Diareea (scaunul lichid) la nou-născuţi şi copii mai mici de 1 an: cauze posibile, la ce trebuie să atragă atenţia părinţii; cum trebuie să fie scaunul normal la copiii mai mici de 1 an?

În acest articol veţi găsi o explicaţie detaliată cum ar trebui sau ar putea să fie (după culoare, după consistenţă, după frecvenţa defecărilor) fecalele normale la sugarii şi copiii sub un an, care sunt alăptaţi sau sunt alimentaţi cu amestecuri artificiale. De asemenea, în articol sunt descrise în detaliu posibilele cauze ale diareei la copiii sub un an şi cele mai importante aspecte căror trebuie să le acordaţi o atenţie specială, în cazul în care la copil se începe brusc sau durează mult timp o diaree.

Specificul problemei diareei (scaunului lichid) la copii sub 1 an

Problema diareei la copii are câteva caracteristici importante:

• La copiii mici (sugarii, copiii primului an de viaţă), scaunul lichid poate fi un lucru firesc care nu necesită niciun tratament. Mai jos vă vom oferi detalii referitor la modul în care să se facă distincţia dintre fecalele lichide normale şi diaree.
• În multe cazuri, diareea (adevărată) bruscă sau prelungită la copiii sub un an poate fi un semn al unei boli grave. Mai jos sunt prezentate detaliile despre simptomele care pot indica faptul că diareea la copii este asociată cu o boală periculoasă.
• În cazul în care copilul are o diaree provocată de boală, există un risc mare că la copil se va dezvolta rapid deshidratarea periculoasă, astfel încât tratamentul diareei la copii ar trebui să fie iniţiat cât mai curând posibil şi ar trebui să fie efectuat în conformitate cu o schemă specială. Mai multe informaţii despre tratament sunt descrise mai jos, în compartimentul Tratamentul.

Cauzele posibile ale diareei la copii mai mari de 1 an şi la adolescenţi sunt prezentate în articolul Diareea la adulţi şi copii cu vârsta de peste un an.

În care cazuri ar trebui să fie examinat de medic copilul dumneavoastră?

În care cazuri scaunul lichid la un copil cu vârsta de sub un an poate fi considerat un fenomen firesc? Ce aspect ar putea avea scaunul normal la copiii sub un an?

Dacă sunteţi preocupat de diaree (scaunul lichid) la un copil nou-născut sau la un copil cu vârstă de câteva luni (sub un an), citiţi cu atenţie recomandările prezentate mai jos.

Diareea “permanentă” sau “îndelungată” la sugar + aspectul sănătos al copilului

În cazul nou-născuţilor şi al copiilor sub un an problema “diareei” şi a “scaunului lichid” apare de multe ori şi provoacă panica la părinţii care sunt convinşi (bazându-se pe propriul organism), că diareea este întotdeauna un semn de boală. Diferenţa semnificativă între copiii din primul an de viaţă şi adulţi este faptul că la copii scaunul lichid poate fi un fenomen firesc şi nu necesită niciun tratament.

Frecvenţa normală a defecării, consistenţa şi culoarea fecalelor la sugari şi copiii sub un an

În plus la consistenţa fecalelor (scaunului) la un copil până la un an, părinţii pot fi îngrijoraţi şi de modificarea culorii fecalelor.

Dar, nici în acest caz, nu sunt motive prea serioase pentru griji. Chiar şi cu aceeaşi structură a raţiei alimentare, scaunul şi consistenţa fecalelor copilului pot suferi, pe măsură ce copilul creşte, unele modificări semnificative:

În primele ore sau în primele zile după naştere, la sugari scaunul este de culoare închisă, neagră-verde – se numeşte meconiu. Dacă în primele 24 de ore după naştere, copilul nu a evacuat meconiu, comunicaţi-i despre acest lucru medicului dumneavoastră, deoarece acesta poate fi un semn al atreziei intestinale.

În primele luni după naştere: se consideră normal scaunul foarte lichid, verzui-galben, maro sau auriu, cu bulgări albi şi cu o cantitate mică de mucus. Asemenea scaun poate avea, fie că un miros caracteristic de lapte acru (dacă copilul este alimentat doar cu laptele matern), fie că un miros neplăcut (în cazul în care copilul este alimentat cu amestecuri artificiale).

Pe măsură ce copilul creşte (de obicei, după 6 luni), scaunul lui devine un pic mai gros (cum ar fi smântâna), de culoare verde-deschis sau galben-maro, cu o cantitate mică de mucus. La copiii care sunt alimentaţi cu hrană artificială, scaunul poate fi de culoare galben-maro sau verde-închis, cu un miros neplăcut.

În primele 1-4 luni de viaţă, la copil pot apărea până la 6-10 şi mai multe episoade ale scaunelor moi pe zi şi acest fenomen ar trebui să fie considerat absolut firesc, în cazul în care acest copil arată sănătos şi adaugă bine în greutate.

De asemenea, dacă copilul este, în exclusivitate, alăptat, la vârsta de 2-6 luni, ar trebui să fie considerat normale şi episoadele scaunului foarte rare (de exemplu, o dată la câteva zile sau o dată pe săptămână), cu condiţia că copilul se simte bine, iar scaunul lui rămâne moale şi este defecat fără mare dificultate. Vezi şi Constipaţia la copii sub 1 an.

Cauzele posibile ale diareei la sugari şi la copiii sub un an

În cazul în care diareea la copil este însoţită de unul sau mai multe dintre semnele care sunt prezentate la început articolului, în compartimentul În care cazuri trebuie să arătaţi copilul medicului?, există toate motivele să credeţi că copilul Dvs. are diaree asociată cu unele boli.

Datorită instabilităţii funcţionării intestinului, la copiii mai mici de 1 an diareea poate însoţi practic orice boală (chiar şi răceala, otita, bronşita, etc.), de aceea, numai în baza prezenţei diareei la copii, este aproape imposibil să se determine cauza bolii.

Pentru a înţelege care este cauza diareei la copilul dumneavoastră şi ce ar trebui să faceţi în legătură cu aceasta, selectaţi una dintre situaţiile de mai jos, în care se descrie cel mai bine problema Dvs.:

Diareea bruscă severă + (eventual) urme de sânge şi mucus în scaun + (eventual) febră

Cauzele acestor simptome pot fi, fie că infecţia intestinală virală sau bacteriană, fie că intoxicaţiile alimentare, fie că contaminarea copilului cu paraziţi (cum ar fi Giardia lamblia).

Diareea constantă + creşterea insuficientă în greutate + balonarea + (eventual) erupţiile cutanate

Motivele pentru această combinaţie de simptome pot fi deficitul de lactază, alergia la laptele de vacă, alergia la proteine ​​din soia, disbacterioza intestinală şi unele boli congenitale în care există o perturbare a metabolismului şi a absorbţiei (mucoviscidoza, boala celiacă, etc.).

Diareea în timpul apariţiei dinţilor

Procesul de formare şi de apariţie a dinţilor este o provocare serioasă pentru organismul copilului şi, deseori, este însoţit de reacţii severe în organele interne şi în metabolism: la copil apare febra, creşte salivaţia, poate apărea o tuse ocazională şi diareea.

Apariţia diareei (mai exact, a scaunului apos) sau creşterea frecvenţei scaunelor apoase în timpul eruperii dinţilor ar trebui să fie considerată un fenomen normal care nu are nevoie de niciun tratament special, dar numai în acele cazuri în care copilul nu are alte semne ale bolii (vezi mai sus) şi există semne clare ale erupţiei dinţilor.

Diareea la copiii cu vârsta de peste un an

La copiii mai mari de un an, care se alimentează exclusiv sau parţial cu alimentele solide, se formează, de obicei, un scaun suficient de dens, iar apariţia scaunelor moi (a diareei), precum şi la adulţi, este, de multe ori, un semn de boală. Cu excepţia unor boli specifice predominant adulţilor, cauzele care provoacă diareea la adulţi şi la copii sunt asemănătoare.

Episoadele unice ale scaunelor moi la copiii mai mari de un an nu ar trebui să fie un motiv de îngrijorare, cu condiţia că copilul se simte bine, că el nu are alte semne ale bolii şi că în zilele următoare reapare scaunul solid.

Dacă vă confruntaţi cu problema unei diarei mai mult sau mai puţin frecvente sau severe la copiii mai mari de un an, mai ales dacă odată cu diareea există şi alte semne de boală, citiţi cu atenţie recomandările noastre în articolul Diareea la adulţi şi la copiii cu vârsta de peste un an.

Tratamentul diareei la sugari şi la copiii sub un an

În caz de boală însoţită de diaree, principalul pericol pentru copiii sub un an nu este diareea (aceasta chiar are un rol de protecţie, deoarece ajută la curăţarea intestinelor), ci pierderea de lichide şi de săruri, în urma căreia apar tulburări grave în funcţionarea organelor interne.

În această privinţă, tratamentul diareei la copii nu ar trebui să fie îndreptat spre suprimarea diareei, ci spre compensarea lichidelor şi sărurilor pierdute. Aceasta este cel mai important lucru pe care părinţii trebuie să-l facă la domiciliu, înainte de sosirea medicului.

Recomandări detaliate cu privire la modul de a organiza un tratament sigur şi eficient al diareei la copiii sub un an este prezentat în articolul: Tratamentul eficient şi inofensiv al diareei la copii mici.