Echinococul. Prezentare detaliată

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 7 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți o recenzie

Apreciere medie: 4.2. Pe baza a 5 voturi.
Se încarcă...

Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere. Verificati aici. Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere:
Verificati aici.

Ce este echinococul? Care e ciclul vital (biologic) al acestui parazit şi de ce este important să ştim acest lucru?

«Bună ziua! Ieri mi-am făcut o ecografie profilactică, pe care mi-a indicat-o ginecologul. Imediat după examenul ultrasonografic, medicul ecografist mi-a spus că nu am nicio problemă de ordin ginecologic, dar că în ficat a observat o formaţiune ciudată (mi-a zis că e un «chist»), de câţiva centimetri în diametru şi că, după toate aparenţele, ar fi vorba de un echinococ parazit, ce poate fi îndepărtat din organism numai pe cale chirurgicală. Am trăit un adevărat şoc! Medicul mi-a mai spus să merg la infecţionist, care va face investigaţiile necesare şi îmi va comunica ce urmează să fac mai departe.

Spuneţi-mi, vă rog, cum putea să pătrundă acest parazit în corpul meu şi este oare posibil ca acesta să fi trăit în ficatul meu fără a provoca niciun simptom? Ce să fac?»

Apariţia chisturilor (adică a unor pungi umplute cu lichid) în ficat, în plămâni sau în alte organe interne ar putea fi, într-adevăr, semnul unei infestări cu echinococ.

Echinococii sunt un tip de helminţi, cu care omul se poate infesta de la animale, prin apă sau produse alimentare contaminate. Aceşti paraziţi pot fi foarte periculoşi pentru viaţa omului, dar, din fericire, în prezent, există metode de tratament care le permit medicilor să-i îndepărteze definitiv din corpul uman. La mulţi oameni, echinococul poate să nu provoace niciun simptom pentru perioade destul de lungi de timp.

Ceva mai jos, vom răspunde la toate întrebările importante cu privire la ce trebuie să faceţi dacă dvs. sau copilul dvs. v-aţi contaminat cu echinococ.

Vom începe cu răspunsuri la întrebări privind ciclul de viaţă al acestui parazit. Această informaţie vă va ajuta să înţelegeţi mai bine recomandările pe care le vom oferi în articolul nostru.

Ciclul vital (biologic) al echinococului

Din punct de vedere biologic, echinococii sunt nişte viermi plaţi. În medicină, acest tip de helminţi se mai numesc cestode. Laolaltă cu alte specii de helminţi, echinococii alcătuiesc genul Taenia.

Condiţia persoanelor contaminate cu echinococ se numeşte, în limbaj medical, echinococoză (sin. hidatidoză sau boala hidatică).

În prezent, se cunosc 4 varietăţi de echinococ. Oamenii sunt infestaţi, cel mai frecvent, de două varietăţi: Echinococcus multilocularis, care determină apariţia aşa-numitei echinococoze alveolare, şi Echinococcus granulosus, care provoacă  echinococoza chistică. Mai jos, vom explica prin ce se deosebesc aceste varietăţi de echinococi.

Care este cauza apariţiei echinococilor? Cum se poate contamina omul cu aceşti paraziţi? Cum arată un echinococ?

Adultul sau copilul se pot contamina cu echinococ numai dacă înghit ouăle acestui parazit, care se pot afla:

  • pe blana animalelor carnivore sălbatice sau domestice (de exemplu, pisici, câini, lupi, vulpi etc.);
  • pe diverse alimente (în special pe fructe şi legume murdare), care ar fi putut contacta cu scaunul acestor animale;
  • în apă (inclusiv în apa de izvor), care a fost contaminată prin scaunul animalelor carnivore.

De cele mai multe ori, de echinococ suferă oamenii de la ţară, adică fermierii care se ocupă cu creşterea cornutelor ori cu recolta fânului, sau oamenii care petrec timpul liber la natură (inclusiv la vânătoare, la culesul fructelor sălbatice etc.).

Animalele carnivore se infestează cu echinococ mâncând măruntaiele animalelor erbivore sălbatice sau domestice, contaminate cu acest parazit. Pisicile şi câinii se contaminează cu echinococ, consumând măruntaiele vitelor măcelărite (porci, vaci, oi sau capre) sau vânând rozătoare precum şoarecii-de-câmp.

