Herpes şi varicelă în timpul sarcinii, răspunsuri la cele mai importante întrebări: ce prezintă aceste boli, cât de periculoase sunt pentru viitorul copil şi pentru femeia însărcinată, posibilităţile de tratament

Multe femei, la care infecţia cu herpes sau simptomele acesteia sunt detectate în timpul sarcinii, sunt foarte îngrijorate cu privire la starea de sănătate a copilului lor ne-născut şi de modul în care această infecţie poate afecta propria lor sănătate. Acest articol oferă răspunsuri la cele mai importante întrebări despre herpes în timpul sarcinii: în care cazuri şi în ce moduri diferitele tipuri de infecţii cu virusul herpetic (herpes pe faţă, pe buze, pe corp, herpes genital) pot afecta dezvoltarea copilului, în care cazuri nu trebuie să vă faceţi griji din cauza detectării herpesului în timpul sarcinii, ce ar putea indica detectarea anticorpilor împotriva virusului, cum se efectuează tratamentul diferitor tipuri de infecţii herpes în timpul sarcinii, etc.

Explicarea unor termeni necesari pentru înţelegerea articolului

Din literatura medicală, în timpul vizitei la medic sau din viaţa de zi cu zi puteţi afla diferiţi termeni şi denumiri legate de herpes şi de tipurile lui. Deoarece aceşti termeni sunt adesea utilizaţi incorect şi îi induc pe mulţi în eroare, în continuare vom prezenta separat descrierea lor.

Herpes – aceasta nu este o singură infecţie, ci un grup de infecţii. În prezent, se cunosc 8 specii (tipuri) de virus herpes. Fiecare tip de virus herpes are caracteristicile sale şi provoacă boli distincte:

În acest articol ne vom concentra pe problemele legate, în primul rând, de influenţa viruşilor herpes simplex de tipuri 1 şi 2 asupra dezvoltării sarcinii. După cum s-a menţionat mai sus, aceşti viruşi provoacă herpesul genital, herpesul pe fată şi reprezintă riscul maximal în ceea ce priveşte transmiterea infecţiei copilului în timpul sarcinii şi la naştere.

Problemele legate de zona zoster (herpes pe corp) în timpul sarcinii sunt abordate la sfârşitul articolului.

Herpes genital în timpul sarcinii

Herpesul genital este o infecţie care poate fi declanşată de două tipuri ale viruşilor herpes:

• Virusul herpes simplex de tipul 1 (HSV1)
• Virusul herpes simplex de tipul 2 (HSV2)

Aceşti viruşi se aseamănă între ei şi sunt capabili să se reproducă în celulele nervoase şi în celulele pielii organelor genitale la bărbaţi şi la femei, provocând apariţia unor vezicule dureroase.

Care ar putea fi semnele şi simptomele herpesului genital în timpul sarcinii?

Principalele simptome ale herpesului genital în timpul sarcinii sunt veziculele dureroase care apar în zona genitală (în special, pe labii mari şi mici, în vagin şi pe colul uterin).

Peste un timp, bulele se sparg şi se transformă în ulceraţii superficiale care se acoperă rapid cu o crustă întunecată. Vindecarea deplină a ulceraţiilor poate dura până la 2 săptămâni.

Alte semne ale bolii includ:

• durere şi senzaţie de arsură în regiunea labiilor şi a deschiderii vaginale;
• senzaţie de arsură în timpul urinării;
• secreţii din vagin (dacă vezicule există în vagin şi pe cervix (pe colul uterin));
• extinderea şi sensibilitatea ganglionilor limfatici din regiunea inghinală;
• Apariţia febrei, a frisoanelor, a slăbiciunii;

Analiza a relevat în sângele meu “urme” ale virusului herpes. Ce ar însemna aceasta? Cum ar trebui să fie luat în considerare acest lucru, în caz de planificare a sarcinii?

Femeile însărcinate sau acele care intenţionează să rămână gravide, sunt, de multe ori, preocupate de faptul că “testul de sânge a relevat în sângele lor virusul herpes”.

Sintagma “virusul herpes în sânge” este greşită, iar temerile asociate cu acest fapt sunt nefondate:

• În primul rând, testele de sânge pentru virusul herpes detectează în sânge nu virusul însuşi, ci anticorpii pe care sistemul imunitar le produce împotriva lui;
• În al doilea rând, prezenţa anticorpilor la virusul herpes nu reprezintă o ameninţare pentru sarcină, şi chiar dimpotrivă, reduce semnificativ riscul de transmitere a infecţiei la copil.

