Helminţii. Răspunsuri la cele mai importante întrebări privind profilaxia, tratamentul şi diagnosticarea helmintiazelor la copii, adulţi şi animalele domestice

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 22 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți o recenzie

Apreciere medie: 4.7. From 21 votes.
Se încarcă...

Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere. Verificati aici. Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere:
Verificati aici.

Cuprins:

Cum vă poate ajuta ghidul de față?

Ghidul acesta a fost conceput special pentru cititorii SiteMedical, care caută răspunsuri la diverse întrebări privind «helminții». Confruntând întrebările respective cu datele materialelor științifice în domeniul parazitologiei, am ajuns la concluzia că răspunsurile corecte la majoritatea întrebărilor se deosebesc mult de ceea ce așteaptă oamenii să audă și, ceea ce este mult mai important, cititorii nu conștientizează, deseori, gravitatea problemei cu care se ciocnesc. Veți înțelege despre ce este vorba și de ce lucrurile stau anume așa din explicațiile pe care vi le vom oferi ceva mai jos.

După cum v-ați obișnuit deja, citind alte articole de-ale noastre, pentru a găsi răspunsul la întrebarea dvs., puteți parcurge întregul articol sau alege din cuprins acele capitole sau paragrafe care descriu cel mai bine problema dvs..

Indiferent de întrebarea care vă interesează cu privire la helminți, citiți neapărat cel mai important capitol din ghidul de față, consacrat Profilaxiei. Acolo veți găsi o mulțime de recomandări utile, care vă vor ajuta să evitați contaminarea cu diverse tipuri de helminți.

Patru tipuri «principale» de helminți: ascarizii, oxiurii, toxocara și lambliile

De cele mai multe ori, oamenii care pun întrebări cu privire la helminți, au de-a face cu una dintre cele 4 varietăți de paraziți enumerate mai jos:

  • Ascarizii – helminți lungi, albi, care pot fi eliminați cu scaunul din organismul adulților sau copiilor.
  • Oxiurii – helminți mărunți (câteva mm în lungime), albi, care, de asemenea, pot fi eliminați cu scaunul din organismul adulților sau copiilor, provocând prurit în regiunea anorectală.
  • Toxocara – helminți lungi, albi, care pot fi eliminați cu scaunul din organismul câinilor și pisicilor.
  • Lambliile – helminți microscopici, care provoacă diaree, dureri abdominale și febră.

Acești helminți îi infestează deosebit de des pe copii în primii ani de viață, inclusiv pe nou-născuți și sugari.

În cazul în care considerați că întrebarea dvs. ar putea fi legată de unul dintre paraziții enumerați, dați click pe denumirea acestuia din lista de mai sus. Astfel, veți accesa un articol adăugător, în care veți găsi recomandări detaliate privind remedierea problemelor respective.

Dacă vă interesează o altă varietate de helminți și dvs. știți cum se numește aceasta, treceți deodată la sfârșitul acestui articol, și anume la tabelul cu trimiteri la materialele despre toate infecțiile helmintice pe care am reușit deja să le descriem pe site-ul nostru.

În cazul în care nu știți despre ce fel de helminți este vorba în cazul dvs., continuați lectura acestui ghid. Mai jos, vom arăta cum puteți determina acest lucru și, ceea ce este mai important, ce trebuie să faceți pentru a soluționa problema.

Ce semne și simptome ar putea indica asupra unei contaminări cu helminți?

De regulă, cititorii noștri întreabă despre «simptomele» posibile ale infestării cu helminți din 2 motive:

  1. Pentru a determina dacă ei sau copii lor ar putea fi infectați cu helminți.
  2. Pentru a determina dacă anumite probleme de sănătate sau schimbări în starea generală ar putea fi legate de helminți.

Dacă vă interesează și pe dvs. simptomele posibile ale infecțiilor helmintice, trebuie să știți că, în majoritatea cazurilor, diagnosticarea infecțiilor helmintice la adulți și la copii doar pe baza simptomelor este practic imposibilă.

  • În primul rând, majoritatea oamenilor care sunt contaminați, într-adevăr, cu helminți nu acuză niciun fel de simptome sau semne de infecție.
  • În al doilea rând, aceleași simptome pot apărea în caz de infestare cu tipuri foarte diferite de helminți. De exemplu, un simptom precum tusea seacă (uscată) ar putea fi provocat de toți helminți ale căror larve migrează prin plămâni: ascarizii, toxocara, anchilostomele etc. Cu toate acestea, în ciuda simptomelor generale, toate aceste infecții se deosebesc unele de altele, prezintă riscuri diferite pentru sănătate și necesită o terapie diferită. Și mai multe specii de helminți pot provoca «dureri abdominale», «erupție pe piele, asemănătoare cu alergia», «scăderea poftei de mâncare», «iritabilitatea», «slăbiciunea» și alte simptome pe care obișnuim să le atribuim helminților.
  • În al treilea rând, deseori simptomele infecțiilor helmintice sunt practic indistincte de simptomele diverselor maladii ale organelor interne. De pildă, helminții care migrează în țesuturile hepatice, pot imita simptomele hepatitei (gălbinarea, durerile abdominale), pe când helminții care migrează în țesuturile creierului, pot imita simptomele epilepsiei.
  • În al patrulea rând, același tip de helminți poate provoca simptome diferite, în funcție de faza dezvoltării sale în organismul uman. De pildă, la începutul infestării cu trichineloză, bolnavul poate acuza diaree și dureri abdominale, ca după o toxiinfecție alimentară, iar peste câteva săptămâni, ar putea suferi de dureri severe în mușchi.

Ce înseamnă acest lucru pentru dvs.?

Dacă doriți să știți dacă dvs. sau copilul dvs. sunteți contaminați sau nu cu helminți, cea mai sigură modalitate de depistare a infecției este să mergeți la medicul parazitolog și să urmați testele enumerate mai jos, în capitolul despre Diagnosticare. Orientarea după simptome nu are niciun rost.

Dacă vă interesează însă o anumită problemă de sănătate și dvs. considerați că aceasta ar putea fi legată de helminți, ar fi bine să mergeți la specialistul corespunzător și să-i povestiți despre suspiciunile pe care le aveți (de exemplu, puteți merge la terapeut, dacă acuzați dureri abdominale). Medicul vă va indica toate investigațiile necesare, pentru a verifica această suspiciune. Înțelegem că nu este o decizie ușoară, cu toate acestea, este decizia cea mai bună. În cele din urmă, aceasta vă va ajuta să economisiți timpul și banii.