Viermii adulţi de echinococ vieţuiesc în intestinul câinilor şi pisicilor (dar şi al altor animale carnivore). Aceşti viermi au dimensiuni mici, circa 2-7 mm lungime, şi se fixează de pereţii intestinului animalelor cu ajutorul unor ventuze sau cârligaşe situate pe cap.

Numărul echinococilor din intestinul unui animal infestat poate varia de la câţiva indivizi până la câteva sute.

Când paraziţii respectivi se maturizează, o parte din segmentele (proglotele) corpului lor, în care se conţin ouăle şi care sunt situate în partea din spate, se desprind de corp. Prin scaunul animalului infestat, ouăle de echinococ ajung în mediul înconjurător. Ouăle sunt deosebit de rezistente, supravieţuind la temperaturi de la -30ºC până la +60ºC şi păstrându-şi vitalitatea timp de câţiva ani.

După ce câinele (sau un alt animal) elimină echinococii din organism prin masele fecale, ouăle acestor paraziţi se pot agăţa de blana animalului respectiv, de iarbă, legume, fructe şi pot nimeri în apă.

Când omul înghite un ou de echinococ, din acesta eclozează curând larva parazitului, care se numeşte «oncosferă». Larva pătrunde în vasele sangvine şi, odată cu fluxul sangvin, ajunge în organele interne (de cele mai multe ori, în ficat sau în plămâni). Stabilindu-se în aceste organe, larva începe să crească lent, formând una sau mai multe pungi cu lichid.

Şi mai des decât oamenii, cu echinococ se infestează animalele erbivore sălbatice sau domestice (vacile, porcii, caii, oile, caprele, cerbii) şi rozătoarele (şoarecii-de-câmp, iepurii-de-casă, iepurii-de-câmp).

Ca şi la oameni, în intestinul acestor animale, ouăle de echinococ formează oncosfere, din care se dezvoltă, în organele interne ale animalelor, pungi cu lichid în care se conţin larvele parazitului. În medicină, oamenii sau animalele, contaminate cu echinococi, se numesc gazde intermediare.

În natură, animalele erbivore infestate cu echinococ, mai devreme sau mai târziu, mor şi devin prada fiarelor. După cum spuneam mai sus, consumând organele interne ale erbivorelor sau rozătoarelor infestate cu echinococi, animalele de pradă (de pildă, vulpile, lupii, câinii) înghit larvele parazitului respectiv care, nimerind în intestin, se transformă în viermi adulţi şi încep să depună din nou ouă, iniţiind astfel un alt ciclu biologic (vital).

Prin ce se semne şi simptome se manifestă echinococul?

După cum spuneam mai sus, oamenii se infestează mai des cu două dintre varietăţile echinococului: Echinococcus multilocularis, care determină apariţia aşa-numitei echinococoze alveolare, şi Echinococcus granulosus, care provoacă  echinococoza chistică.

În caz de echinococoză chistică, chisturile (adică pungile cu lichid) paraziţilor se pot forma în orice organ intern al omului. Potrivit datelor statistice colectate de diferite clinici specializate în tratamentul bolilor infecţioase, în circa 63% din cazuri, Echinococcus granulosus formează chisturi în ficat, în 25% de cazuri – în plămâni, în 5% – în muşchi, în 3% – în oase, în 2% – în rinichi şi 1% – în creierul uman sau în splină. În organismul uman, în jurul chisturilor produse de parazitul respectiv se formează un înveliş dens din ţesut conjunctiv.

Dat fiind că chisturile echinococului cresc lent, mulţi oameni infestaţi cu acest parazit, un timp îndelungat (poate chiar mai mulţi ani la rând), nu acuză niciun fel de simptome de boală şi se simt perfect sănătoşi.

La unele persoane, primele simptome apar atunci când chistul atinge 5 cm în diametru.

Semnele şi simptomele infestării cu echinococ depind de organul în care s-a format chistul. În caz de chist echinococic în ficat, simptomele ar putea fi durerile abdominale, icterul (gălbinarea) şi mâncărimi intense ale pielii.

În cazul în care chistul echinococic se formează în plămâni, simptomele ar putea fi tusea prelungită, durerile în piept sau apariţia sângelui în spută.