Anticorpii împotriva virusului herpes (în principal, IgG) apar în sângele omului peste câteva săptămâni de la primul contact cu infecţia şi rămân pentru toată viaţa. Circulând în sânge, aceştia protejează organismul de răspândirea infecţiei.

Conform cercetărilor moderne, anticorpii împotriva virusului herpes simplex de tipul 2 (HSV-2) pot fi detectaţi în sânge, aproximativ, la 30% dintre toate femeile de vârsta fertilă, iar anticorpii împotriva virusului herpes simplex de tipul 1 (HSV-1) sunt prezenţi în sângele a peste 80% de femei.

Cercetările au arătat că riscul maximal de infectare a copilului şi de alte complicaţii asociate cu herpes în timpul sarcinii, apare în acele cazuri în care simptomele herpesului se manifestă la o femeie care nu a avut herpes niciodată înainte de sarcină şi la care, în pre-sarcină, în sânge nu au existat anticorpi împotriva acestei infecţii.

Cum şi când am putut să fiu contaminată cu herpes, dacă nu am avut niciodată simptomele acestei boli?

Mai mult de 75% dintre femeile, la care testele de sânge au detectat prezenţa herpesului, nu au simptome de infecţie şi nu ştiu când au fost infectate de acesta.

Infecţia cu virusul herpes simplex de tipul 1 apare, de obicei, în copilărie, prin contactul cu saliva unei persoane infectate cu virus (cum ar fi, sărutul părintelui).

Infecţia cu virusul herpes simplex de tipul 2 apare, de multe ori, în tinereţe, în urma contactului fizic (de exemplu, în timpul actului sexual), cu o persoană purtătoare de virus.

De ce apar recidive (exacerbări) ale herpesului genital în timpul sarcinii?

Peste un anumit timp (de regulă, 3-4 săptămâni) după infectarea cu virusul herpes (de tipul 1 sau 2), organismul uman dezvoltă imunitatea, care îl protejează, în viitor, de recidivele severe ale infecţiei.

Cu toate acestea, imunitatea dezvoltată nu poate elimina totalmente infecţia din organism. În stare de “somn” virusul persistă în unele celule ale corpului uman pe parcursul întregii vieţi.

Periodic, virusul trece de la “forma de somn” la o formă activă şi începe să se multiplice din nou – în acest caz, apare recidiva (agravarea) bolii.

De regulă, recidivele herpesului genital trec mult mai repede şi, în general, sunt mai uşoare decât primul episod al bolii.

Potrivit unor studii, herpesul genital recurent apare, cel mai adesea, în termen de un an de la infectare şi la mai mult de 90% dintre persoanele infectate.

La persoanele infectate cu virusul herpes simplex de tipul 2, exacerbările apar mult mai frecvent (până la 6-10 ori pe an) decât la persoanele infectate cu virusul herpes simplex de tipul 1.

În timpul sarcinii, activitatea sistemului imunitar al femeii este redusă. Acest lucru contribuie la o apariţie mai frecventă a recidivelor de herpes.

Observaţiile arată că, de multe ori, la dezvoltarea herpesului recurent la femei, contribuie oboseala psihică şi fizică, expunerea prelungită la soare sau vizita la solar.

Ce pericole ar putea prezenta herpesul genital în timpul sarcinii? Consecinţele şi complicaţiile posibile pentru copil şi pentru mamă. Cum pot şti dacă am transmis infecţia cu herpes copilului meu nenăscut?

Cazurile impactului negativ al herpesului asupra dezvoltării sarcinii sau asupra sănătăţii femeilor gravide şi a copiilor nou-născuţi sunt foarte rare. În special, în conformitate cu datele unor cercetări curente, frecvenţa de infectare cu herpes a nou-născuţilor este între 1 la 3000 şi 1 la 60 000 de naşteri ale copiilor sănătoşi.

Modul în care herpesul poate afecta starea de sănătate a copilului nenăscut şi a femeii gravide depinde de termenul de sarcină şi de faptul dacă femeia a contactat cu infecţia înainte de sarcină. Mai jos vom explica aceste lucruri în detaliu.

Cel mai mare risc pentru dezvoltarea sarcinii îl prezintă cazurile în care femeia, pentru prima dată, se infectează cu virusul herpes anume în timpul sarcinii. Acest lucru este posibil, de exemplu, în cazul în care, înainte de sarcină, niciodată nu aţi avut herpes şi nu aveţi anticorpi în sânge împotriva virusului herpes simplex de tipul 1 sau 2.

În cazul în care infectarea se întâmplă în primul trimestru de sarcină, virusul poate conduce la pierderea fătului (avort spontan) sau la formarea la el a unor malformaţii grave (tulburarea formării ochilor şi a oaselor craniului).

Dacă infecţia apare la sfârşit de sarcină, virusul poate conduce:

• la încetinirea dezvoltării intrauterine a copilului
• la naşterea prematură
• la infectarea copilului cu herpes după naştere

La femei, primul contact cu virusul herpes în timpul sarcinii poate provoca leziuni grave ale organelor interne şi poate conduce la moarte. Din fericire, asemenea cazuri sunt extrem de rare.

La femeile care sunt infectate cu herpes înainte de sarcină şi în timpul sarcinii au recidive ale bolii, riscul de infectare a copilului sau de alte complicaţii este foarte mic şi variază între 0 şi 4%. Acest lucru se datorează faptului că reapariţia periodică a bolii reînnoieşte imunitatea antivirală care protejează şi pe mamă şi pe copil.

Dacă vi se întâmplă periodic exacerbarea herpesului genital, probabilitatea de infectare a copilului poate fi destul de mare doar dacă recidiva are loc chiar în zilele apropiate naşterii.

Dacă recidivele s-au produs în zilele de presupusă concepţie sau la începutul sarcinii, nu există niciun motiv să vă temeţi de starea de sănătate a copilului nenăscut. După cum s-a menţionat mai sus, în timpul exacerbărilor, virusul nu pătrunde în fluxul sangvin şi, prin urmare, nu poate contamina fătul.  

Infecţia cu virusul herpes a nou-născuţilor, deşi este rară, poate fi foarte periculoasă. Sistemul imunitar al nou-născuţilor este mult mai slab decât sistemul imunitar al adulţilor; din aceste considerente, anumite infecţii (inclusiv, herpesul) care evoluează la adulţi relativ uşor, la nou-născuţi pot provoca complicaţii grave.

Circa 60% dintre toţi copiii infectaţi cu herpes mor. La copiii care supravieţuiesc în urma infecţiei, pot rămâne unele consecinţe grave (retard mintal, epilepsie, etc.).  

Cel mai adesea, infectarea cu herpes a nou-născuţilor are loc, în timpul naşterii, de la mame care nu au niciun simptom de herpes genital.

Infectarea copilului după naştere este rară. Sursa de infecţie în acest caz ar putea fi contactul copilului cu părinţii sau cu alte persoane infectate cu herpes.

Care ar putea fi simptomele herpesului la un nou-născut?

Primele simptome ale infecţiei herpetice pot să apară peste câteva zile sau câteva săptămâni după naştere.

Ca şi la adulţi, la nou-născuţi, pe faţă, în gură şi în alte zone ale pielii corpului, pot apărea băşici care se sparg şi se transformă rapid în răni.

Alte simptome pot include: o agitaţie severă a copilului, febră, refuzul de a mânca, plânsul intensiv.

Dacă observaţi aceste simptome, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.

Ce tratament al herpesului genital este necesar în timpul sarcinii?

Dacă în timpul sarcinii v-au apărut primele simptome ale herpesului genital sau, ocazional, vă apar recidive ale bolii, adresaţi-vă neapărat medicului.

Dacă diagnosticul herpesului, în cazul Dvs., este confirmat, medicul poate să vă prescrie un tratament care va ajuta la suprimarea reproducerii virusului şi va reduce riscul de transmitere a infecţiei la făt sau la nou-născut.

În special, femeilor gravide, căror li se întâmplă recidivele de herpes genital, începând cu a 36-a săptămână de sarcină, medicul le poate prescrie un tratament antiviral: Aciclovir (Zovirax), Valaciclovir (Valacyclovir), Famciclovir (Famvir). Doza şi durata administrării acestor medicamente este determinată de către medicul curant. Durata totală a tratamentului poate varia de la câteva zile până la câteva săptămâni.

Aciclovirul, Famciclovirul şi Valaciclovirul sunt clasificate la categoria B a siguranţei în timpul sarcinii. Acest lucru înseamnă că, conform studiilor asupra animalelor, acestea sunt inofensive pentru făt, dar nu există date precise cu privire la impactul acestora asupra dezvoltării sarcinii umane. Vezi şi Securitatea administrării medicamentelor în timpul sarcinii şi Siguranţa utilizării Aciclovirului în timpul sarcinii.