Tabelul semneleor și simptomelor posibile pe care le pot provoca diferite tipuri de helminți

Mai jos, în tabelul nostru, vom prezenta lista câtorva semne și simptome care pot fi acuzate de adulții sau copiii infestați cu helminți.

Desigur, nu vă recomandăm să utilizați acest tabel în calitate de «instrument diagnostic». Ne dorim doar ca cititorii noștri să se convingă, cu ajutorul acestui tabel, de adevărul celor spuse mai sus, și anume de faptul că simptomele infecției helmintice ar putea fi foarte diferite și că nu putem să ne dăm seama dacă omul este sau nu infestat cu helminți numai după prezența sau absența unor sau altor simptome.

Simptomul, semnul sau problema Tipul helminților care ar putea avea vreo legătură cu problema dată
Absența oricăror simptome de boală Caracteristică pentru majoritatea oamenilor infestați cu o cantitate mică de helminți
Tusea
seacă, persistentă, fără alte semne de răceală
Ascarizii, toxocara, anchilostomiaza, strongiloidoza, echinococul
Prurit și erupție cutanată, asemătoare «alergiei» Pot apărea în caz de contaminare cu orice tip de helminți.

Dacă erupția este localizată într-o regiune anume (de exemplu, pe picior), cauza apariției sale ar putea fi infestarea cu anchilostome, cu viermi strongiloizi, cu toxocara sau cu schistosome.

Prurit în regiunea anorectală sau în regiunea organelor genitale Oxiurii.
Creșterea bruscă a temperaturii corpului, slăbiuciune, friguri.

Dureri abdominale bruște și severe

Aceste simptome ar putea apărea în prima perioadă după contaminare cu lamblii, opistorchoză, clonorchoză, trichinele, schistosome
Diaree persistentă  Lambliile.
Dureri persistente în abdomen  Ascarizii, anchilostomele, tenia-porcului sau tenia-boului, difilobotrioză, tricocefaloză, strongiloidoză.
Pătrunderea paraziților în ficat, dureri persistente în regiunea ficatului, gălbinarea Aceste simptome pot persista timp de mai mulți ani după infestarea cu opistorchoză, clonorchoză, fascioloză, echinococ.
Dureri musculare severe  Trichineloză, echinococ
Pătrunderea helminților în ochi și tulburări ale vederii Posibilă în cazul mai multor infecții helmintice, inclusiv la toxocarioză, ascaridioză, toxoplasmoză, fascioloză.
Compactizarea țesuturilor sau «nodulii» de sub piele Fascioloză, ascaridioză, tenia-porcului, anchilostomoză.
Accese de epilepsie, tulburări ale vorbirii, mersului sau coordonării mișcărilor Echinococ, toxoplasmoză, toxocara, cisticercoză (tenia-porcului).
Apariția sângelui în urină Schistosomiază.
Helminții pot provoca căderea părului?

Studiind materialele științifice consacrate celor mai răspândite infecții helmintice, nu am găsit nicio trimitere la faptul că helminții ar putea cauza căderea părului la adulți sau la copii. Dacă vă confruntați cu problema căderii părului, parcurgeți neapărat recomandările noastre speciale în această privință, expuse în articolul Cum putem afla cauza căderii părului?

E adevărat că omul este infestat de helminți dacă scrâșnește din dinți în timpul nopții?

Este o convingere foarte răspândită, dar absolut falsă. Între infestarea cu helminți și scrâșnetul nocturn al dinților nu există nicio legătură. Răspunsuri detaliate la întrebări privind cauzele ce ar putea provoca, într-adevăr, scrâșnetul nocturn al dinților la copii și la adulți, cât de gravă este problema și ce trebuie să faceți pentru a o remedia – în articolul Scrâșnitul din dinți (bruxismul) în timpul somnului.

Cum arată helminții? Cum să identificăm o varietate de helminți după aspectul exterior? Ce e de făcut dacă, din organismul uman sau animal, «a ieșit un helmint»?

Mulți helminți s-au adaptat la viața în intestinul uman și în intestinul animal și, din acest motiv, în perioade diferite, mișcându-se activ sau murind, pot «ieși» prin rect cu scaunul sau, mai rar, prin gură.

Din toate varietățile cunoscute de helminți și răspândite în EU, Rusia și țările CSI, au proprietatea de a se «elimina» din organism speciile enumerate în tabelul de mai jos. Ca și în cazul stabilii simptomelor infecției helmintice (v. mai sus), nu vă recomandăm în niciun caz să încercați să determinați de sine stătător tipul helmintului după aspectul exterior al acestuia și, în această bază, să vă planificați tratamentul.

Dacă e posibil, încercați să mutați helmintul într-un vas curat (borcan cu capac), pentru a-l putea arăta mai apoi medicului. Ar fi bine dacă ați turna în borcan puțin spirt sau o soluție concentrată de sare. Aceasta va proteja țesuturile helmintului de uscare și îi va permite medicului să-l identifice mai ușor.

Aveți grijă să vă spălați pe mâini cu săpun după ce mutați helmintul în borcan. În caz de infectare cu anumite tipuri (dar nu cu toate) de helminți, indivizii eliminați, fragmentele acestora, scaunul bonavului sau pielea din jurul anusului pot conține ouă sau larve, care sunt contagioase pentru alte persoane. Aceast lucru e caracteristic mai ales pentru oxiuri și tenia-porcului.

Ce medici se ocupă de helminți?

De diagnosticarea și de tratamentul infecțiilor helmintice se ocupă medicii parazitologi sau infecționiști. În cazul în care observați că, din organismul animalului, «iese» un helmint, mergeți la medicul veterinar.

De ce este atât de important să mergem la doctor?

Identificarea corectă a helmintului poate fi foarte importantă pentru planificarea unui tratament eficient. Helminții care seamănă la exterior pot să nu răspundă în același mod la același tip de tratament și, de aceea, pentru a alege medicamentul corect, medicul va trebui să determine, din start, despre ce fel de infecție este vorba.

În afară de aceasta, apariția unui helmint este dovada incontestabilă a faptului că bolnavul a fost infestat de acesta în trecut, iar acest lucru e foarte important, deoarece, din aceeași sursă, oamenii se pot contamina cu tipuri diferite de helminți, unii dintre aceștia putând fi destul de inofensivi, pe când alții – extrem de periculoși.

Identificând tipul exact de parazit, medicul vă poate spune cum v-ați putut infesta cu acesta. Pornind de la informația dată, veți putea organiza mai bine măsurile de protecție împotriva unei contaminări repetate cu acest sau cu alți paraziți, care se transmit în același mod.

De exemplu, dacă medicul va stabili că helmintul care a ieșit din organismul copilului este un ascarid, aceasta va însemna că copilul a contactat și, probabil, continuă să contacteze cu lucrurile murdare de pământul în care au ajuns fecalele altor oameni (solul din grădină, legumele și fructele murdare etc.). Aflând despre aceasta, veți putea lua măsuri ce vor preveni următorul contact al copilului cu materiale potențial periculoase și, astfel, îl veți putea proteja de contaminarea cu alte infecții, mult mai periculoase decât ascarizii, și care se transmit pe aceeași cale (toxocara, echinococul etc.). Mai multe detalii în această privință – în articolul Profilaxia.

Ce culoare pot avea helminții?

Toți helminții au corpul semitransparent, de culoare albă sau alb-gălbuie. Nu există helminți de culoare neagră sau roșie.

Dacă ați observat apariția în fecale a unor fragmente de culoare neagră, parcurgeți articolul nostru Scaunul negru. Despre fragmentele de culoare albă, care seamănă cu helminții, dar nu sunt helminți, veți putea citi în articolul Scaunul alb.

Dacă helminții nu «ies afară», înseamnă că omul nu este infestat?

Nu, acest lucru nu este adevărat. «Eliminarea» helminților este, în general, un fenomen rar, dacă ținem cont de răspândirea foarte largă a unor infecții helmintice. La majoritatea oamenilor, infectați cu diferite tipuri de helminți, paraziții nu sunt «eliminați» niciodată, inclusiv pentru că migrează din intestin în alte organe interne, în mușchi sau sub piele, sau pentru că sunt distruși în intestin.

Tabel cuprinzând descrierea aspectului exterior al celor mai răspândite varietăți de helminți

Cum arată? Varietate posbilă de helmint
Helmint lung (mai lung de câțiva centimetri) de culoare albă sau gălbuie, asemănător cu un «vierme alb». La om: ascarid, viermele-bici

La pisici și la câini: toxocara

Helmint mic (scurt), asemăntor cu un vierme de mici dimensiuni. Oxiuri, anchilostome.
«Fragment» plat de formă dreptunghiulară sau neregulată, sau o «panglică» de culoare albă sau alb-gălbuie. Uneori, aceste «fragmente» se pot «târî» încet. Tenia-boului.

Tenia-porcului.

Difilobotrioză.

Opistorchoză.

Clonorchoză.

Dipilidioză – deosebit de des la pisici și la câini.

Multe tipuri de helminți nu sunt eliminate niciodată din intestin, deoarece migrează în alte organe interne.
Dincolo de helminții intestinali, asemănători cu «viermii», există și paraziți intestinali microscopici – lamblii și toxoplasme – care, deși se elimină cu scaunul, rămân absolut invizibili pentru ochiul liber.

De ce sunt periculoși helminții? Este adevărat că aceștia pot pătrunde în organele interne?

După cum am menționat deja de mai multe ori, helminții pot fi destul de diferiți. Acest lucru este adevărat și în ceea ce privește pericolul pe care îl prezintă pentru sănătatea omului. Infestarea cu unii helminți nu prezintă niciun fel de pericole, în timp ce infestarea cu alte varietăți de paraziți poate provoca complicații destul de grave și chiar decesul bolnavului. Informații detaliate în această privință veți găsi în articolele noastre separate, consacrate unor helmintiaze diferite. După cum veți vedea, cei mai periculoși nu sunt indivizii adulți ai helminților, ci larvele acestora, care, la multe tipuri de helminți, realizează un ciclu complex de migrație în organismul uman. În procesul migrației, larvele pot nimeri în diverse organe inetrne, tulburându-le funcția.

Dat fiind că majoritatea helminților pătrund în organismul uman anume în formă de larve, gata de migrație, este foarte important să știm cum ne putem proteja de infectare.

La mulți adulți și copii, problemele grave de sănătate apar nu atât în urma unui singur contact cu helminții, ci în urma unei infestări continue cu noi și noi generații de larve. Recomandări detaliate în ceea ce privește protecția împotriva contaminării – în capitolul despre Profilaxie.

Cum putem elimina helminții din organismul copilului sau al adultului? În ce cazuri tratamentul poate fi urmat la domiciliu și când trebuie să mergem la doctor? Ce medicamente e mai bine să administrăm în caz de helmintiază?

Organizarea unui tratment sigur și eficient este una dintre problemele de bază în ceea ce privește infecțiile helmintice. Mai jos, vom enumera datele-cheie referitoare la această problemă, pe care vă recomandăm să le luați în considerare:

În majoritatea cazurilor, tratamentul antihelmintic trebuie efectuat sub controlul medicului

Urmarea de sine stătător a unui tratament antihelmintic ar putea fi o idee bună numai în cazul unei helmintiaze infonesive, cum e enterobiaza (oxiuriaza). În cazul tuturor celorlalte tipuri de helminți, pentru a face tratament trebuie să mergeți la doctor.

  • În primul rând, după cum spuneam mai sus, medicul vă va ajuta să identificați exact parazitul, dacă îi veți arăta helmintul eliminat din organism.
  • În al doilea rând, medicul ar putea indica analize suplimentare, pentru a determina dacă puteți fi contaminat și de alți paraziți.
  • În al treilea rând, medicul v-ar putea recomanda medicamentul optim din punctul de vedere al eficienței și siguranței. În afară de aceasta, el va stabili și dozajul corect și vă va explica regimul terapeutic.
  • În al patrulea rând, medicul vă va spune dacă aveți nevoie de o supraveghere suplimentară în perioada de efectuare a tratamentului. În unele cazuri, după începerea curei, în urma distrugerii masive a paraziților sub acțiunea medicamentelor, starea generală a bolnavului se poate înrăutăți mult și acesta ar putea avea nevoie de ajutor medical suplimentar.
  • În cele din urmă, medicul vă va spune cum să verificați dacă tratamentul v-a ajutat cu adevărat. Medicamentele antihelmintice nu reușesc întotdeauna să învingă infecția în urma unei singure cure de tratament.

Care medicamente antihelmintice sunt mai bune și mai eficiente?

Din cauza unor diferențe biologice mari între diferite tipuri de helminți, în prezent nu există medicament cu un spectru suficient de larg de acțiune pentru a putea fi eficient împotriva tuturor tipurilor de helminți. Diferitele medicamente antihelmintice, accesibile în prezent, sunt, de regulă, eficiente împotriva unor tipuri anuite de helminți și ineficiente împotriva altor varietăți.

De aceea, se poate vorbi despre cel «mai bun» sau «mai eficient» medicament nu atât cu raportare la helminții în general, cât cu raportare la un tip de infecție anume.

În articolele noastre, consacrate celor mai răspândite infecții, am descris amănunțit schemele de tratament și am arătat care medicamente sunt considerate drept cele mai eficiente în fiecare caz de helmintiază aparte și care medicamente nu ajută. Pentru a găsi recomandările noastre privind alegerea medicației și organizarea tratamentului, deschideți articolul consacrat anume acelei helmintiaze cu care v-ați confruntat dvs.. Trimiterile la articolul respectiv le veți găsi în tabelul inserat la sfârșitul acestui ghid.

În tabelul de mai jos, vom prezenta date generale referitoare la cele mai eficiente medicamente în diferite cazuri de helmintiază.

Denumirea helmintului Cele mai eficiente medicamente
Oxiuriază Pirantel, mebendazol, albendazol
Ascaridioză Albendazol, pirantel
Anchilostomiază Albendazol, mebendazol sau pirantel
Strongiloidoză Ivermectin, tiabendazol, albendazol
Toxocaroză Mebendazol, albendazol
Trichineloză  Mebendazol
Fascioloză Triclabendazol
Tricocefaloză  Mebendazol, albendazol, ivermectin
Tenia-boului

Tenia-porcului

Difilobotrioză

Schistosomiază

Opistorchoză și clonorchoză

Praziquantel
Echinococ  Albendazol
Lambliază Metronidazol, tinidazol
Denumirile comerciale posibile ale medicamentelor antihelmintice:

Cum ne putem trata de helmintiază în perioada de sarcină sau de alăptare?

Pentru a efectua un tratament antihelmintic în perioada de graviditate și de alăptare, de cele mai multe ori, se utilizează pirantel. Acest medicament este eficient împotriva a două dintre cele mai răspândite tipuri de helminți: ascarizii și oxiurii.

După cum spiuneam mai sus, pentru a găsi recomandări detaliate privind tratamentul, deschideți articolul nostru despre parazitoza cu care v-ați confruntat dvs. (trimiterile se află la sfârșitul acestui ghid). În fiecare articol, ne-am străduit să oferim răspunsuri la întrebările legate de organizarea unui tratament sigur în perioada de sarcină și de alăptare.

La cât timp după administrarea medicamentului helminții încep să moară și să se elimine din organism?

Mulți se interesează cât de repede sunt «eliminați» din organism helminții distruși de medicamente?

La această întrebare, putem răspunde în felul următor: după administrarea medicamentului, paraziții distruși se «elimină» în decursul primelor 12-48 de ore. Cu toate acestea, helminții morți nu pot fi observați întotdeauna în scaun. Problema e că, în multe cazuri, aceștia se dizolvă și se fragmentează în intestin.

De ce nu ne putem trata de helminți apelând la metodele medicinii populare?

Mulți oameni se interesează dacă ar putea elimina helminții din organism cu ajutorul unor remedii populare, precum usturoiul, semințele de dovleac, coniacul, calomfirul, pelinul etc.?

Putem răspunde la această întrebare în felul următor: chiar dacă veți găsi în internet o mulțiem de rețete pentru «eliminarea» helminților cu ajutorul remediilor populare, nu încercați în niciun caz să le folosiți! Acest tratament poate fi periculos. Pericolul tratamentului «popular» constă în faptul că, în cazul anumitor helmintiaze, acesta ar putea forța indivizii adulți ai helmintului să înceapă migrația din intestin spre alte organe interne. De exemplu, sub acțiunea mai multor substanțe iritante, ce se utilizează deseori în medicina populară, ascarizii adulți pot începe migrația din intestin spre ductele biliare sau ductul pancreatic, provocând obturarea acestora, ceea ce poate tulbura grav funcția ficatului sau a pancreasului.

Dincolo de pericolul potențial, tratamentul cu remedii populare este, după toate aparențele, și absolut ineficient. Studiind materialele științifice consacrate tratării unor helmintiaze diferite, nu am găsit nicio trimitere la utilizarea eficientă a vreunui remediu de origine vegetală sau homeopatic.

Trebuie să fac periodic tratament profilactic împotriva helminților?

Presupunând că helminții se pot înmulți în interiorul organismului uman, mulți oameni întreabă dacă trebuie să administreze, din când în când, medicamente antihelmintice în scopuri «profilactice» și dacă trebuie să dea aceste medicamente și copiilor lor?

Am putea răspunde la această întrebare în felul următor: majoritatea tipurilor de helminți nu sunt capabile să se înmulțească în organismul uman. Nimerind în organismul omului, paraziții viețuiesc în interiorul acestuia un timp oarecare și apoi mor. Desigur, ei pot depune ouă, dar, în majoritatea cazurilor, acestea nu sunt contagioase pentru omul însuși și, în intestin, din aceste ouă nu eclozează helminți noi. Cauza pentru care, în organsimul multor adulți și copii, «se păstrează helminți vii» rezidă nu în faptul că paraziții se înmulțesc în interiorul organismului uman, ci în faptul că persoanele date se contaminează mereu cu noi și noi generații de larve ale acestor helminți.

Ținând cont de cele spuse mai sus, se poate afirma că, în majoritatea cazurilor, administrarea profilactică de medicamente antihelmintice nu este necesară. Este mult mai important să luați măsurile care vă vor ajuta pe dvs. și pe membrii familiei dvs. să nu vă mai contaminați cu noi generații de paraziți.

Dacă veți apela doar la tratamentul profilactic împotriva helminților și veți neglija toate celelalte recomandări referitoare la prevenirea contaminării, protecția reală împotriva helminților va dura atât timp cât va acționa medicamentul antihelmintic administrat: câteva ore. Când acțiunea medicamentului va înceta, veți deveni din nou receptiv la o nouă contaminare. Dacă veți urma însă toate regulile igienice și veți lua toate măsurile profilactice, cu timpul, paraziții vor muri fără niciun fel de tratament.

La cele spuse mai sus, am putea adăuga și câteva excepții: unele tipuri de helminți sunt totuși capabile să se înmulțească în organismul uman (strongiloidoza) sau sunt capabile să depună ouă contagioase pentru om (tenia-porcului și oxiurii). Desigur, în cazul acestor helmintiaze, tratametnul este extrem de important și, fără acesta, ciclurile de dezvoltare a paraziților se vor relua de mai multe ori. Totuși, chiar și în cazul infecțiilor respective, după succesul terapiei și pentru potecția ulterioară, trebuie respectată toată lista măsurilor profilactice, enumerate mai jos.

Diagnosticul. Ce analize și investigații trebuie să urmați pentru a depista infecția helmintică?

În prezent, nu există o analiză unică, generală, care ar permite depistarea tuturor tipurilor posibile de helminți.

În funcție de tipul presupus al helmintului, medicul vă poate recomanda:

  • Să urmați testul general al sângelui pentru determinarea cantității de eozinofile (cantitatea acestor celule din sânge crește la oamenii infestați cu helminți);
  • Să faceți analiza scaunului la ouă de helminți (deși nu toate varietățile de helminți depun ouă);
  • Să recoltați o probă de frotiu din regiunea anorectală (aceasta este analiza de bază pentru confirmarea infestării cu oxiuri);
  • Să dați analiza sângelui pentru a determina prezența de anticorpi împotriva unor sau altor tipuri de helminți.

Recomandările detaliate privind analizele ce se utilizează în diagnosticarea fiecărei helmintiaze în parte le veți găsi în articolele noastre speciale, consacrate diverselor infecții helmintice. Dacă știți deja sau doar presupuneți despre ce fel de infecție ar putea fi vorba în cazul dvs., accesați articolul dedicat anume acestui tip de parazit (trimiterile le veți găsi la sfârșitul acestui ghid).

Cum are loc infestarea cu helminți și cum poate fi prevenită aceasta? Recomandări detaliate privind profilaxia

Acest capitol al ghidului nostru este cel mai important și noi sperăm că toți cititorii îl vor parcurge. După cum ați înțeles deja din cele spuse mai sus, diagnosticul și tratamentul infecțiilor helmintice sunt preocuparea medicului infecționist. Pentru a beneficia de un tratament de calitate, nu trebuie să aveți cunoștințe speciale, e suficient să mergeți la medic.

Profilaxia, adică protejarea împotriva contaminării, e cu totul altceva. Medicul vă poate spune ce trebuie să faceți, dar numai dvs. vă revine să urmați aceste recomandări și să aveți grijă ca și copiii dvs. să le respecte. După cum veți înțelege din materialele prezentate mai jos, pentru aceasta nu trebuie să aveți cunoștințe speciale de parazitologie.

Pentru ca recomandările privind profilaxia să devină mai clare, vi le-am prezentat împreună cu informațiile despre modul în care omul se poate contamina cu diverse varietăți de helminți. Desigur, nu sunteți obligat să rețineți toate tipurile de helminți. E destul să notați doar ceea ce puteți face pentru a vă proteja de aceștia.

Helminții se pot transmite la om de la animalele domestice și de la cele sălbatice

Animalele pot fi purtătoarele multor tipuri de helminți, capabile să infesteze omul, dar contaminarea are loc, de cele mai multe ori, altfel decât se crede.

Majoritatea helminților care pot infesta animalele nu se transmit la om atunci când omul mângâie animalul, îl ia în brațe sau se joacă cu acesta.

Cu adevărat periculoase pentru om sunt:

  • Carnea animalelor și organele lor interne;
  • Fecalele animalelor, apa sau solul în care acestea puteau să ajungă;
  • Puricii, căpușele sau țânțarii care au mușcat animalele.

Pornind de la cele spuse mai sus, vă putem oferi următoarele recomandări:

Preparați bine produsele crude de origine animală. Helminții pot fi în carne și în pește

Carnea crudă și organele interne ale animalelor domestice și sălbatice, dar și carnea crudă de pește, pot conține larvele unui șir întreg de helminți. Din păcate, în majoritatea cazurilor, carnea «contagioasă» a animalelor sau peștilor arată absolut normal. Larvele helminților au dimensiuni microscopice și nu sunt vizibile pentru ochiul liber.

Unii helminți care se transmit prin carnea animalelor (de exemplu, trichineloza) sunt deosebit de periculoși și pot provoca decesul persoanei contaminate.

În tabelul de mai jos, vom enumera infecțiile principale care se pot transmite la om prin carnea animalelor și a peștilor:

Denumirea helminților Unde se află larvele
Trichineloză Carnea tuturor animalelor, inclusiv a animalelor domestice erbivore și omnivore (porci, cai, vite mari și mici).
Fascioloză Organele interne (ficatul) ale cornutelor mari și mici
Opistorchoză Clonorchoză Difilobotrioză Larvele acestor helminți se conțin în carnea mai multor tipuri de pești oceanici și de apă dulce.

Ce ați putea face pentru a preveni contaminarea?

  • În niciun caz nu consumați și nici măcar nu gustați carnea crudă sau grăsimea (slănina) animalelor domestice sau sălbatice, mai ales dacă acestea nu au fost supuse unui control epidemiologic după toată regula.
  • Dacă aveți de gând să călătoriți în țări unde carnea crudă sau insuficient preparată este ingredientul tradițional al multor bucate, aveți grijă să evitați aceste feluri de mâncare.

Dacă gătiți singur:

  • Supuneți carnea și peștele unui tratament termic adecvat. Aceasta înseamnă:
    • Să utilizați un termometru de bucătărie pentru verificarea temperaturii în interiorul bucăților de carne și pește.
    • Pentru o dezinfecție completă, carnea diferitor animale trebuie încălzită până la temperaturi diferite:
      • Carnea de pui – 74 C;
      • Carnea de porc – 71 C;
      • Carnea de vițel – 63 C;
      • Carnea de pește – 63 C.

Congelarea

Într-adevăr, multe tipuri de helminți mor în urma congelării la temperaturi destul de joase, într-o perioadă destul de lungă de timp. Cu toate acestea, există și unele varietăți de helminți (specii de trichinele) rezistente la congelare. Din acest motiv, dacă nu știți care tipuri de helminți sunt răspândiți în regiunea dvs. și care nu, nu vă recomandăm să utilizați congelarea ca pe o metodă sigură de dezinfectare a cărnii animalelor și a peștilor.

Recomandări detaliate privind congelarea peștelui pentru protecția împotriva opistorchozei, clnorchozei și difilobotriozei – în articolele noastre speciale, consacrate infecțiilor respective.

Afumarea, sărarea și uscarea cărnii

Multe tipuri de helminți sunt rezistente la sărare, uscare, afumare sau marinare. De aceea, tipul acesta de tratare a produselor alimentare în condiții casnice este considerat drept nesigur.

Produsele semicrude afumate, sărate sau uscate din pește sau din carnea animalelor (de exemplu, salamul crud, peștele puțin sărat și ambalat în vid, peștele pentru sushi), fabricate de companiile alimentare, sunt considerate drept sigure, deoarece, la prepararea lor, se utilizează peștele și carnea supuse în prealabil unui control epidemiologic reguros și se apelează la tehnologii care au un efect distructiv asupra larvelor de paraziți. Cu toate acestea, în cazul în care aveți unele dubii cu privire la calitatea unui sau altui produs gata preparat, ar fi mai bine dacă ați renunța la acesta.

Recomandări pentru cititorii care admit posibilitatea infectării cu helminți din carnea de pește

Dacă, în trecut, ați consumat pește crud sau insuficient preparat și în regiunea dvs. sunt răspândite infecții precum opistorchoza sau clonorchoza, o decizie bună ar fi să mergeți la medicul parazitolog pentru un consult. Problema e că infestarea cu aceste varietăți nu provoacă întotdeauna simptome manifeste. Cu toate acestea, paraziții respectivi sunt capabili să trăiască în organismul omului contaminat în decurs de mai mulți ani și, după cum s-a demonstrat în cadrul cercetărilor științifice, pot mări riscul de dezvoltare a cancerului la ficat sau la ductele biliare.

Dacă medicul va stabili că v-ați infestat, într-adevăr, cu unul din acești paraziți, vă va putea recomanda un tratament destul de simplu, ce vă va ajuta să scăpați de infecția respectivă și să reduceți riscul de dezvoltare a urmărilor pomenite mai sus.

Spălați bine legumele și fructele. Ouăle și larvele helminților se pot afla pe cojile și pe frunzele acestora

Cel mai mare număr de helminți, care pot infesta organismul uman, se transmit prin sol și prin produsele alimentare care contactează cu solul. Solul în sine nu este, desigur, contagios. Contagios pământul devine după ce în acesta nimeresc fecalele animalelor sau ale oamenilor, în care se conțin larvele sau ouăle de helminți.

Tipurile principale de helminți care se transmit prin sol
Ascarizii
Toxocara
Tenia-boului și tenia-porcului
Viermele-bici
Echinococul
Lambliile
Toxoplasmele

Ce puteți face pentru a preveni contaminarea?

  • Înainte de a le consuma, este important să spălați bine fructele și legumele.
  • În niciun caz nu consumați fructe și legume nespălate, direct «din grădină», mai ales dacă pământul pe care cresc aceste plante ar fi putut contacta cu fecalele altor oameni sau cu excrementele animalelor sălbatice sau domestice. Acelaşi lucru este valabil şi pentru fructele care cresc în pomi. Chiar dacă fructul nu contactează direct cu solul, unele insecte (precum muştele) pot să transfere ouăle de helminţi din sol sau fecale pe coaja fructului.
  • De fiecare dată după contactul cu solul sau după plimbările pe care le faceți pe afară, spălați-vă bine mâinile cu săpun și insistați ca și copiii dvs. să facă acest lucru.
  • Aveți grijă ca unghiile copiilor să fie tăiate scurt și ca sub acestea să nu se acumuleze pământ.
  • În condițiile în care nu aveți posibilitatea de a vă spăla pe mâini, apelați la geluri speciale care conțin nu mai puțin de 60% de spirt.
  • Plecând în călătorii peste hotare, nu consumați fructele și legumele care au fost curățate în prealabil de coajă de personalul hotelului sau restaurantului.

În curtea blocului

  • Strângeți, de fiecare dată, fecalele câinelui dvs. și insistați ca și ceilalți vecini care au câini să procedeze la fel. Ouăle unor paraziți (de exemplu, toxocara), ce se conțin în excremente, nu sunt, într-o primă fază, contagioase pentru om, dar devin contagioase la câteva săptămâni după ce ajung în sol cu scaunul animalelor.
  • Dacă aveți această posibilitate, aduceți în nisipiera copiior nisip nou și prevedeți-o cu un capac, pentru a proteja nisipul de câini și de pisici în timp ce copiii nu se joacă acolo.
  • Trebăluind în grădină sau prin curte, îmbrăcați mănuși și spălați-vă bine pe mâini după ce terminați lucrul.

Respectați regulile păstrării, preparării și tratării separate a produselor alimentare diferite

Dat fiind că larvele și ouăle helminților pot să se afle în carnea crudă, în pește sau pe fructele și legumele murdare, încercați să separați întotdeauna aceste produse de cele pe care le consumați în stare crudă.

  • În magazine, utilizați numai pungi de unică folosință, pentru a izola peștele, carnea, legumele sau fructele de produsele pe care le veți consuma în stare crudă.
  • Utilizați funduri pentru tăiat și cuțite diferite pentru pește, carne și produsele pe care le consumați în stare crudă (legume, fructe, pâine, brânză etc.).
  • Curățați minuțios masa după ce ați pregătit carnea crudă, peștele, legumele sau fructele murdare și spălați-vă bine pe mâini după aceasta. Vesela și ustensilele de bucătărie pe care le-ați utilizat în procesul de pregătire a produselor alimentare trebuie spălate cu apă fierbinte și cu un detergent pentru vase sau în mașina de spălat vase.
  • Pentru a face curățenie la bucătărie, ar fi bine să utilizați prosoape de hârtie de unică folosință și sprayuri care conțin spirt.
  • În frigider, străduiți-vă să păstrați carnea și peștele crud separat de celelalte produse alimentare.

Larvele unor helminți pot fi prezente în apă. Beți numai apa curată, de calitatea căreia sunteți sigur

Adulții și copiii se pot contamina cu unele varietăți de helminți prin apa potabilă contaminată (ne referim la infecții precum toxoplasmoza, lamblioza, ascaridioza, fascioloza, schistosomiaza etc.).

Pentru a vă proteja de contaminare, nu beți niciodată apa de calitatea căreia nu sunteți sigur:

  • Nu beți niciodată apă din fântâni, izvoare sau surse naturale, chiar dacă aceasta vi se pare absolut curată.
  • Nu beți apă de la robinet, dacă știți că nu este purificată îndeajuns. Această regulă trebuie respectată îndeosebi atunci când călătoriți în țări cu climă tropicală. În aceste regiuni, consumați numai apă îmbuteliată, din sticle pe care le veți deschide dvs. înșivă (cel mai bine e să beți apă carbogazoasă, deoarece prezența gazelor în apă e o dovadă că sticla nu a mai fost deschisă vreodată).
  • Dacă nu aveți posibilitatea să consumați apă îmbuteliată, dezinfectați apa de la robinet prin fierbere.

Recomandări pentru cei care au animale de casă

Câinii, pisicile și alte animale domestice ar putea fi purtătoarele mai multor tipuri de helminți, care se pot transmite și la oameni. După cum spuneam mai sus, mulți nu știu nimic despre aceasta și cred că pericolul rezidă exclusiv în faptul de a mângâia sau de a se juca cu animalele. Acest lucru este doar parțial adevărat (în timpul jocului cu animalele, ne putem contamina cu ouăle de helminți care s-au maturizat, în prealabil, în sol și mai apoi s-au lipit de blana animalelor). Cu toate acestea, un pericol mult mai mare, din punctul de vedere al infestării cu helminți, îl prezintă fecalele animalelor domestice, care pot nimeri în sol, pe produsele alimentare și în apă. Pentru a evita cât mai mult riscul de contaminare cu helminții ce ar fi putut infesta pisicile, câinii și alte animale domestice, trebuie să respectați toate recomandările descrise mai sus. Adăugător, vă mai recomandăm:

Nu trebuie să hrăniți câinii, pisicile, porcii și alte animale domestice cu carne crudă, pește crud sau să le permiteți să vâneze alte animale. Utilizați metode speciale de combatere a rozătoarelor

Nu dați animalelor domestice pește crud, carne crudă sau alte resturi de origine animală (de exemplu, placentele, resturile animalelor moarte etc.). Acest lucru ar putea fi periculos nu numai pentru animalele însele, ci și pentru dvs.. De exemplu, una dintre cele mai periculoase infecții helmintice, echinococul, apare la om după ce acesta înghite ouăle parazitului, care nimeresc în sol odată cu fecalele câinilor hrăniți cu resturile altor animale domestice sau sălbatice, contaminate cu helmintul respectiv. Pentru câinii înșiși, contaminarea cu echinococ nu este periculoasă, dar, la om, această infecție poate provoca urmări extrem de grave. Același lucru se poate spune și despre legătura cu o altă infecție gravă – trichineloza. Animalele domestice se infestează cu aceasta când sunt hrănite de stăpâni cu resturile altor animale sau când mănâncă cadavrele rozătoarelor. Pentru animalele însele, trichineloza nu este periculoasă, dar, pentru om, această infecție poate fi letală.

Din acest motiv, după cum vă recomandam mai sus, nu hrăniți niciodată câinii, pisicile și alte animale domestice cu resturile altor animale sau cu pește crud. Dacă nu puteți supune aceste produse unui tratament termic, e mai bine să le aruncați sau să le îngropați așa ca animalele dvs. de casă să nu mai aibă acces la ele.

În afară de aceasta, faceți tot ce este posibil ca animalele dvs. domestice (mai ales dacă le creșteți pentru carne) să nu contacteze cu rozătoarele.

De asemenea, aveți grijă ca animalele domestice să aibă mereu acces la apa potabilă curată. Apa din bazinele acvatice naturale ar putea conține larvele mai multor varietăți de helminți.

Aveți grijă ca pisicile și câinii dvs. să nu aibă purici

Unele tipuri de helminți (de exemplu, dipilidioza) se transmit la om prin purici și căpușe. Vă puteți proteja pe dvs. înșivă și pe animalele dvs. de contaminarea cu acești paraziți cu ajutorul unor zgărzi antiparazitare speciale, care îndepărtează insectele.

Tratarea profilactică de helminți a animalelor domestice

Unele tipuri de helminți (în special, toxocara) se transmit de la animalele adulte la puii acestora. Mai jos, vă vom prezenta o schemă de tratament profilactic, recomandată pentru câini, căței, pisici și puii de pisici.

Dacă pisica sau câinele dvs. vor da naștere la pui, tratați cățeii și pisicuțele cu medicamente antihelmintice atunci când puii vor împlini vârsta de 2-3 săptămâni. Mai apoi, va trebui să administrați doctorii antihelmintice puilor de animale 1 dată la 2 săptămâni, până aceștia nu vor împlini 4-5 luni. După aceasta, atât puii, cât și indivizii adulți, vor trebui să administreze medicamente antihelmintice de 2 ori pe an, în decursul întregii lor vieți.

Dacă doriți să vă luați un câine sau o pisică

  • Dacă vă decideți să luați acasă un câine sau o pisică vagabondă, duceți imediat animalul la medicul veterinar, pentru a efectua un tratament adecvat împotriva tuturor paraziților ce l-ar fi putut infesta.
  • Dacă doriți să luați un cățel sau un pisică de la alți stăpâni, nu vă bizuiți pe asigurările acestora și, înainte de a aduce animalul acasă, administrați-i o cură cu medicamente antihelmintice.

Recomandări suplimentare pentru cei care au pisici

Pisicile pot fi purtătoare de toxoplasmoză. Această infecție este deosebit de periculoasă pentru copii și gravide. În cazul în care considerați că informația dată ar putea fi utilă pentru dvs., parcurgeți recomandările noastre referitor la prevenirea acestei infecții din articolul despre Toxoplasme.

Helminții se pot transmite de la om la om

După cum spuneam mai sus, unele tipuri de helminți, în particular tenia-porcului și oxiurii, sunt capabile să depună ouă care devin aproape imediat contagioase atât pentru persoana contaminată, cât și pentru oamenii care contactează cu aceasta. Din motivul dat, în cazul infecțiilor cu tenia-porcului și cu oxiuri, «helminții» se pot transmite de la om la om, adică prin contact fizic direct, mai exact prin atingerea unor regiuni ale pielii de care s-au lipit ouăle paraziților, precum și a unor lucruri de uz casnic sau produse alimentare, pe care aceste ouă ar fi putut să ajungă.

Gradul de contagiozitate a omului poate fi deosebit de înalt în caz de oxiuriază, de aceea, în tratarea acestei infecții, este important să țineți cont de recomandările noastre suplimentare, ce vă vor ajuta să preveniți răspândirea la alți oameni, care fac parte din mediul persoanei contaminate, sau îi vor ajuta pe acești oameni să scape, la rândul lor, de oxiuri, dacă s-au contaminat deja. Pentru o descriere mai detaliată a acestor recomandări, accesați articolul nostru Enterobiaza.

Recomandări pentru călătorii peste hotare

În țările tropicale sunt răspândite o mulțime de varietăți de helminți, pe care încă nu am reușit să le descriem pe site-ul nostru. În Europa, în Rusia, în țările CSI, aceste infecții sunt rare, dar oamenii care călătoresc în regiuni cu climă tropicală se expun unui risc real de contaminare.

De aceeaa, dincolo de recomandările descrise mai sus, în țările cu climă tropicală va trebui să țineți cont și de următoarele sfaturi:

  • Faceți tot ce vă stă în puteri pentru a nu contacta cu apa din bazinele sălbatice (nu vă scăldați, nu pescuiți). În apă s-ar putea afla larvele helminților care provoacă schistosomiaza. Aceste larve pătrund în organismul uman prin piele.
  • Nu umblați niciodată desculț, mai ales dacă pământul pe care călcați ar putea fi contaminat de fecalele altor oameni. În multe țări tropicale, solul conține larve de anchilostome și de strongiloizi, care contaminează oamenii de cele mai multe ori prin pielea de la tălpi.
  • Utilizați soluții sau dispozitive speciale împotriva insectelor. Unele tipuri de helminți și alte infecții periculoase se transmit prin înțepăturile țânțarilor, căpușelor și altor insecte.
  • Nu consumați produse alimentare de calitatea cărora nu sunteți sigur.

Există vaccinuri împotriva helminților?

Din păcate, până în prezent încă nu au fost elaborate vaccinuri împotriva diferitelor tipuri de helminți.

***

Planificând o călătorie, v-ați putea familiariza din timp cu recomandările experților Organizației Mondiale a Sănătății privind măsurile pe care trebuie să le luați în regiunile respective

De asemenea, vă recomandăm să apelați la materialele de mai jos:

Tabel cu trimiteri la toate materialele despre helminți afișate pe site-ul nostru

Pe site-ul nostru, veți găsi descrierea amănunțită a celor mai importante tipuri de helminți cu care se pot contamina adulții și copiii ce locuiesc în țările Europei, în țările CSI și în Federația Rusă. Dând click pe denumirea uneia dintre infecțiile prezente în tabelul de mai jos, veți putea deschide articolul corespunzător cu descrierea tuturor recomandărilor privind simptomele și tratamentul acestei infecții.

Paraziții monocelulari (protozoare)
Toxoplasmele
Lambliile (giardia)

Helminții care fac parte din încrengătura viermilor cilindrici (nematodele)

Ascarizii
Oxiurii (enterobiaza)
Toxocaroza
Anchilostomiaza
Trichineloza
Strongiloidoza (anguilula)
Tricocefaloza (viermele-bici)
Helminții care fac parte din încrengătura viermilor plați (trematodele)
Opistorchoza și Clonorchoza
Fascioloza (gălbeaza ficatului)
Schistosomiaza (bilharzioza)
Helminții care fac parte din grupul viermilor platelminți (cestodele)/ teniazele
Tenia-boului, tenia-porcului, cisticercoză
Echinococul
Dipilidioza (tenia-câinelui)
Difilobotrioza (botriocefalul)
Deschideți surse
  • Center of Disease Control and Prevention (CDC) |Parasites
  • Bethony, J. et al., 2006. Soil-transmitted helminth infections: ascariasis, trichuriasis, and hookworm. Lancet, 367(9521), pp.1521–1532.
  • ESCCAP, 2012. Control of Ectoparasites in Dogs and Cats
  • España, F.V.M., 2010. Worm control in dogs and cats. ESCCAP (European scientific counsel animal parasites), 1 segunda, p.28.
  • Lowe, P., 2011. Control of intestinal protozoa in dogs and cats. ESCCAP Guideline, pp.1–24. Available at: papers2://publication/uuid/F146CF79-E451-4D43-B03C-176E5C6DAEC4.
  • Who, 2006. Preventive chemotherapy in human helminthiasis, Use of Anthelminthic Drugs, p.62. Available at: http://whqlibdoc.who.int/publications/2006/9241547103_eng.pdf


Obiectivul principal al organizației noastre în prezent este elaborarea Ghidului Consumatorului Inteligent de Informații și Servicii Medicale. O sursă de informație medicală de generație nouă, axată pe prezentarea datelor detaliate, transparente, echidistante și cu valoare practică înaltă cu privire la beneficiile, daunele și limitele serviciilor medicale disponibile în prezent.
Scopul nostru este:

să-i ajutăm pe pacienți și medici să ia decizii medicale argumentate și chibzuite

să-i ajutăm pe pacienți și medici să construiască între ei relații eficiente și moral justificate: colaborare bazată pe înțelegerea din ambele părți a rolurilor unice pe care îl joacă fiecare și pe împărțirea justă a resposabilității, cel mai important scop al colaborării fiind formularea și atingerea obiectivelor medicale ale pacientului.

Ghidul Consumatorului Inteligent de Informaţii şi Servicii Medicale este alcătuit din 3 părți:

PARTEA I: LUAREA DECIZIILOR MEDICALE
ALĂTURAȚI-VĂ GRUPULUI NOSTRU PE FACEBOOK ȘI ABONAȚI-VĂ LA NOUTĂȚI PE EMAIL
Vă invităm să vă alăturați consumatorilor inteligenți de informații și servicii medicale pe rețele sociale

Abonați-vă la noutăți, ca să primiți un email o dată în câteva luni prin care să aflați despre publicarea materialelor noi și despre actualizări importante, introduse pe măsura procesării de noi date.