Explicaţia detaliată a fistulelor anale (rectale, recto-anale): cauzele apariţiei, simptomele şi semnele, tratamentul (intervenţia chirurgicală)

Ce sunt fistulele anale?

Fistulele anale (rectale, recto-anale) sunt nişte canale adânci, formate între rect şi pielea din jurul anusului, în urma inflamaţiei şi a supuraţiei ţesuturilor din regiunea rectului (paraproctită). Vezi Explicaţia detaliată a paraproctitei şi a abceselor perirectale: cauzele apariţiei, simptomele şi semnele, diagnosticul, tratamentul.

Fistulele rectale se formează atât la copii, cât şi la adulţi.

În imaginea de mai jos puteţi vedea diferite tipuri de fistule şi modul, în care acestea se formează.

Fistulele complete, incomplete şi interne

Fistulele anale, de regulă, au un orificiu de intrare şi unul de ieşire.

Fistula completă

În cazul în care orificiul de intrare este situat în peretele rectului şi orificiul de ieşire – pe pielea în jurul anusului, este vorba de o fistulă completă. Adesea, o singură fistulă poate avea mai multe orificii de intrare, care se unesc într-un singur canal sinuos, format în profunzimea ţesuturilor din jurul rectului. Acest canal se deschide cu un singur orificiu de ieşire, format în pielea din regiunea anusului.

Fistula incompletă

Despre fistulă incompletă se vorbeşte în cazul în care fistula are doar orificiul de intrare. Fistulele incomplete, de regulă, din cauza acumulării, în interiorul acestora, a unei cantităţi mari de microbi care distrug ţesuturile în jurul rectului şi “sparg trecerea” spre exterior, se transformă rapid în fistule complete.

Fistula internă

Despre o fistulă internă se vorbeşte în cazul în care orificiul de intrare şi cel de ieşire sunt situate în peretele interior al rectului.

Două fistule anale complete

Cauzele formării fistulelor anale

Cauza principală a formării fistulelor anale (rectale) este penetrarea infecţiei în adâncul peretelui rectului (proctita) şi în adâncul ţesuturilor din jurul rectului (paraproctita).

Pe măsură dezvoltării infecţiei, în profunzimea ţesuturilor din jurul rectului, se acumulează puroiul (abces perirectal), care, la un moment, erupe, formând o fistulă.

Fistulele anale se formează frecvent la persoane care suferă de boala Crohn. În unele cazuri, apariţia unei fistule este primul simptom al acestei boli.

De asemenea, fistulele anale, adesea, se formează la persoanele care suferă de diverticulită, de chlamidioză, de tuberculoză rectală, de SIDA, de sifilis, de cancer rectal.

Prin ce sunt periculoase fistulele anale?

Cu toate că, în majoritatea cazurilor, fistulele anale nu prezintă un pericol serios pentru viaţa omului, în unele cazuri, în special, în cazul lipsei tratamentului adecvat, acestea pot provoca unele complicaţii grave:

  • în urma răspândirii infecţiei în organism, dintr-o fistulă se poate dezvolta septicemia;
  • fistulele cronice se pot transforma în cancer.

Simptomele şi semnele fistulelor anale

Simptomele fistulelor anale pot fi:

  • Mâncărimea şi senzaţia unui disconfort în zona anusului;
  • Apariţia unor eliminări purulente sau sângeroase, fie că prin anus, fie că pe pielea în jurul anusului;
  • Dureri în zona anusului, care se pot amplifica, fie că în timpul şezutului, fie că în timpul mersului, fie că în timpul tusei sau al defecaţiei.
  • Creşterea periodică şi nesemnificativă a temperaturii corpului.

Fistula anală are aspectul unei răni mici (eventual cu marginile groase), situate pe pielea din jurul anusului, din care, în urma presiunii asupra ei, se elimină un lichid sângeros sau purulent.

Fiţi atenţi!

Deoarece fistulele anale, adesea, se formează pe fondul unor boli grave (vezi mai sus Cauzele), adresaţi-vă, neapărat, medicului, în cazul în care aveţi simptome, asemănătoare cu cele ale fistulelor anale. Nu încercaţi să vă diagnosticaţi şi să vă trataţi, din iniţiativă proprie, fistula anală.