Cremele antivirale (de exemplu, cu Aciclovir), în tratamentul herpesului genital, sunt puţin eficiente – ele pot accelera vindecarea ulcerelor, dar nu reduc riscul de transmitere a infecţiei la copil.

Dacă exacerbarea herpesului genital au avut loc chiar în zilele de naştere, medicul poate recomanda naşterea prin cezariană (vezi În ce mod se efectuează operaţia cezariană?). Probabilitatea de transmisie a infecţiei la copil în timpul naşterii prin cezariană este mult mai mică decât în timpul naşterii naturale.

Femeile care au avut herpes genital înainte de sarcină, dar nu au avut semne de exacerbare a infecţiei în timpul sarcinii, de obicei, nu au nevoie de niciun tratament şi pot naşte copilul în mod natural.

În ce mod poate fi redus riscul infectării copilului fără tratament?

Observaţiile clinice arată că, destul de des, femeile gravide au imunitate faţă de doar un singur tip de virus herpes simplex. Aceasta înseamnă că, în timpul sarcinii ele pot fi infectate cu un virus de alt tip, care, la rândul său, poate conduce la contaminarea copilului.

Având în vedere că principala potenţială sursă de infecţie pentru femeile gravide este partenerul lor sexual, unii specialişti recomandă teste de sânge pentru detectarea anticorpilor împotriva virusului herpes atât pentru femeia însărcinată, cât şi pentru partenerul ei.

Dacă la partenerul femeii sunt detectaţi anticorpii împotriva ambelor tipuri de virus, iar la femeia gravidă – doar împotriva unui singur tip sau, dacă la partener se vor identifica anticorpii împotriva unui tip de virus, iar la femeia gravidă – anticorpii împotriva altui tip, acest lucru ar însemna că în timpul sarcinii partenerul poate infecta femeia.

Probabilitatea că femeia nu are imunitate la tipul de virus pe care îl are partenerul ei, este, în medie, de 10-15%. În astfel de cazuri, pentru a reduce riscul de infectare a femeii de la partenerul ei, unii medici recomandă să se abţină de la contacte sexuale în timpul sarcinii (eficienţa acestei metode de prevenire a herpesului nu este încă demonstrată în practică).

După cum s-a menţionat mai sus, exacerbările (recidivele) de herpes la femei pot fi declanşate de stres, de oboseală (fizică şi mintală), de expunerea prelungita la soare. Prin urmare, dacă vi se întâmplă periodic recidive ale herpesului în timpul sarcinii, să încercaţi să vă odihniţi mai mult timp, să nu vă agitaţi şi să nu vă expuneţi prea mult timp la soare (să nu faceţi băi de soare şi să nu mergeţi la solar).

Naştere în cazul herpesului genital

După cum s-a menţionat mai sus, infectarea cu herpes a nou-născuţilor, de cele mai multe ori, apare în timpul naşterii. Prin urmare, în cazul în care, la sfârşitul sarcinii, la femeie se agravează herpesul genital sau există simptome asemănătoare cu ale herpesului, medicii îi pot recomanda o naştere prin cezariană. Această opţiune de naştere reduce probabilitatea de infectare a copilului.

Răspunsuri la întrebările comune despre herpesul genital care nu se referă la dezvoltarea sarcinii, dar pot fi importante pentru femeile gravide, sunt prezentate în articolul Herpes genital. 

Herpes pe faţă (pe buze) în timpul sarcinii

Ca şi în cazul herpesului genital, cauza apariţiei herpesului pe buze sunt viruşii herpes simplex de tipul 1 (80%) şi de tipul 2 (20% dintre cazuri). Cu toate acestea, leziunile herpetice pe buze prezintă pentru sarcină un pericol mai mic decât herpesul genital:

• În primul rând, aşa cum s-a menţionat mai sus, cel mai mare risc de influenţă negativă asupra dezvoltării sarcinii există în cazul primului episod de boală. Leziunile herpetice pe buze (pe faţă), în 80% dintre cazuri, sunt asociate cu HSV-1, care nimereşte în corpul omului în copilărie şi, până la vârsta la care femeia poate rămâne însărcinată, virusul, de obicei, provoacă deja mai multe recidive, care creează o anumită imunitate.
• În al doilea rând, infectarea copilului nou-născut se produce, de obicei, nemijlocit, în timpul naşterii, prin contact cu secreţiile din organele genitale ale mamei, care conţin virusul. Din motive evidente, în timpul naşterii, probabilitatea de contact al copilului cu saliva mamei, care poate conţine viruşi ce declanşează herpesul pe faţă, este mult mai mică.