Chisturile echinococului din creier pot provoca dureri de cap severe, ameţeli, tulburări în coordonarea mişcărilor, tulburări ale vorbirii sau vederii.

Chisturile din oase sau din muşchi pot determina dureri severe şi chiar fracturi.

La unii oameni, chisturile echinococilor (în special lichidul care umple aceste chisturi) pot provoca o reacţie alergică intensă.

În caz de echinococoză alveolară, chisturile parazitului, la început, se formează în ficat. Acolo, acestea se pot dezvolta un timp îndelungat (până la 15 ani), atingând dimensiuni considerabile. La 13% din oameni, la câţiva ani după contaminarea cu Echinococcus multilocularis, larvele parazitului respectiv pot părăsi focarul iniţial, situat în ficat, şi se pot răspândi, prin fluxul sangvin, în alte organe interne (în special, în plămâni, splină, creier sau oase), formând focare noi.

Echinococul este periculos? Ce urmări şi complicaţii poate provoca acesta?

Echinococul este foarte periculos. Fără tratament adecvat, acest parazit poate determina o tulburare gravă a funcţiei organelor în care îşi formează chisturile şi chiar poate provoca moartea persoanei infestate.

Echinococul se dezvoltă deosebit de agresiv la oameni cu imunitatea redusăDin categoria persoanelor cu imunodeficiență (imunitate redusă) fac parte:
persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, persoanele bolnave de diabet zaharat, persoanele care fac tratament anticanceros (chimioterapie, radioterapie), persoanele care administrează corticosteroizi sau alte medicamente ce reduc activitatea sistemului imunitar (precum Metotrexat, Azatioprină, Mercaptopurină, etc.), persoanele care au suportat anterior un transplant de organe și administrează medicamente ce previn rejecția grefei, persoanele care suferă de boli cronice ale organelor interne: insuficiență renală cronică, insuficiență cardiacă, hepatită cronică, ciroză hepatică, etc.
şi la femeile gravide.

Diagnosticul: ce analize şi investigaţii poate indica medicul pentru a depista echinococoza?

Diagnosticarea şi tratamentul echinococului sunt apanajul medicilor infecţionişti şi al chirurgilor. Pentru a depista chisturi de echinococ, medicul vă poate indica o ecografie a organelor interne, tomografia computerizată sau imagistică prin rezonanţă magnetică (IRM sau RMN). Aceasta îi va îngădui nu numai să examineze chistul parazitului, dar şi să se asigure că nu există formaţiuni de acelaşi gen în alte organe ale corpului.

Radiografia plămânilor sau a organelor interne în regiunea abdominală nu este întotdeauna capabilă să depisteze chisturile parazitului dat.

Pentru a stabili cu certitudine legătura între chistul depistat şi echinococ, medicul vă poate recomanda o analiză a sângelui la anticorpi IgG împotriva acestui parazit.

Care este tratamentul indicat în caz de echinococoză?

Mai jos, vom descrie doar în linii foarte generale modul de efectuare a tratamentului pentru echinococ şi, totodată, nu vom prezenta deliberat schemele posibile de tratament al maladiei respective, deoarece acestea sunt foarte complicate şi bolnavul nu le poate urma de sine stătător.

Tratamentul pe care vi-l poate propune medicul va depinde de mai mulţi factori, şi anume de locul în care s-a format chistul, de dimensiunile acestuia, de prezenţa concomitentă a chisturilor în alte organe interne, de felul cum vă simţiţi etc.

Dacă medicii vor stabili că chistul poate fi îndepărtat completamente şi că în alte organe interne nu există formaţiuni de acest gen, atunci vă vor propune o intervenţie chirurgicală sau vor neutraliza chistul, introducând în acesta un lichid care distruge larvele echinococului (puncţie plus aspiraţie).

După îndepărtarea cu succes a chistului sau după puncţia chistului echinococic, medicul vă poate recomanda medicamente speciale antihelmintice (mebendazol sau albendazol), timp de câteva luni.

Acest tratament este necesar pentru a preveni dezvoltarea repetată a chistului.

