Sângerări din nas la copil sau la adult (epistaxis, rinoragie, hemoragie nazală). Cauze posibile și măsuri necesare.
DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI
Data ultimei actualizări:
Volum: 7 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.
Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere:
Verificati aici.
Cuprins:
- Sângerări din nas la copil sau la adult (epistaxis, rinoragie, hemoragie nazală). Cauze posibile și măsuri necesare.
- Primul ajutor în caz de apariție a sângerărilor nazale la un copil sau la un adult. Cum oprim hemoragia?
- Care pot fi cauzele sângerărilor nazale la copil sau la adult? Din ce cauză pot apărea hemoragiile nazale frecvente?
- Tratamentul hemoragiei nazale abundente sau al sângerărilor frecvente sub controlul medicului
Primul ajutor în caz de apariție a sângerărilor nazale la un copil sau la un adult. Cum oprim hemoragia?
În continuare va fi prezentat algoritmul de acordare a primului ajutor în cazul în care un adult sau un copil are hemoragie din nas.
În primul rând încercați să determinați localizarea și intensitatea hemoragiei:
(1) În cazuri relativ rare apariția sângelui din nas este legată de lezarea vaselor sangvine mari, localizate în partea posterioară a nasului. În asemenea situații, hemoragia poate fi intensă și, deci, periculoasă.
Semnele tipice ale unei hemoragii nazale periculoase sunt:
- scurgerea abundentă a sângelui în gură și în gât;
- formarea cheagurilor de sânge;
- eliminarea sângelui din nas poate fi semnificativă, dar poate fi și redusă, din cauza că cea mai mare parte a sângelui se scurge în gât.
În cazul apariției hemoragiei nazale abundente se recomandă adresarea imediată la urgență. Pentru a opri hemoragia din partea posterioară a nasului poate fi nevoie de măsuri medicale speciale. Fără asistență adecvată persoana afectată poate să piardă mult sânge. În cazuri rare, hemoragiile nazale abundente pot duce la deces.
De asemenea, se recomandă apelarea imediată la serviciul de urgență în cazul în care o eventuală hemoragie nazală a început în primele câteva zile după o operație ORL (de exemplu, după operația de îndreptare a septului nazal, de tratament al sinuzitei sau după înlăturarea adenoizilor). În asemenea situații este o probabilitate mai mare ca hemoragia să pornească dintr-un vas sangvin de calibru mare.
(2) În majoritatea cazurilor (90%), sângerările din nas au loc în rezultatul lezării vaselor sangvine mici localizate într-o mică regiune a mucoasei nazale pe septul nasului (această regiune se află în interiorul nasului, în apropiere de orificiile nazale).
Asemenea sângerări nu sunt periculoase. De regulă, ele se manifestă prin scurgeri de sânge nesemnificative și de durată scurtă (în formă de jet subțire sau picături), fără scurgerea sângelui în gât.
Pentru a opri o asemenea sângerare:
- Așezați-vă, ținând spinarea dreaptă. Străduiți-vă să țineți capul în poziție verticală, dar nu dați capul pe spate, pentru că în asemenea poziție sângele se va scurge în gât și poate nimeri în căile respiratorii.
- Comprimați ferm toată partea moale a nasului între degetul mare și cel arătător și mențineți presiunea constantă timp de 10-15 minute (va trebui să respirați pe gură).
- În toată această perioadă, străduiți-vă să nu slăbiți presiunea (înainte să treacă cele 10 minute nu trebuie să verificați dacă sângerarea s-a oprit sau nu).
- În marea majoritate a cazurilor, măsurile descrise mai sus permit oprirea hemoragiei nazale (din partea anterioară a nasului).
- Dacă aveți un spray nazal contra obstrucției nazale cu acțiune vasoconstrictoare (cu Xilometazolină, Oximetazolină, etc.), înainte de a comprima nasul cu degetele, puteți aplica medicamentul în fiecare nară, pentru a grăbi oprirea hemoragiei (aceste medicamente nu se recomandă copiilor mai mici de 12 ani și femeilor însărcinate).
- Dacă hemoragia din nas a pornit în urma unei lovituri în regiunea nasului, după oprirea hemoragiei, puteți aplica un pachet cu gheață pentru 10-15 minute.
- Tratamentul sângerărilor nazale la femeile gravide se face conform acelorași principii.
Dacă, după efectuarea măsurilor enumerate mai sus, veți observa că sângerarea continuă, comprimați nasul pentru încă 15 minute. Dacă nu veți reuși să opriți hemoragia, chemați ambulanța (tratamentul la medic este descris mai jos).
Care pot fi cauzele sângerărilor nazale la copil sau la adult? Din ce cauză pot apărea hemoragiile nazale frecvente?
Mai jos vor fi enumerate cauzele principale care pot duce la apariția sîngerărilor din nas episodice (unice sau rare) sau frecvente. De asemenea, vom menționa măsurile care pot fi întreprinse pentru prevenirea sângerărilor nazale recurente.
În medicină, eliminarea sângelui din nas se numește epistaxis.
(1) Cel mai frecvent (se are în vedere numărul de cazuri, înregistrate în practica medicală), hemoragia nazală se întâmplă în rezultatul unei lovituri în regiunea feței (nasului). În asemenea situații, cauza problemei este evidentă, hemoragia se oprește rapid și, de regulă, nu se mai repetă.
(2) Puțin mai rar, hemoragia nazală începe în urma lezării mucoasei nasului în timpul strănutului puternic sau al încercării de a curăța nasul de mucus (suflarea puternică a nasului, „scobirea” în nas, etc.). Apariția sângelui din nas se observă mai frecvent la persoanele afectate de răceală sau care suferă de rinită sau obstrucție nazală persistente.
În asemenea situații, pentru a preveni repetarea hemoragiei nazale:
- Suflați nasul cu atenție.
- Pentru o curățare mai ușoară a nasului de mucus dens sau uscat puteți picura în nas câteva picături de apă sau puteți iriga cavitatea nasului cu soluție salină.
- Strănutați cu gura deschisă.
- Dacă sângerarea nazală a apărut în timpul unei răceli, puteți evita administrarea de Aspirină sau Ibuprofen (aceste medicamente reduc coagulabilitatea sângelui și sporesc riscul de hemoragie repetată). În asemenea situații, pentru ușurarea simptomelor răcelii puteți administra Paracetamol. . Vedeți: Recomandări de tratament al răcelii la copii și la adulți.
- Străduiți-vă să rezolvați problema rinitei/obstrucției nazale persistente, pentru a exclude necesitatea suflării frecvente a nasului și iritarea mucoasei nazale. Recomandări detaliate în acest sens sunt prezentate în articolul Recomandări argumentate ştiinţific pentru pacienţi cu privire la guturai, nas înfundat, diverse forme de rinită şi sinuzită.
(3) Vara sau iarna, atunci când încăperile sunt încălzite, cauza sângerărilor recurente din nas (inclusiv, noaptea în somn), la copil (inclusiv, la bebeluș) sau la adult, poate fi inspirarea aerului uscat.
Pentru a rezolva această problemă, străduiți-vă să umeziți aerul din încăpere:
- Puteți pune pe calorifer un vas deschis cu apă;
- Puteți utiliza dispozitive speciale de umidificare a aerului (umidificatoare).
Pentru a preveni uscarea excesivă a mucoasei nasului puteți aplica vaselină sau un alt produs hidratant pe mucoasa nasului, la intrare, lângă orificiile nazale. După cum am menționat mai sus, cel mai frecvent hemoragia pornește în urma lezării vaselor sangvine mici din această regiune.
(4) Dacă folosiți spray-uri pentru nas cu medicamente corticosteroide sau antihistaminice, hemoragiile repetate din nas pot fi cauzate de faptul că orientați jetul de spray spre septul nasului (lamela care separă cavitatea nazală stângă de cea dreaptă).
Pentru a rezolva această problemă, respectați următoarele reguli de aplicare a medicamentelor în formă de spray nazal:
- Înainte de administrare, agitați bine vasul cu medicament;
- Aplecați capul înainte, uitându-vă în jos;
- Introduceți năsucul flaconului cu medicament în nară: țineți flaconul cu mâna stângă pentru nara dreaptă și, respectiv, cu mâna dreaptă pentru nara stângă;
- Orientați năsucul flaconului spre partea externă a nasului (spre aripile nasului, nu spre centru), deoarece orientarea jetului de spray spre septul nasului provoacă mai des iritație și sângerări.
(5) Cauzele mai rare ale sângerărilor frecvente din nas la copii (mai ales la copii mai mici de 2 ani) pot fi:
- corp străin în nas;
- dereglarea coagulabilității sângelui sau defecte congenitale ale vaselor sangvine (cele mai frecvente maladii sunt: hemofilia, boala von Willebrand, telangiectazia hemoragică ereditară, etc.). Alte simptome în asemenea cazuri pot fi: apariția ușoară a hematoamelor (vânătăilor) și sângerări îndelungate în urma unor leziuni mici.
- iritarea mucoasei gâtului și a nasului, asociată cu refluxul gastro-esofagian (Vedeți: Recomandări argumentate ştiinţific pentru pacienţi cu privire la probleme cauzate de refluxul gastro-esofagian).
La adulți, hemoragiile recurente pot fi legate de asemenea cauze, precum:
- fragilitatea excesivă a vaselor sangvine (este una dintre principalele cauze de apariție a sângerărilor nazale frecvente la adulții de vârstă înaintată);
- abuzul de alcool;
- afecțiunile cronice ale ficatului;
- administrarea medicamentelor anticoagulante.
La copii și la adulți, cauza apariției frecvente a sângelui din nas (uneori pot apărea sângerări nazale zilnice) poate fi:
- Fragilitatea congenitală a vaselor sangvine mici din partea anterioară a septului nazal;
- Deviația septului nazal (în asemenea caz, un simptom suplimentar poate fi obstrucția nazală persistentă);
- Perforația septului nazal (aceasta se poate întâmpla în urma operației de îndreptare a septului nasului sau în rezultatul utilizării incorecte, de lungă durată, a spray-urilor nazale cu corticosteroizi);
- O tumoare care se dezvoltă în cavitatea nasului;
- Afecțiuni oncologice ale sângelui, care reduc capacitatea de coagulare a sângelui.
În toate cazurile enumerate în punctul cinci, determinarea cauzei problemei este posibilă doar după examinare și efectuarea investigațiilor necesare. De aceea, dacă la un adult sau la un copil au loc sângerări frecvente din nas și nu se cunoaște cauza lor, se recomandă adresarea la medicul ORL pentru examinare.
Sângerările din nas pot fi legate de hipertensiune arterială?
În rezultatul măsurărilor tensiunii arteriale la adulții care se adresează la serviciul medical de urgență în legătură cu hemoragii nazale s-a determinat că, într-adevăr, la mulți dintre ei tensiunea arterială este mărită. Totodată, în acest caz, este mai probabil faptul că sângerarea din nas (și, respectiv, stresul asociat) duc la creșterea tensiunii, și nu invers. Creșterea tensiunii arteriale nu poate cauza ruperea vaselor sangvine mici din nas.
Recomandări detaliate referitor la tratamentul adecvat al hipertensiunii arteriale sunt prezentate în articolul: Hipertensiunea arterială. Ghid pentru pacienţi.
Tratamentul hemoragiei nazale abundente sau al sângerărilor frecvente sub controlul medicului
După cum am menționat anterior, în toate cazurile când hemoragia nazală este foarte intensă, atunci când sângerarea continuă mai mult de 30 minute sau dacă sângerările nazale apar frecvent, este nevoie de intervenția medicului.
Pentru a opri hemoragia din nas, medicul poate introduce tampoane speciale în cavitatea nasului sau poate cauteriza vasele lezate.
Tamponada nasului presupune introducerea în cavitatea nazală a unor tampoane din tifon îmbibate cu un medicament cu acțiune vasoconstrictoare. În caz de hemoragii intense, tampoanele se lasă în nas timp de 12 ore (mai rar, câteva zile), după care se extrag cu grijă.
Cauterizarea constă în „arderea” porțiunii afectate a mucoasei nasului cu o substanță caustică (nitrat de argint) sau cu un instrument chirurgical special (cauterul). Cauterizarea oprește rapid hemoragia și, conform rezultatelor cercetărilor, reduce semnificativ riscul de reapariție a hemoragiei în viitor. Astfel, dacă un copil sau un adult suferă de sângerări frecvente din nas, legate de fragilitatea excesivă a vaselor, medicul poate propune efectuarea unei cauterizări cu scop profilactic.
În decursul primei săptămâni după cauterizare, pacientul trebuie să administreze picături nazale saline (pentru a menține mucoasa nasului în stare umedă), să administreze unguente cu antibiotice (pentru a preveni apariția unei infecții), să evite efortul fizic și să nu administreze Aspirină sau alte medicamente din grupul antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS).
- Schlosser, R.J., 2009. Epistaxis. N Engl J Med, pp.784–789.
- Bertrand, B. et al., 2005. Guidelines to the management of epistaxis. B-ENT, 1(suppl. 1), pp.27–43.