Tratamentul fistulelor anale fără intervenţie chirurgicală

Mai sus, s-a menţionat deja că tratamentul fistulelor trebuie efectuat doar sub controlul medicului.

Tratamentul fistulelor anale se stabileşte în funcţie de cauza care a provocat formarea acestora şi de starea generală a persoanei bolnave la momentul adresării medicului.

În scopul suprimării infecţiei şi ameliorării durerilor, medicul poate să vă prescrie antibiotice şi preparate analgezice. Apoi, în funcţie de situaţie, pentru înlăturarea deplină a fistulei şi a posibilelor complicaţii asociate cu ea, ar putea fi necesară o intervenţie chirurgicală.

Intervenţia chirurgicală în scopul înlăturării fistulei anale

Intervenţia chirurgicală în scopul înlăturării unei fistule anale se efectuează sub anestezie generală. În timpul intervenţiei, medicul-chirurg extirpă fistula şi ţesuturile afectate din jurul ei. Rana postoperatorie se tămăduieşte, de regulă, în timp de 6-7 zile.

În majoritatea cazurilor, intervenţia chirurgicală de excizie a fistulei anale conduce la vindecare completă.

Complicaţiile posibile în urma intervenţiei chirurgicale pot include hemoragia (sângerarea) şi formarea repetată a fistulei. Asemenea complicaţii sunt destul de rare şi necesită un tratament suplimentar.

Dacă fistula anală se formează la un copil în primele luni ale vieţii, în cazul în care copilul se simte normal şi semnele de răspândire a infecţiei (precum febra) lipsesc, intervenţia chirurgicală poate fi amânată până la momentul împlinirii de către acesta a vârstei de 18 luni.

În care situaţii, apărute în urma intervenţiei chirurgicale, trebuie să vă adresaţi urgent medicului?

În cazul în care, în urma intervenţiei chirurgicale, peste câteva zile sau câteva săptămâni, aţi observat următoarele simptome:

  • Dureri severe în abdomen sau în zona perineului;
  • Febră;
  • Dificultăţi la urinare;
  • Eliminări sângeroase sau purulente din rect;
  • Dificultăţi la defecaţie chiar şi în cazul fecalelor moi;
  • Incapacitatea reţinerii fecalelor sau a gazelor.

Simptomele enumerate mai sus pot fi semne ale unor complicaţii postoperatorii, excluderea cărora necesită un tratament suplimentar.

Perioada postoperatorie

Perioada de recuperare, în urma intervenţiei chirurgicale de excizie a fistulei anale, poate dura câteva săptămâni.

În primele zile de după intervenţie, medicul poate să vă prescrie o dietă lichidă specială (apă, chefir, o cantitate mică de orez fiert).

O astfel de dietă este necesară pentru ca pacientul, timp de câteva zile de după intervenţie, să nu aibă nevoie de defecaţie şi, prin urmare, rana să nu se polueze cu fecale şi să se vindece mai rapid.

Dacă aveţi de suportat o intervenţie chirurgicală în scopul eliminării fistulei anale, discutaţi în prealabil cu medicul Dvs., despre ce puteţi şi ce nu puteţi mânca după intervenţie.

Timp de câteva zile de după operaţie, puteţi avea dureri severe în zona anusului. Pentru a uşura aceste dureri, medicul poate să vă prescrie preparate analgezice.

În urma intervenţiei chirurgicale în scopul eliminării fistulei anale, de regulă, se permite să luaţi un duş şi chiar se recomandă să faceţi băi pe şezute (de circa 3 ori pe zi şi de fiecare dată de după mersul la veceu).

Revenirea la modul normal de viaţă este, de regulă, posibilă peste 2-3 săptămâni după intervenţie. Vindecarea completă a rănii se produce, aproximativ, peste 6 săptămâni de după intervenţia chirurgicală.

Formarea repetată a fistulelor se manifestă, în perioada postoperatorie, foarte rar, dar nu poate fi total exclusă.

Precizaţi cu medicul Dvs. când trebuie să-l vizitaţi repetat, pentru a verifica cum se vindecă rana. De regulă, vizita repetată la medic se indică peste câteva săptămâni după intervenţia chirurgicală.

data publicării: