întrebările puse bărbatului şi femeii:

  • Aţi suferit în trecut de infecţii cu transmitere sexuală?
  • Aţi suferit în trecut intervenţii chirurgicale. Dacă da, care anume?
  • Suferă cineva dintre membrii familiei sau dintre rudele apropiate, de unele boli genetice?
  • Ce mijloace suplimentare (de exemplu, lubrifianţi), utilizaţi în timpul actului sexual?
  • Cât de des aveţi contacte sexuale?
  • Ce boli aţi suportat, inclusiv, în copilărie?
  • Ce medicamente utilizaţi în prezent?
  • Ce metode de contracepţie aţi utilizat anterior?

În timpul unei conversaţii cu medicul, nu trebuie să vă ruşinaţi sau să ascundeţi ceva. Trebuie să fiţi siguri că medicul înţelege problema Dvs. mai bine decât oricine şi, desigur, vrea să vă ajute.

Dacă vă temeţi de reacţia partenerului Dvs. la unele dintre răspunsurile dumneavoastră, înainte de a merge la medic, discutaţi cu el, sau discutaţi cu medicul între patru ochi.

Ce motive pot provoca probleme în conceperea unui copil?

Pentru a înţelege mai bine cauzele care pot conduce la infertilitate şi “cum funcţionează” tratamentele infertilităţii, ar trebui aveţi o închipuire corectă despre modul în care are loc concepţia. Dacă nu sunteţi siguri în cunoştinţele Dvs. despre concepere, sau dacă în continuarea articolului veţi găsi termeni de neînţeles, citiţi articolul nostru Răspunsuri la cele mai importante întrebări cu privire la conceperea copilului.

Cauze de infertilitate la femei

Mai jos, vom explica ce probleme de sănătate la femei pot conduce la infertilitate şi ce teste şi examene vă poate prescrie medicul, pentru a le identifica.

Problemele asociate cu funcţionarea ovarelor. Tulburarea sau absenţa ovulaţiei.

Cea mai importantă funcţie a ovarelor este producerea hormonilor sexuali feminini (estrogen şi progesteron) şi ovulaţia – eliberarea gameţilor feminini (ovulelor), necesari pentru concepţie.

Problemele legate de ovulaţie sunt cauzele fiecărui al patrulea caz de infertilitate.

Despre faptul, există sau nu ovulaţia în organismul femeii, se poate judeca după regularitatea ciclului menstrual.

La femeile cu durata de la 20 până la 40 zile a ciclului menstrual regulat, ovulaţia, de regulă, are loc în timpul fiecărui (sau aproape fiecărui) ciclu menstrual.

La femeile cu cicluri menstruale neregulate, cu cicluri menstruale rare, sau cu absenţa totală a menstruaţiei, ovulaţia apare foarte rar sau deloc.

Pentru verificarea funcţionării corecte a ovarelor şi a faptului dacă în organismul femeii se produce ovulaţia, medicul poate prescrie următoarele examinări:

Determinarea nivelului de hormoni sexuali în sânge

Pentru a testa funcţia ovarelor şi a determina dacă femeia poate concepe un copil, se efectuează determinarea nivelului de progesteron în sânge.

De obicei, această analiză se efectuează între a 19-a şi a 23-a zi a ciclului menstrual cu lungimea de 28 zile (numărarea începe cu prima zi a menstruaţiei). Dacă la Dvs. ciclul menstrual are o altă durată decât 28 zile, medicul vă va spune când anume ar trebui să treceţi testul.

Nivelurile admisibile de progesteron în sânge (normele variază în funcţie de laboratorul în care se efectuează analiza) vor indica faptul că ovarele produc hormonii într-o cantitate suficientă pentru dezvoltarea sarcinii.

În schimb, nivelurile scăzute de progesteron pot indica o dereglare a funcţionării ovarelor.

Ecografia uterului şi a ovarelor

Examinarea ecografică a uterului şi a ovarelor ajută la determinarea prezenţei unor boli care pot cauza infertilitate (de exemplu, sindromul ovarelor polichistice, fibromul (miomul) uterin, polipii, endometrioza, etc.), precum şi la determinarea faptului dacă există în ovare are loc ovulaţia.

De obicei, ecografia uterului şi a ovarelor se efectuează în a 5-7-a zile ale ciclului menstrual, dar, în unele cazuri, pentru mai multe informaţii cu privire la funcţionarea ovarelor (observarea creşterii unui folicul şi a ovulaţiei), ecografia ar trebuie să fie repetată în a 8-10-a, a 14-16-a şi a 22-24-a zile.