Dacă medicii reuşesc să îndepărteze parţial chistul, dacă stabilesc că acesta nu poate fi înlăturat chirurgical (în special, dacă chistul s-a format pe ţesuturi vitale ale organismului) sau dacă aveţi mai multe chisturi în corp, medicii vă pot recomanda tratament antihelmintic (mebendazol sau albendazol), timp de câţiva ani sau chiar pe durata întregii vieţi.

Ceilalţi membri ai familiei mele trebuie să facă, de asemenea, investigaţii?

Dacă medicii v-au depistat echinococ, sfătuiţi-i pe ceilalţi membri ai familiei dvs. să facă teste medicale la paraziţii respectivi: ecografia organelor interne, radiografia plămânilor şi analiza sângelui la anticorpi împotriva echinococului.

Mă pot infesta din nou cu echinococi, chiar şi după tratament? Ce pot face pentru a preveni contaminarea repetată? Există măsuri profilactice?

După cum arată studiile ştiinţifice, organismul oamenilor care s-au infestat o dată cu echinococ nu poate forma o imunitate specifică eficientă împotriva acestuia. Din acest motiv, persoanele date se pot contamina din nou cu echinococ.

Pentru a nu vă infesta a doua oară (repetat) cu echinococ:

  • Străduiţi-vă să vă spălaţi mai des pe mâini;
  • Nu consumaţi legume sau fructe nespălate;
  • Nu beţi apă din izvoare şi fântâni fără a o fierbe în prealabil;
  • Nu hrăniţi pisicile sau câinii cu măruntaiele altor animale domestice;
  • Dacă aveţi un câine sau o pisică ce poate contacta oricând cu animale sălbatice, discutaţi cu veterinarul referitor la posibilitatea unui tratament antihelmintic regulat pentru animalul dvs. de companie. Unii specialişti recomandă, în cazul animalelor de casă carnivore (în special, în cazul câinilor), administrarea periodică (1 dată pe lună) a unei doze profilactice de medicamente antihelmintice (de exemplu, praziquantel, cu doza de 5 mg pe fiecare kilogram de masă corporală a animalului).

Există vaccin antiechinococic?

În prezent, există un vaccin împotriva echinococului, a cărui eficacitate a fost dovedită pe animale precum oile sau unele rozătoare. Cu toate acestea, vaccinul nu este deocamdată administrat oamenilor, deoarece eficienţa şi siguranţa acestuia încă nu a fost demonstrată în cazul acestora din urmă.

Recomandările suplimentare de protecție împotriva helminților

Le recomandăm tuturor cititorilor noștri să facă cunoștință cu ghidul nostru special privind Helminții la copii și adulți. Tratamentul și profilaxia.
Din acest ghid, veți afla cu ce helminți se mai poate infesta omul de la animalele domestice și sălbatice, prin carnea de animale și de pește, prin apă sau prin sol, și ce ați putea face pentru a preveni acest lucru.


Obiectivul principal al organizației noastre în prezent este elaborarea Ghidului Consumatorului Inteligent de Informații și Servicii Medicale. O sursă de informație medicală de generație nouă, axată pe prezentarea datelor detaliate, transparente, echidistante și cu valoare practică înaltă cu privire la beneficiile, daunele și limitele serviciilor medicale disponibile în prezent.
Scopul nostru este:

să-i ajutăm pe pacienți și medici să ia decizii medicale argumentate și chibzuite

să-i ajutăm pe pacienți și medici să construiască între ei relații eficiente și moral justificate: colaborare bazată pe înțelegerea din ambele părți a rolurilor unice pe care îl joacă fiecare și pe împărțirea justă a resposabilității, cel mai important scop al colaborării fiind formularea și atingerea obiectivelor medicale ale pacientului.

Ghidul Consumatorului Inteligent de Informaţii şi Servicii Medicale este alcătuit din 3 părți:

PARTEA I: LUAREA DECIZIILOR MEDICALE
ALĂTURAȚI-VĂ GRUPULUI NOSTRU PE FACEBOOK ȘI ABONAȚI-VĂ LA NOUTĂȚI PE EMAIL
Vă invităm să vă alăturați consumatorilor inteligenți de informații și servicii medicale pe rețele sociale

Abonați-vă la noutăți, ca să primiți un email o dată în câteva luni prin care să aflați despre publicarea materialelor noi și despre actualizări importante, introduse pe măsura procesării de noi date.