Dipilidioza. Răspunsuri la cele mai importante întrebări

Ce reprezintă dipilidioza?

“Bună ziua! Câteva zile în urmă, i-am vizitat pe părinţii mei de la ţară. Ei au câteva pisici. Băiatul nostru (3 ani) s-a jucat cu acestea, le-a mângâiat, a încercat să le ia în braţe etc. Cred că înainte de plecare am observat, pe blana unei pisici, pe la fundişor (cer scuze pentru «detaliu»), un ghemuleţ alungit de culoare albă. Privindu-l mai îndeaproape, am văzut că acesta se mişcă! Era viu! Din câte înţeleg eu, era un helmint? Spuneţi-mi, vă rog, despre ce fel de helminţi este vorba? Ar fi putut copilul meu să se contamineze cu aceşti paraziţi? Are sens să-i dau nişte medicamente antihelmintice”

«Ghemuleţul de culoare albă», descris mai sus, este, cel mai probabil, un helmint pe care medicii îl numesc Dipylidium caninum. Parazitul respectiv face parte din categoria viermilor plaţi sau a cestodelor.

O altă denumire sub care poate figura acest parazit este tenia-câinelui.

Adulţii şi copiii se pot molipsi, într-adevăr, de dipilidioză, dar nu direct de la câini sau pisici, ci de la puricii care se pot afla pe blana acestor animale.

Contaminarea cu tenia-câinelui (în termeni medicali, această condiţie se numeşte dipilidioză), în majoritatea cazurilor, nu prezintă un risc major pentru sănătatea omului.

Puteţi scăpa de acest parazit cu ajutorul unu tratament foarte simplu. Mai jos, veţi găsi recomandări detaliate în această privinţă, precum şi răspunsuri la alte întrebări referitoare la problema dată.

Cum se poate contamina cu dipilidioză adultul sau copilul?

Adultul sau copilul se pot contamina cu dipilidioză în felul următor:

Viermii adulţi ai teniei-câinelui trăiesc în intestinul câinilor, pisicilor şi altor animale carnivore. Periodic, din partea posterioară a viermelui se desprinde câte un fragment (în termeni medicali: proglotă) care, odată cu fecalele, ajunge în regiunea anusului şi este eliminat din organism. Proglotele dipilidiumului se agaţă, de regulă, de blana animalelor şi, o vreme, «se târăsc» pe suprafaţa acesteia. Când învelişul protector al proglotei se sparge, se elimină ouă ce se lipesc de blana câinelui sau a pisicii. Aceste ouă nu sunt contagioase pentru oameni, de aceea, atunci când copilul mângâie câinele şi înghite ouăle parazitului, el nu se contaminează.

În cazul în care câinele sau pisica sunt infestate cu purici, aceste insecte vor înghiţi ouăle de dipilidium. După ce ouăle teniei-câinelui nimeresc în intestinul acestor insecte, din ele eclozează larvele. Larvele rămân în organismul puricilor şi sunt contagioase pentru om. Dacă omul înghite puricele în care se află larva parazitului, el se va contamina cu dipilidioză: în intestinul uman, larva va ieşi din corpul puricelui şi va începe să crească rapid. În decurs de o lună, aceasta se va transforma într-un individ adult de 60 cm lungime şi 3 mm lăţime.

Dipilidiumul contaminează câinii şi pisicile mult mai des decât oamenii, deoarece aceste animale deseori înghit puricii, încercând să-i îndepărteze de pe blană. Din larvele înghiţite ale dipilidiumului, în intestinele câinilor şi pisicilor se dezvoltă paraziţi adulţi, din care încep să se desprindă din nou proglote pline cu ouă.

Cum să înţelegem că omul s-a contaminat cu dipilidioză? Prin ce semne şi simptome se poate manifesta aceasta?

Majoritatea adulţilor şi copiilor, contaminaţi cu dipilidioză, nu acuză niciun fel de simptome.

Rareori, la câteva săptămâni sau luni după infestare, persoana contaminată poate acuza dureri abdominale, diaree, scădere a poftei de mâncare. Unii copii şi adulţi se plâng de mâncărimi în regiunea rectală.

În cazul în care omul se contaminează cu tenia-câinelui, cât timp poate trăi aceasta în organismul său?

Durata de viaţă a dipilidiumului în organismul uman nu depăşeşte 1 an de zile.

Trebuie să merg neapărat la medic?

Se ştie că, în majoritatea cazurilor, dipilidioza nu prezintă niciun fel de pericol pentru sănătate. De aceea, în cazul în care consideraţi că băiatul sau fata dvs. s-ar fi putut contamina cu dipilidioză, dar nu acuză niciun fel de simptome, vizita la doctor nu este necesară.

Dacă, timp de câteva luni după contactul cu animalele, observaţi careva simptome la copil (dureri abdominale, erupţii pe piele, tuse ciudată), mergeţi neapărat la medic. În afară de dipilidioză, există un şir întreg de alţi paraziţi care îl pot infesta pe om prin animalele de companie sau prin excrementele acestora, care nimeresc în sol.

Ce analize şi investigaţii poate indica medicul?

Pentru a stabili dacă omul s-a contaminat, într-adevăr, cu dipilidioză (sau cu alţi paraziţi), medicul poate indica analiza maselor fecale. Dat fiind că fragmentele parazitului nu se elimină în fiecare zi, medicul v-ar putea sfătui să efectuaţi analiza scaunului de câteva ori în zile diferite.

La diagnosticarea acestei infecţii, medicii nu indică analiza sângelui.

Ce tratament este necesar pentru a scăpa de tenia-câinelui?

Dacă testul va arăta că dvs. sau copilul dvs. v-aţi contaminat cu dipilidium, pentru a elimina infecţia dată, medicul v-ar putea recomanda 1 doză de praziquantel, calculată după cum urmează: 5-10 mg la 1 kg de masă corporală. Nu este nevoie de tratament suplimentar. Parazitul mort se dizolvă în intestin.

Pentru a vă asigura că tratamentul, într-adevăr, v-a ajutat să scăpaţi de parazit, medicul vă poate propune să repetaţi analiza scaunului peste 1-2 luni.

Cum pot preveni contaminarea cu dipilidioză?

Cea mai eficientă metodă profilactică împotriva dipilidiozei este tratarea câinilor şi pisicilor de purici şi de helminţi. Vorbiţi cu medicul veterinar despre tratamentul pe care l-aţi putea organiza. Acesta v-ar putea propune, de exemplu, să utilizaţi zgărzi antiparazitare şi, periodic, de două ori pe an, să administraţi animalelor medicamente antihelmintice.

Recomandări suplimentare de protecție împotriva helminților