O explicaţie detaliată a modului în care se realizează ecografia uterului şi a ovarelor, şi ce ar putea însemna rezultatele acestei examinări, sunt prezentate în articolul Ecografia uterului şi a ovarelor.

Dacă femeia are un ciclu menstrual neregulat, iar sondajele arată încălcarea concentraţiei normale a hormonilor sexuali în sânge şi absenţa ovulaţiei, medicul poate prescrie anumite medicamente (inclusiv, contraceptivele hormonale, preparatele progesteronului) pentru a normaliza funcţia ovarelor.

Cu toate că în timpul tratamentului cu aceste preparate hormonale femeia, practic, pierde capacitatea de a concepe un copil, după ce se încheie administrarea preparatelor, sistemul de reproducere a femeii începe să lucreze într-un ritm nou, reglat şi favorabil pentru concepţie.

Dacă medicul v-a prescris contraceptive hormonale şi aveţi întrebări sau nesiguranţă cu privire la administrarea lor, citiţi articolul nostru Contraceptivele orale.

Principalele cauze ale infertilităţii asociate cu permeabilitatea trompelor uterine

Dereglarea permeabilităţii trompelor uterine (trompe înfundate) este cauza a 25% dintre toate cazurile de infertilitate.

Ocluzia lumenului trompelor uterine poate să se dezvolte pe fondul diferitelor boli, inclusiv chlamydia, gonoreea, tricomonaza şi salpingooforita provocată de aceste infecţii.

Mai rar, cauzele obstrucţiei trompelor uterine pot fi endometrioza, aderenţele la nivelul abdomenului, formate după intervenţii chirurgicale suportate în trecut.

În cele mai multe cazuri, singurul simptom al blocării trompelor uterine este infertilitatea; din aceste considerente, înainte de a încerca să conceapă un copil, femeia ar putea să nu ştie nimic despre existenţa acestei probleme.

Pentru verificarea permeabilităţii trompelor uterine se efectuează histerosalpingografia. În timpul examinării, în cavitatea uterină se introduce o substanţă specială de contrast. Dacă trompele uterine sunt practicabile, substanţa de contrast se distribuie rapid din uter în tuburile uterine şi, prin ele, nimereşte în cavitatea abdominală. Dacă una sau ambele trompe uterine sunt blocate, substanţa de contrast se opreşte la nivelul obstacolului.

Detalii referitor la modul de pregătire pentru această investigaţie citiţi în articolul Histerosalpingografia.

Dacă examenul arată că una sau ambele trompe uterine sunt blocate, medicul vă poate recomanda o intervenţie chirurgicală laparoscopică.

În timpul laparoscopiei, medicul poate elimina cauza obstrucţiei trompelor uterine (de exemplu, aderenţele care constrâng trompele uterine). Dacă, în timpul laparoscopiei, medicul vede că recuperarea practicabilităţii trompelor uterine nu este posibilă, el poate lua decizia să le elimine totalmente, pentru a spori probabilitatea succesului de fertilizare în vitro (FIV), care este singura modalitate de a concepe un copil pentru femeile cu trompe uterine blocate.

O explicaţie detaliată a chirurgiei laparoscopice şi a modului în care să vă pregătiţi de această procedură, dacă v-au prescris-o, este prezentată în articolul Laparoscopia.

Explicaţii suplimentare referitor la obstrucţia trompelor uterine şi răspunsuri detaliate la cele mai importante întrebări privind această problemă sunt prezentate în articolul Trompe uterine înfundate.

Cauzele principale ale infertilităţii asociate cu starea uterului

Mucoasa uterului este mediul de ataşare şi dezvoltare a embrionului, astfel încât orice modificare patologică a acesteia poate declanşa infertilitate. Aproximativ, 5% dintre toate cazurile de infertilitate sunt asociate cu boli ale uterului.

Bolile uterului care pot conduce la infertilitate sunt polipii, miomul, endometrioza, aderenţele (vezi Aderenţe în cavitatea uterină). Cauzele mai puţin frecvente ale infertilităţii asociate cu anomaliile cavităţii uterine pot fi rămăşiţele placentare după naştere şi defectele congenitale ale uterului.

Problemele enumerate mai sus sunt, de obicei, detectate în timpul ecografiei şi al histerosalpingografiei (vezi mai sus).

Pentru a clarifica starea uterului, precum şi pentru a elimina anumite cauze ale infertilităţii asociate cu starea uterului (de exemplu, îndepărtarea polipilor), medicul poate, de asemenea, să vă prescrie histeroscopia şi chiuretajul.

Explicaţia detaliată a modului de efectuare a acestor proceduri şi ce trebuie să faceţi dacă medicul v-a prescris aceste proceduri, este prezentată în articolele Histeroscopia, Chiuretaj.

Principalele cauze ale infertilităţii asociate cu starea colului uterin

Unele boli ale colului uterin pot împiedica pătrunderea spermei în uter şi, astfel, să provoace infertilitatea. Până la 10% dintre toate cazurile de infertilitate sunt asociate cu bolile colului uterin.

În corpul unei femei sănătoase canalul colului uterin este umplut cu un mucus vâscos care opreşte spermatozoizii cu o formă neregulată şi pregăteşte spermatozoizii normali să se întâlnească cu ovulul.

Reducerea cantităţii mucusului cervical (de exemplu, în caz de reducere în sângele femeii a estrogenului) sau modificarea proprietăţilor fizico-chimice ale acestuia pot provoca infertilitate din cauza tulburării de tranziţie a spermatozoizilor din vagin în uter prin canalul colului uterin.

O altă cauză a infertilităţii asociate cu starea colului uterin este stenoza (îngustarea pronunțată) a canalului cervical, care poate fi o consecinţă a infecţiilor, a intervenţiilor chirurgicale (inclusiv, pe motivul eroziunii colului uterin) şi a investigaţiilor medicale.

În unele cazuri, cauza infertilităţii poate fi o infecţie activă a colului uterin (cervicita), care necesită tratament cu antibiotice.

Pentru a clarifica starea colului uterin, medicului efectuează o examinare generală ginecologică şi, în unele cazuri, colposcopia.

Explicaţia detaliată a modului de efectuare a acestor proceduri şi ce trebuie să faceţi dacă medicul v-a prescris aceste proceduri, este prezentată în articolele Colposcopia, Examenul ginecologic.

Cauzele de infertilitate a bărbatului

Infertilitatea bărbatului este cauza de eşec în, aproximativ, 15% dintre toate cazurile de incapacitatea de a concepe un copil. În 25% dintre cazuri, infertilitatea se datorează unor probleme de sănătate şi ale bărbatului, şi ale femeii.

Principala cauză a infertilităţii masculine este reducerea calitîţii spermei, care poate fi exprimată prin modificarea formei, prin mobilitatea şi prin cantitatea spermatozoizilor care se conţin în ea.

La rândul său, declinul în calitatea spermei poate fi asociat cu infecţiile, cu viciile, cu bolile sau cu traumatismele suportate în trecut, cu disfuncţiile sexuale şi cu alte motive, descrise în detaliu mai jos.

Din fericire, marea majoritate a cazurilor de infertilitate masculină sunt reversibile, adică, se supun bine tratamentului.

Cum funcţionează sistemul reproductiv al bărbaţilor sănătoşi si ce se întâmplă în cazul infertilităţii masculine?

După cum ştiţi, conceperea unui copil are loc la puţin timp după ce gametul masculin (spermatozoidul) fuzionează cu gametul feminin (ovulul). În acest sens, capacitatea bărbatului de a concepe un copil totalmente depinde de numărul şi de “sănătatea” spermatozoizilor lui.

Spermatozoizii se produc în testicule. O generaţie de spermatozoizi se maturizează timp de, aproximativ, 70 zile. În fiecare zi, în testiculele bărbatului sănătos, se produc zeci de milioane de spermatozoizi noi, capabili de a fertiliza.

Formarea normală a spermatozoizilor se produce la o temperatură cu 2,5-3 C mai joasă decât temperatura normală a corpului (anume din această cauză testiculele bărbatului sunt situate în scrot, unde temperatura este mai mică decât în interiorul corpului).

Spermatozoizii maturi ies din testicule prin două ducturi deferente care trec de la testicule, prin cavitatea abdominală, la prostată. Lungimea fiecărui canal deferent al bărbatului sănătos adult este de 40 cm, iar diametrul lumenului nu depăşeşte 1-2 mm.

În apropiere de prostată, fiecare duct deferent se extinde şi formează o veziculă seminală în care se acumulează spermatozoizii maturi. În ducturile deferente şi în veziculele seminale, spermatozoizii se amestecă cu lichidul seminal care, în mare parte, constituie sperma (astfel, ţinând cont doar de volumul spermei sau de prezenţa ei nu se poate judeca despre prezenţa spermatozoizilor în ea).

În timpul orgasmului, se produce o contracţie puternică a pereţilor canalelor deferente, a veziculelor seminale şi a prostatei, ceea ce declanşează eliberarea câtorva mililitri de material seminal din tractul genital masculin (ejaculare).

Infertilitatea masculină poate consta în următoarele:

  1. În organismul bărbatului se produce un număr insuficient de spermatozoizi;
  2. Spermatozoizii formaţi au o formă incorectă şi nu se pot mişca;
  3. Ducturile deferente ale bărbatului, prin care se ejaculează spermatozoizii, sunt blocate, ceea ce, la rândul său, împiedică eliberarea spermatozoizilor în timpul orgasmului.

Cauzele posibile ale încălcărilor de producere, de formă şi de motilitate a spermatozoizilor

Varicocelul – ar putea contribui la infertilitate ca urmare a creşterii temperaturii în scrot. Cu toate acestea, nu toţi bărbaţii care suferă de varicocel sunt infertili. Studiile arată că varicocelul există, aproximativ, la 20% dintre bărbaţii sănătoşi. La bărbaţii care se confruntă cu dificultăţi în conceperea unui copil, varicocelul se depistează aproape de 2 ori mai des (până la 40%).

O explicaţie detaliată a ceea ce este varicocelul şi ce tratament este necesar pentru eliminarea acestuia, este prezentat în articolul Varicocel.

Criptorhidismul (testicul necoborât în scrot), rareori, cauzează infertilitatea la bărbaţi, din două motive:

  • De cele mai multe ori nu coboară doar unul dintre testicule, iar al doilea coboară în scrot şi produce o cantitate suficientă de spermatozoizi;
  • În cele mai multe cazuri, necoborârea unuia sau a ambelor testicule se descoperă şi se tratează în copilărie.

Identificarea necoborârii unuia sau a ambelor testicule poate fi determinată prin palparea uşoară a scrotului. Testicul necoborât este asociat cu un risc foarte ridicat de a dezvolta cancer testicular, astfel încât, în cazul criptorhidismului, trebuie, cât mai curând posibil, să se efectueze o intervenţie chirurgicală.

Oreion (parotidita epidemică) este o cauza relativ rară a infertilităţii la bărbaţi. Această boală poate cauza infertilitatea doar atunci când la pacient se inflamează ambele testicule. Inflamaţia unuia dintre testicule pe fondul oreionului apare, aproximativ, în 20% dintre cazuri, iar inflamarea ambelor testicule se întâmplă foarte rar.

Schimbarea concentraţiei hormonilor sexuali poate fi cauza infertilităţii la bărbaţii cu diferite boli endocrine sau cu boli genetice. De obicei, cu excepţia infertilităţii, există şi alte semne ale bolii (de exemplu, o tendinţă spre obezitate, creşterea slabă a părului pe faţă şi pe corp, înălţimea foarte mare, impotenţa, etc.).

Cauzele dereglării permeabilităţii ducturilor deferente

Infecţiile cu transmitere sexuală (chlamydia, ureaplasmoză, micoplasmoză, gonoree, tricomonază, sifilis), sunt printre cele mai comune cauze ale infertilităţii la bărbaţi. În lipsa unui tratament adecvat, infecţia poate conduce la blocarea canalelor deferente şi la scăderea motilităţii spermatozoizilor.

Adesea, infecţiile cu transmitere sexuală se dezvoltă pe neobservate (fără simptome) şi se manifestă numai prin apariţia infertilităţii.

Traumele testiculelor suportate în trecut pot conduce la blocarea ambelor ducturi ejaculatorii. Pot să nu existe alte simptome ale traumei.Blocarea canalelor deferente în timpul intervenţiei chirurgicale pe motivul herniei inghinale poate fi cauza infertilităţii la bărbaţii care au suferit o intervenţie chirurgicală de înlăturare a herniei pe ambele părţi.

Absenţa congenitală a canalelor deferente şi a veziculelor seminale – se întâlneşte relativ rar şi nu prezintă alte simptome decât infertilitatea.

Medicamente care pot provoca infertilitate

Infertilitatea poate fi provocată de administrarea următoarelor medicamente: Amiodarona, medicamentele pentru tratarea cancerului, Cimetidina, Colchicina, Digoxina, Eritromicina, Gentamicina, Ketoconazolul, Metotrexatul, Nitrofurantoinul, Fenitoina, Spironolactona, Sulfasalazina, Glucocorticoizii.

În cele mai multe cazuri, după încetarea administrării medicamentelor enumerate mai sus, capacitatea de reproducere a bărbaţilor se restabileşte.

Infertilitatea pe fondul disfuncţiei sexuale

Infertilitatea poate fi cauzată de unele boli în cazul cărora se încalcă posibilitatea decurgerii normale a actului sexual: impotenţa, ejacularea prematură, ejacularea retrogradă, hipospadia.

Infertilitatea şi sportul

Unele studii au arătat că exerciţiile fizice intense (mai ales, alergarea pe distanţe lungi) pot conduce la perturbarea producţiei normale a spermatozoizilor şi să determine infertilitate temporară.

Infertilitatea şi greutatea corporală

Excesul de greutate (obezitatea) poate perturba serios producţia spermatozoizilor ca urmare a modificărilor statutului hormonal al organismului bărbatului (în ţesutul adipos se produce hormonul sexual feminin – estrogenul). În acelaşi timp, pierderea prea bruscă în greutate şi nutriţia proastă pot provoca, de asemenea, probleme în conceperea unui copil.

Infertilitatea cauzată de bolile organelor interne

În unele cazuri, infertilitatea poate apărea la bărbaţii care suferă de diabet zaharat, de obezitate, de fibroza chistică (mucoviscidoză), de hipertensiune arterială, la bărbaţii cu insuficienţa renală, la pacienţii care au suportat accident vascular cerebral sau traume ale măduvei spinării.

Efectele nocive ale factorilor externi

Funcţionarea normală a testiculelor şi producerea spermatozoizilor activi poate fi afectată în următoarele situaţii:

  • Contactele cu pesticidele şi cu toxinele industriale (inclusiv, metale grele, cum ar fi plumbul) sunt unele dintre cele mai comune cauze ale infertilităţii la bărbaţii care lucrează în domeniul agriculturii şi ai industriei chimice.
  • Unele produse alimentare fabricate din soia pot conţine un număr mare al hormonilor de plante care blochează producţia spermatozoizilor la bărbaţi.
  • Temperatura înaltă în zona testiculelor (de exemplu, în cazul unor vizite frecvente la saună sau băi fierbinţi frecvente) poate reduce temporar numărul spermatozoizilor produşi şi, prin urmare, poate reduce capacitatea bărbatului de a concepe un copil.
  • Drogurile, alcoolul şi tutunul pot conduce la o scădere temporară în producţia spermatozoizilor în testicule. De regulă, renunţarea la obiceiuri nocive conduce la restaurarea capacităţii reproductive a bărbatului.

Teste pentru a determina cauza infertilităţii masculine

Pentru a identifica cauza exactă a infertilităţii masculine, medicul poate să vă propună să efectuaţi următoarele investigaţii medicale:

Examinarea generală

În timpul examinării generale, medicul evaluează starea testiculelor bărbatului. După cum s-a menţionat mai sus, în unele cazuri, infertilitatea masculină poate fi cauzată de unele boli, cum ar fi varicocel, testicule necoborâte (criptorhidie), care pot fi depistate în timpul examinării şi prin palparea atentă a scrotului.

Spermograma

Analiza materialului seminal (spermograma) este principala metodă de examinare a bărbaţilor care se confruntă cu problema infertilităţii. Analiza materialului seminal permite evaluarea proprietăţilor şi a cantităţii de spermă care pot afecta probabilitatea de a concepe un copil.

 O explicaţie detaliată a modului în care trebuie să vă pregăti pentru spermogramă şi ce pot însemna rezultatele acestei analize sunt prezentate în articolul Spermograma.

Analize pentru depistarea infecţiilor

Datorită faptului că marea majoritate a cazurilor de infertilitate masculină sunt cauzate de diferite infecţii, la detectarea oricăror anomalii în analiza materialului seminal se efectuează o serie de teste pentru depistarea posibilelor infecţii.

Biopsia testiculară

Biopsia testiculară este o metodă de examinare, în care medicul recoltează o mostră microscopică a ţesutului testicular masculin, care este apoi examinat la microscop. Biopsia testiculară ajută la identificarea cauzelor de infertilitate, asociate cu diferite boli ale testiculelor.