Cu toate acestea, ţinând cont de faptul că anume HSV1, de multe ori, provoacă infecţii severe la făt şi la nou-născut şi poate provoca complicaţii rare, dar periculoase, la femeile gravide, se recomandă:

• Dacă înainte de sarcină nu aţi avut nici o dată herpes pe buze, iar primul episod de boală a avut loc la începutul sarcinii, spuneţi neapărat despre aceasta medicului dumneavoastră. Într-o astfel de situaţie, medicul dumneavoastră vă poate prescrie un tratament cu medicamentele antivirale şi efectuarea mai multor examene ecografice pentru a monitoriza dezvoltarea fătului.
• Dacă înainte de sarcină aţi avut herpes pe buze, dar în timpul sarcinii recidivele bolii nu au existat, nu trebuie să vă faceţi griji.
• Dacă înainte de sarcină aţi avut herpes pe buze şi exacerbările bolii au avut loc în timpul sarcinii, adresaţi-vă medicului dumneavoastră. Dacă medicul nu vă va observă niciun semn al dezvoltării periculoase a bolii, el va recomanda tratamentul la domiciliu cu unguentele care conţin ingredientele antivirale (vezi Tratamentul herpesului pe faţă).
• Dacă chiar înainte de naştere sau la scurt timp după naştere, v-a apărut herpesul pe faţă, spuneţi-i neapărat despre acest lucru medicului dumneavoastră. În acest caz, tratamentul cu medicamentele antivirale ar trebui să se înceapă cât mai curând posibil. Pe întreaga perioadă a bolii ar trebui să evitaţi toate posibilităţile contactării copilului cu saliva mamei (nu sărutaţi copilul, nu luaţi în gură suzeta lui, nu utilizaţi vesela lui).

Cât mai curând posibil, adresaţi-vă medicului (chemaţi ambulanţa) în cazul în care, odată cu simptomele herpesului pe faţă sau la câteva zile după debutul bolii, la Dvs. sau la copilul Dvs. apare: O cefalee severă; Vomă; Tensiune musculară la ceafă (observaţi că lui îi este dificil şi dureros să aplece capul spre piept); Slăbiciune severă, febră, frisoane; Leşin; Convulsii; Senzaţia de gusturi şi de mirosuri ciudate sau inexistente; Pierderea mirosului; Slăbiciune musculară severă în braţ şi în picior, de pe una şi aceiaşi parte; Stare de anxietate, de confuzie; Dureri în articulaţii; Pe corneea ochiului a apărut o veziculă sau o eroziune (zgârietură); Durerea şi mâncărimea în ochi, înroşirea ochilor, senzaţia că “în ochi a nimerit ceva”; Pata întunecată în câmpul vizual; Scăderea accentuată a acuităţii vizuale la un ochi; Erupţii cutanate herpetice au apărut pe pleoape sau pe nas. Recomandări suplimentare pentru tratamentul leziunilor herpetice pe buze şi momentele asupra cărora ar trebuie să acordaţi atenţie deosebită, sunt prezentate în articolul Herpesul pe faţă.

Leziuni herpetice pe corp (herpes zoster, zona zoster) şi varicela în timpul sarcinii şi în timpul alăptării

După cum s-a menţionat mai sus, virusul herpes zoster (virusul varicelo-zosterian) poate provoca la oameni două tipuri de boală:

• la persoanele care nu au avut niciun contact cu acest virus, el cauzează varicela.
• la persoanele care au avut varicela, virusul rămâne pentru totdeauna în interiorul celulelor nervoase şi, în caz de reactivare, produce herpesul zoster (sin. zona zoster).

Mai jos sunt prezentate răspunsurile la întrebări de bază legate de zona zoster şi de varicela în timpul sarcinii.

Ce trebuie să fac dacă în timpul sarcinii, mi-a apărut o erupţie pe corp asemănătoare cu herpesul zoster?

Cel mai adesea, apariţia unei erupţii cutanate herpetice pe corpul (pe spate, pe gât, pe abdomen, pe braţ sau pe picior, pe piept) sau pe capul unei femei gravide este asociată cu reactivarea virusului herpes zoster. Erupţiile cutanate herpetice pe corp sunt o manifestare mai puţin frecventă a infecţiei cauzate de viruşii herpes simplex de tipul 1 sau 2.

Cercetările au arătat ca herpesul zoster nu prezintă niciun risc grav pentru dezvoltarea normală a sarcinii. Cu toate acestea, virusul poate fi foarte periculos pentru sănătatea femeii gravide.

Prin urmare, dacă în timpul sarcinii aveţi o erupţie similară cu zona zoster, cât mai curând posibil, consultaţi medicul specialist în boli infecţioase. Dacă medicul confirmă diagnosticul herpesului zoster, el poate să vă prescrie un tratament cu medicamentele antivirale (de exemplu, Aciclovir), care blochează înmulţirea virusului şi reduce riscul de a dezvolta complicaţii grave ale bolii. Explicaţia detaliată a herpesului zoster, modul în care acesta diferă de alte forme ale herpesului şi cum se efectuează tratamentul bolii, sunt prezentate în articolul Herpes zoster.

Impactul posibil al virusului herpes simplex de tipuri 1 şi 2 asupra dezvoltării sarcinii s-a descris mai sus, în paragrafele despre herpesul genital şi despre herpesul pe faţă.

Ce trebuie să fac dacă, în timpul sarcinii, am contactat cu o persoană bolnavă de herpes zoster?

Femeile gravide ar trebui să evite toate contactele posibile cu persoanele bolnave de herpes zoster, până la recuperarea deplină a acestora (cel puţin, până la formarea crustelor uscate pe toate bulele).

Virusul herpesului zoster se transmite prin contactul direct (de exemplu, prin atingere) cu regiunile pielii ale persoanelor bolnave pe care au apărut erupţiile cutanate herpetice. Transmiterea infecţiei prin aer este posibilă, dar se întâmplă destul de rar.

Cum arată observaţiile clinice, ameninţarea reală a infectării există numai în cazul femeilor gravide care nu au avut niciodată varicelă. Aceste femei nu au imunitate împotriva virusului herpes zoster şi în cazul contactului cu această infecţie, ele pot să se îmbolnăvească de varicelă.

După cum se va arăta mai jos, dezvoltarea varicelei la femeia gravidă poate fi asociată cu răspândirea infecţiei la făt, urmată de încălcarea dezvoltării lui normale.
Cu toate acestea, datele unor studii sugerează că varicela care apare la o femeie gravidă după contactul cu o persoană bolnavă de herpes zoster, evoluează mai puţin periculos pentru făt decât varicela care apare după contactul cu o persoană bolnavă de varicelă.

Dacă, până la contactul cu bolnavul de herpes zoster şi înainte de sarcină, aţi avut varicelă (sau zona zoster), sistemul imunitar va bloca progresia infecţiei şi riscul apariţiei bolii, precum şi a unor complicaţii grave, va fi minimal.

Astfel, dacă în timpul sarcinii aţi avut contacte cu o persoană infectată de herpes zoster, cât mai curând posibil, consultaţi medicul specialist în boli infecţioase. După efectuarea testelor necesare, medicul va stabili dacă aveţi imunitate împotriva infecţiei. Dacă testele vor arată ca nu aveţi imunitate, medicul poate să vă injecteze un ser antiherpetic, care vă va ajuta la prevenirea dezvoltării varicelei. Serul este eficient doar în primele 4-5 zile de la contactul cu sursa de infecţie, astfel încât nu trebuie să amânaţi vizita la medic. Dacă testele arată ca aveţi imunitate împotriva herpesului zoster, nu este nevoie de tratament. Sistemul imunitar vă va proteja de infecţie.

Ce trebuie să fac dacă m-am îmbolnăvit de herpes zoster după naştere sau în timpul alăptării?

În articolul nostru despre herpes zoster am menţionat că bolnavii care suferă de această boală trebuie să fie izolaţi de la copiii nou-născuţi şi de la copii cu vârsta de până la o lună.

Cu toate acestea, în cazul herpesului zoster la femei după naştere sau în timpul alăptării, nu este necesară limitarea contactului dintre mamă şi copil, deoarece, în acest caz, copilul are imunitate împotriva virusului care a fost transmisă lui de la mamă în timpul sarcinii şi prin laptele matern.

Varicela în timpul sarcinii

Răspunsuri detaliate referitor la varicelă în perioada gravidităţii şi alăptării sunt prezentate în articolul Varicela la copii şi adulţi.