Determinarea nivelului de hormoni sexuali în sânge

Modificarea concentraţiei normale de hormoni sexuali în sângele bărbatului (prea mică sau prea mare) poate conduce la o încălcare a producţiei spermatozoizilor şi a potenţei. Pentru diagnosticul şi tratamentul infertilităţii la bărbaţi, de regulă, se evaluează nivelul concentraţiei în sânge a hormonului foliculostimulant (FSH) şi a testosteronului. În unele cazuri, medicul poate prescrie şi o analiză pentru determinarea nivelului hormonului luteinizant (LH).

Detectarea anticorpilor împotriva spermatozoizilor

În unele cazuri, cauza infertilităţii masculine pot fi anticorpii împotriva spermatozoizilor pe care le produce sistemul imunitar al organismului bărbatului. Contactând cu spermatozoizii, anticorpii le imobilizează.

Detectarea anticorpilor împotriva spermatozoizilor se efectuează cu ajutorul testelor imunologice speciale.

Analiza genetică

Analiza genetică a spermatozoizilor poate fi necesară pentru a identifica unele cauze rare de infertilitate a bărbaţilor, asociate cu bolile genetice.

Ce puteţi face până a vă adresa la medic?

Datorită faptului că multe dintre cauzele frecvente ale infertilităţii masculine sunt reversibile, înainte de a merge la medic sau în perioada de aşteptare a rezultatelor investigaţiilor, încercaţi:

  • Să duceţi un mod de viaţă sănătos, care presupune o alimentaţie sănătoasă, exerciţii fizice regulate;
  • Dacă sunteţi obez, străduiţi-vă să slăbiţi;
  • Evitaţi fumatul, consumul excesiv de alcool şi utilizarea oricăror droguri;
  • Renunţaţi la lenjerie intimă strâmtă (slipi sau boxeri) şi purtaţi doar slipii de bumbac largi;
  • Încercaţi cât mai rar să mergeţi la saună şi să faceţi doar duş răcoros sau baie abia călduţă;
  • Încercaţi să reduceţi stresul şi supra-oboseală, odihniţi-vă mai mult.
După cum s-a menţionat mai sus, noua generaţie a spermatozoizilor ajunge la maturitate, aproximativ, în 70 de zile, astfel încât, dacă vă decideţi să schimbaţi modul de viaţă, eficienţa acestor măsuri poate fi evaluată nu mai devreme decât peste 2,5-3 luni.

Influenţa vârstei asupra sănătăţii reproductive a bărbaţilor

…am următoarea întrebare: Este adevărat că activitatea şi durata vieţii spermatozoizilor în organismul femeii depinde de vârsta bărbatului? Mulţumesc”

Diferite studii arată că la bărbaţii de vârstă înaintată scade cantitatea totală de spermă şi numărul total de spermatozoizi în spermă. În plus la aceasta, s-a descoperit că spermatozoizii cu formă neregulată şi cu viabilitate redusă se depistează mai des în sperma bărbaţilor în vârstă.

S-a observat, de asemenea, că, în sperma bărbaţilor în vârstă, mai frecvent se întâlnesc spermatozoizi cu tulburări cromozomiale şi genetice, ceea ce, la rândul său, poate crea dificultăţi de concepere, poate spori probabilitatea întreruperii spontane a sarcinii şi poate conduce la naşterea copiilor cu boli genetice.

Cu toate acestea, efectul vârstei asupra capacităţii de a concepe un copil la bărbaţi este mai puţin pronunţat decât la femei. Tulburările enumerate mai sus în calitatea spermei la bărbaţi mai în vârstă nu ajung întotdeauna la un nivel critic şi, prin urmare, mulţi bărbaţi îşi păstrează capacitatea de a concepe un copil până la o vârstă înaintată.

Influenţa vârstei asupra sănătăţii reproductive a femeilor

Studiile au arătat că la femeile cu vârsta peste 30 de ani, probabilitatea dezvoltării infertilităţii creşte brusc şi, de asemenea, creste probabilitatea că tratamentul infertilităţii va fi ineficient.

După cum s-a menţionat mai sus, la femeile în vârstă de 20-30 de ani, probabilitatea de a concepe timp de o lună, cu condiţia actelor sexuale neprotejate regulate, este, în medie, de 20%. La femeile în vârstă de peste 40 de ani, această cifră scade la 5%.

Următorul tabel oferă o evaluare a capacităţii femeii de a concepe un copil pe cale naturală, în funcţie de vârsta ei:

Creşterea incidenţei infertilităţii, în funcţie de vârsta femeii

Categoria de vârstă

Frecvenţa cazurilor de infertilitate la 100 de femei

Din ele nu vor fi în măsură de a concepe un copil după tratament

20-24 de ani 7 6%
25-29 de ani 9 9%
30-34 de ani 15 15%
35-39 de ani 22 30%
40-44 de ani 29 64%

Cu vârsta, la femei nu scade doar probabilitatea de a concepe un copil în mod natural, dar, de asemenea, creşte probabilitatea de avort spontan (pierderea sarcinii), precum şi de dezvoltare a unor boli genetice grave la copii:

Probabilitatea riscului de întrerupere spontană a sarcinii în funcţie de vârsta femeii

Vârsta femeii gravide

Probabilitatea riscului de întrerupere spontană a sarcinii

19 – 29 ani 10%
30 – 34 ani 12%
35 – 39 ani 18%
40 – 44 ani 34%
Peste 45 de ani 53%

Riscul dezvoltării sindromului Down la copii în funcţie de vârsta femeii

Vârsta mamei

Riscul dezvoltării sindromului Down

20 0,05%
25 0,08%
30 0,1%
35 0,26%
40 0,9%
45 3,33%
49 9%

Infertilitatea inexplicabilă

Aproximativ, în 10% dintre cazuri, în ciuda examinărilor îndelungate şi detaliate ale ambilor parteneri, medicii nu pot determina cauza exactă a infertilităţii. În aceste cazuri, infertilitatea se numeşte inexplicabilă.

Tratamentul infertilităţii inexplicabile, de obicei, începe cu prescrierea unor medicamente care stimulează funcţionarea ovarelor (vezi mai jos). Dacă şase cure consecutive nu aduc niciun rezultat, medicii pot recomanda acestui cuplu utilizarea metodei de fertilizare în vitro.

Ce puteţi face pentru a creşte şansele de concepţie, fără a merge la medic?

După cum ştiţi, ovulul poate fi fertilizat doar în primele 24 de ore după ovulaţie. Din aceste considerente, este important ca, la momentul ovulaţiei, în trompele uterine deja să fie spermatozoizi sau aceştia să ajungă acolo în a doua zi.

Pentru a creşte şansele de a concepe un copil, tuturor cuplurilor care suferă de infertilitate, li se recomandă să aibă contacte sexuale de cel puţin 3 ori pe săptămână, pe tot parcursul ciclului menstrual, cu excepţia zilelor de menstruaţie. Acte sexuale mai frecvente (mai mult de 4 ori pe săptămână), nu sunt recomandate, din cauza reducerii cantităţii spermatozoizilor în spermă.

Tratamentul infertilităţii

Tratamentul infertilităţii depinde de cauza care dereglează capacitatea reproductivă a cuplului, de vârsta partenerilor, de starea generală a sănătăţii lor şi de mulţi alţi factori.

Tratamentul de infertilitate la bărbaţi

Tratamentul infertilităţii masculine poate include:

Corecţia problemelor sexuale. Dacă cauza infertilităţii cuplului este impotenţa sau ejacularea precoce la bărbat, ar putea fi nevoie de un tratament special la medicul sexolog sau la urolog, în urmă căruia bărbatul va recăpăta capacitatea de a avea un act sexual deplin şi, astfel, şansele cuplului de a concepe un copil vor creşte.

Schimbări în calitatea şi cantitatea spermatozoizilor. Detectarea unor modificări cantitative şi calitative în urma analizei materialului seminal poate necesita un tratament special:

  • Tratamentul cu antibiotice, în cazul în care schimbarea în calitatea spermei este cauzată de o infecţie.
  • Tratamentul chirurgical, în cazul în care cauza de infertilitate este un varicocel sau blocarea canalelor deferente.
  • În cazul spermatozoizilor, fie inactivi, fie cu o structură deteriorată, soluţia problemei poate fi inseminarea intrauterină sau injectarea directă a spermatozoizilor în ovul (ICSI).

Tratamentul infertilităţii la femeii 

În cele mai multe cazuri, pentru tratamentul infertilităţii la femei se utilizează medicamente care sporesc probabilitatea ovulaţiei şi sprijină dezvoltarea sarcinii la etapele începătoare.

  • Clomifen acest medicament se administrează oral, sub formă de pastile. Clomifenul se utilizează pentru a stimula creşterea foliculară şi ovulaţia în cazul sindromului ovarului polichistic (SOP) şi în cazul altor boli ginecologice în care se afectează ovulaţia.
  • Gonadotropina umană de menopauză (h-MG) – acest medicament conţine o combinaţie a hormonului foliculostimulant (FSH) şi a hormonului luteinizant (LH), care sprijină funcţia ovarelor şi sporesc şansele de ovulaţie.
  • Preparatele hormonului foliculostimulant – stimulează funcţia ovarelor şi sprijină maturizarea oocitelor.
  • Gonadotropina corionică umană (hCG) – se utilizează, de obicei, în asociere cu clomifen, cu h-MG sau cu FSH, pentru a stimula ovulaţia.
  • Inhibitori de aromatază – medicamente de acest grup (Letrozol, Anastazol) sunt utilizate pentru tratamentul infertilităţii în caz de eşec al tratamentului cu Clomifen. În prezent, din cauza posibilităţii de apariţie a reacţiilor adverse grave, utilizarea acestor medicamente în tratamentul infertilităţii feminine s-a redus semnificativ.
  • Metformina – este un medicament care se utilizează, în principal, în tratamentul diabetului zaharat. În cazul infertilităţii feminine, Metformina stimulează ovulaţia şi normalizează metabolismul încălcat pe fondul unor boli, cum ar fi SOP.
  • Bromcriptina  – este un medicament utilizat pentru a trata tulburările menstruale şi infertilitatea asociată cu un nivel crescut de prolactină.
  • Contraceptivele orale sunt utilizate pentru a normaliza ciclul menstrual, pentru tratamentul endometriozei şi pentru a spori probabilitatea de sarcină după tratament.
Tratamentul cu toate medicamentele enumerate mai sus ar trebui să fie efectuat numai sub supravegherea medicului. În niciun caz, nu schimbaţi schema tratamentului (doza şi durata administrării medicamentelor) fără acordul medicului dumneavoastră.

La ce ar trebui să atrageţi atenţia?

În timpul ovulaţiei naturale, la femeile sănătoase, adesea, se eliberează doar un singur ovul care, după fertilizare, de obicei, dă naştere unui embrion. Medicamentele care stimulează funcţionarea ovarelor, sporesc probabilitatea de eliberare şi de fertilizare a mai multor ovule şi, astfel, creşte riscul de sarcină multiplă.

Multor cupluri care au aşteptat sarcina un timp îndelungat, vestea că ar putea să se nască mai mulţi copii odată le poate părea ca o mare bucurie. Cu toate acestea, în asemenea cazuri, ar trebui să se acorde atenţie faptului că sarcina multiplă implică un risc ridicat de naştere prematură, de greutate foarte mică a copiilor la naştere şi de alte probleme de sănătate la copii şi la mame.

Acesta este motivul pentru care, în cazul unei sarcini multiple pe fondul tratamentului de infertilitate, medicul poate recomanda oprirea dezvoltării uneia sau a mai multor embrionii, pentru a îmbunătăţi şansele de supravieţuire şi de dezvoltare normală a unui singur embrion.

Tratamentul chirurgical al infertilităţii

Intervenţia chirurgicală, la femei, poate fi necesară în cazul tratamentului infertilităţii asociate cu obstrucţia trompelor uterine, cu aderenţe din cavitatea abdominala, cu chisturi ovariene, cu fibroame, cu endometrioza, cu polipii uterini şi cu cancerul de col uterin.

La bărbaţi, chirurgia poate fi necesară pentru înlăturarea varicocelului.

Fertilizarea în vitro (FIV) – este unul dintre cele mai eficiente tratamente ale infertilităţii.

FIV decurge în următorul mod: iniţial, medicii obţin un ovul al femeii şi spermatozoizii bărbatului. Apoi spermatozoizii şi ovulul se plasează într-un mediu special, în incubator, unde are loc fertilizarea. După 4-5 zile de creştere într-un incubator, ovulul fertilizat este transferat în uterul mamei, unde acesta continuă să se dezvolte.
FIV permite vindecarea infertilităţii asociate cu obstrucţia trompelor uterine, cu endometrioza, cu nereguli menstruale. De asemenea, FIV permite depăşirea celor mai multe cazuri ale infertilităţii masculine.
Din cauza că, în timpul FIV, de regulă, se efectuează cultivarea simultană a mai multor embrioni, această procedură sporeşte riscul dezvoltării sarcinii multiple.

Injectarea spermatozoizilor direct în ovul (ICSI) este o modificare a FIV, în care, cu ajutorul unei seringi microscopice, spermatozoidul este injectat direct într-un ovul. Procedura ICSI este deosebit de eficientă în cazurile de infertilitate asociate cu motilitatea redusă sau cu forma neregulată a spermatozoizilor.

data publicării: