Explicaţia detaliată a colpitei (inflamaţia vaginului, vaginita, vulvo-vaginita): simptomele şi semnele, cauzele apariţiei, tratamentul

Ce este colpita?

Colpita (vaginita) – este o afecţiune ginecologică caracterizată prin inflamarea pereţilor vaginali. În cazul în care, odată cu pereţii vaginului, se inflamează şi intrarea în vagin, precum şi labiile mari şi mici, boala se numeşte vulvovaginită.

Vaginita, de multe ori, se dezvoltă simultan cu uretrita (inflamaţia uretrei) şi cu cervicita (inflamaţia colului uterin).

Ce factori conduc la apariţia vaginitei?

Cauza principală a colpitei (vaginitei) sunt infecţiile genitale diverse, inclusiv infecţiile cu transmitere sexuală.

Mai mult de 90% dintre toate cazurile de colpită sunt asociate cu vaginoza bacteriană (Gardnerella), cu candidoza şi cu tricomonaza.

Vaginita tricomonazică – apare în rezultatul infecţiei urogenitale cu tricomonază (triconomoniază), agentul patogen al căreia este parazitul trichomonas. Trichomoniaza este o boală cu transmitere sexuală, dar ea poate fi transmisă şi prin lenjerie, prin obiectele de igienă personală sau prin apă (de exemplu, în bazinul de înot).

Recomandări detaliate referitor la tratamentul tricomonazei la femei sunt prezentate în articolul Tratamentul tricomonazei.

Candidoza vaginală (colpita micotică, vaginita candidozică) – se manifestă prin inflamarea pereţilor vaginului, pe fondul de creştere sporită a fungilor de genul Candida în vagin.

Candidoza nu se transmite pe cale sexuală, prin haine sau prin obiecte de igienă personală. Fungii care cauzează candidoza sunt, practic, peste tot, inclusiv pe piele, pe organele genitale şi în intestinele multor oameni sănătoşi.

Recomandări detaliate referitor la tratamentul candidozei genitale sunt prezentate în articolul Candidoza genitală.

Mai rar cauzele vaginitei pot fi gonoreea (cauzează colpita purulentă), chlamydia, ureaplasmoza şi alergia la diverse produse igiene, la medicamente şi la prezervative din latex.

Recomandări detaliate privind tratamentul infecţiilor enumerate mai sus sunt prezentate în articole Gonoreea, Infecţia clamidiană, Ureaplasmoza.

Vaginita atrofică (sin. kraurosis, colpita senilă, colpita atrofică) se dezvoltă, de regulă, la femei în timpul menopauzei sau la femeile cărora le-au fost înlăturate ovarele pe cale chirurgicală.

Cauza principală a vaginitei atrofice este reducerea nivelului hormonilor sexuali feminini şi, prin urmare, dezvoltarea atrofiei (subţierea şi fragilitatea) mucoasei vaginale. Recomandările detaliate de soluţionare a acestei probleme sunt prezentate în articolul Rezolvarea problemelor legate de menopauză.

Riscul dezvoltării colpitei creşte:

• În timpul sarcinii;
• La femeile care utilizează dispozitivele intrauterine sau contraceptivele orale;
• La femeile care practică spălăturile vaginale sau utilizează diferite produse speciale pentru igiena intimă (geluri speciale, săpun intim, spray-uri);
• După tratamentul cu antibiotice;
• La femeile care suferă de diabet zaharat;
• La femeile, partenerii cărora practică sexul oral;
• În cazul în care femeia are mai mulţi parteneri sexuali.

Simptomele şi semnele colpitei (vaginitei)

Simptomele şi semnele vaginitei depind de forma bolii (vaginita acuta sau cronică), precum şi de tipul de infecţie care a provocat-o.

Simptomele şi semnele vaginitei acute

Principalele simptome şi semne ale vaginitei acute sunt scurgerile vaginale neplăcut mirositoare, mâncărimea şi iritaţia în zona intrării în vagin şi a labiilor.

Eliminările vaginale, în cazul vaginitei acute, pot fi de culoare alb-gri (în cazul vaginitei bacteriene), de culoare albă, brânzoase (în caz de candidoză), sau purulente, spumoase, de culoare galben-verde (în cazul trichomoniazei), cu miros neplăcut de peşte sau cu miros de putred.

Recomandări detaliate, cu privire la ce trebuie să faceţi dacă aţi observat apariţia unor eliminări vaginale care vă par asemănătoare cu cele descrise mai sus, sunt prezentate în articolul Scurgeri vaginale: cauzele şi tratamentul.

În plus, simptomele vaginitei acute pot fi:

• durerile în timpul actului sexual (vezi Care sunt cauzele ce pot provoca durerile după contactul sexual?)
• eliminările sangvinolente din vagin după actul sexual (vezi Cauzele sângerărilor vaginale)
• durerile cu senzaţie de tragere în abdomen, senzaţia de arsură în zona genitală în timp urinării (vezi Cauzele posibile ale durerilor în partea de jos a abdomenului la femei)

Simptomele şi semnele vaginitei cronice

În cele mai multe cazuri, vaginita cronică se dezvoltă un timp îndelungat fără de simptome şi rămâne neobservată.

Simptomele mai rare de vaginită cronică sunt:

• durerile şi disconfortul în timpul actului sexual, senzaţia de vagin “uscat”;
• scurgerile vaginale îndelungate care nu seamănă cu eliminările normale;

Consecinţele şi complicaţiile colpitei (vaginitei)

În lipsa unui tratament adecvat al vaginitei se pot dezvolta cervicita, endometrita, salpingooforita, ceea ce, la rândul său, creşte riscul de infertilitate şi de sarcină extrauterină.

De asemenea, pe fondul de vaginită, creşte semnificativ riscul complicaţiilor infecţioase după examenele ginecologice şi după intervenţiile chirurgicale.

Colpita (vaginita) în timpul sarcinii

În timpul sarcinii, vaginita poate provoca contaminarea intrauterină a fătului, naşterea prematură şi greutatea mică a copiilor la naştere.

Tratamentul vaginitei în timpul sarcinii este descris mai jos, în capitolul Tratamentul.

Analizele şi investigaţiile medicale pentru a identifica colpita (vaginita)

Diagnosticul şi tratamentul colpitei (vaginitei) le efectuează medicul ginecolog. Dacă observaţi la Dvs. unele simptome similare cu acelea ale vaginitei – în niciun caz nu amânaţi consultaţia medicului.

Dacă, peste un timp după apariţie, simptomele bolii au dispărut, acest lucru nu poate fi considerat ca recuperare. De cele mai multe ori, dispariţia simptomelor este un semn de evoluţie a infecţiei sub formă cronică.

Pentru a identifica cauza vaginitei, medicul vă poate prescrie următoarele examene şi teste:

Examinare generală ginecologică. În timpul unui examen pelvian, medicul poate detecta semne de infecţie şi de inflamaţie la nivelul vaginului şi a colului uterin (roşeaţă, eroziune, eliminări).

O descriere detaliată a esenţei examinării la ginecolog şi cum trebuie să vă pregătiţi pentru această investigaţie sunt prezentate în articolul: Examinarea generală ginecologică.

În scopul clarificării cauzei vaginitei, în timpul examinării ginecologice, medicul, cu un tampon mic de vată, poate preleva frotiul bacteriologic din vagin (o cantitate mică de mucus de pe pereţii uterului) şi frotiul citologic din colul uterin. O explicaţie detaliată referitor la modul efectuării acestor teste, cum să vă pregătiţi pentru ele, şi ce ar putea însemna rezultatele lor este prezentată în articolele: Frotiul bacteriologic, Frotiul citologic.

În cazurile în care medicul suspectează că cauza vaginitei ar putea fi o infecţie cu transmitere sexuală, el poate să vă prescrie efectuarea analizei PCR pentru depistarea infecţiilor sexuale (vezi Analiza PCR şi interpretarea rezultatelor).

 Pregătirea pentru vizita la medicul ginecolog cu privire la colpită

Dacă observaţi, fie că apariţia unor eliminări vaginale neobişnuite, urât mirositoare, fie că iritarea severă a organelor genitale, care durează mai mult de 3 zile, sau dacă tratamentul pe care l-aţi efectuat din această cauza nu ajută, adresaţi-vă neapărat medicului Dvs.

1. Cu 1-2 zile înainte de vizita la medic, renunţaţi la contactele sexuale.
2. Cu 1-2 zile înainte de vizită la medic, nu utilizaţi spălăturile vaginale şi abţineţi-vă de la utilizarea oricăror mijloace speciale pentru igiena intimă.
3. Cât mai curând posibil, nu mai utilizaţi niciun medicament sub formă de supozitoare vaginale, de tablete sau de spray-uri, în cazul în care utilizarea lor înainte de test nu a fost specificată în prealabil de medicul dumneavoastră.
4. Cu o seară înainte de a vizita medicul, ar trebui să vă spălaţi organele genitale externe cu apă caldă şi cu săpun. În niciun caz nu faceţi spălături vaginale şi nu introduceţi în vagin preparate medicinale şi igienice.
5. În dimineaţa înainte de a merge la medic, nu trebuie să vă spălaţi.
6. Este recomandabil să nu urinaţi timp de 2-3 ore înainte de a merge la medic.

Despre ce vă poate întreba medicul?

Pentru a stabili cauza bolii şi a prescrie un tratament eficient, medicul dumneavoastră vă poate pune următoarele întrebări:

• Când aţi observat pentru prima dată simptomele bolii?
• Încercaţi cât mai exact să descrieţi toate simptomele bolii.
• Cum s-au schimbat simptomele bolii din momentul apariţiei lor?
• Cum aţi putea descrie culoarea, consistenţa şi mirosul eliminărilor vaginale?
• Aţi avut aşa ceva înainte?
• Există unele eliminări din penis / vagin sau iritaţie pe organele genitale ale partenerului Dvs.?
• Aţi urmat vreodată un tratament împotriva infecţiilor cu transmitere sexuală?
• Dvs. aveţi viaţă sexuală, şi dacă da, câţi parteneri sexuali aveţi?
• Ce metode de contracepţie (de prevenire a sarcinii nedorite) utilizaţi Dvs.?
• Ce medicamente administraţi în prezent sau aţi administrat recent? Aţi administrat antibiotice?
• De care alte boli suferiţi la moment sau aţi suferit în trecut?

Tratamentul colpitei (vaginitei)

Tratamentul vaginitei depinde de tipul de infecţie care a produs boala.

Majoritatea femeilor consideră că orice simptome de vaginită sunt întotdeauna provocate de candidoză şi încearcă, din proprie iniţiativă, s-o vindece cu preparatele antifungice care se vând fără prescripţie medicală.

Această abordare a tratamentului vaginitei este absolut greşită, pentru că, în mai mult de jumătate din toate cazurile, cauza colpitei nu este candida, ci vaginita bacteriană nespecifică (Gardnerella), care nu poate fi tratată cu medicamente antifungice.

Înainte de tratament, este necesar să vă adresaţi medicului pentru a stabili cauza exactă a bolii – acest lucru va creşte şansele de vindecare şi va economisi timp şi bani.

Principiile generale de tratament

1. Cauzele vaginitei, precum sunt vaginita bacteriană şi trichomoniaza, nu pot fi tratate prin medicamente convenţionale, vândute fără prescripţie medicală, şi necesită tratament cu antibiotice speciale (de regulă, cu Metronidazol).
2. În cazul tratamentului cu preparatele care conţin Metronidazol, ar trebui să renunţaţi la consumarea alcoolului pe durata tratamentului + 24 de ore după ultima doză de medicament (vezi, de asemenea, Instrucţiuni referitor la administrarea Metronidazolului).
3. În cazul tricomonazei, este necesar tratamentul ambilor parteneri sexuali. În toate celelalte cazuri, tratamentul partenerului sexual este necesar doar în cazul în care acesta are simptomele bolii.
4. Ar trebui să vă abţineţi de la contactele sexuale în timpul perioadei de tratament.

Ce puteţi face până a vă adresa la medic?

Pentru a accelera recuperarea şi a reduce riscul de reapariţie a bolii, puteţi:

• Să renunţaţi la utilizarea oricăror mijloace destinate pentru igiena intimă. Organele genitale ar trebui să fie spălate doar din exterior, cu apă caldă şi cu săpun hipoalergenic.
• Să renunţaţi la spălăturile vaginale cu apă sau cu orice soluţie (de oţet, de bicarbonat de sodiu, de suc de lămâie, etc.). Multe femei recurg la spălăturile vaginale în cazul apariţiei primelor simptome de vaginită, gândindu-se că boala a apărut din cauza igienei vaginale proaste. De fapt, spălăturile vaginale pot doar agrava situaţia, din cauza dereglării structurii microflorei vaginale.
• Străduiţi-vă să purtaţi doar lenjerie de corp comodă, din bumbac.

Tratamentul vaginitei bacteriene nespecifice

Pentru tratamentul vaginitei bacteriene nespecifice (Gardnerella), se utilizează Metronidazolul sau Clindamicina sub formă de pastile orale sau sub formă se preparate (supozitoare, creme) pentru introducerea în vagin. Doza medicamentului şi durata tratamentului le stabileşte medicul.

O descriere detaliată a principiilor de tratament al colpitei pe fondul de vaginită bacteriană este prezentată în articolul Vaginoza bacteriană: diagnostic şi tratament.

Tratamentul vaginitei provocate de tricomonază

Tratamentul trichomoniazei se efectuează cu antibiotice (Metronidazol sau Tinidazol), sub formă de pastile pentru administrare orală. Doza şi durata tratamentului le stabileşte medicul curant.

O descriere detaliată a principiilor tratamentului vaginitei pe fondul de trichomoniază este prezentat în articolul Tricomonaza: diagnostic şi tratament.

Tratamentul vaginitei candidozice

Principalul tratament al vaginitei candidozice este utilizarea medicamentelor antifungice sub formă de pastile pentru administrare pe cale orală, sau sub formă de supozitoare, creme sau tablete pentru inserţie vaginală (Ketoconazol, Miconazol, Fluconazol). Doza şi durata tratamentului le stabileşte medicul.

O descriere detaliată a principiilor tratamentului vaginitei pe fondul de candidoză este prezentat în articolul Candidoza la bărbaţi şi la femei: diagnostic şi tratament.

Tratamentul vaginitei (colpitei) în timpul sarcinii sau alăptării

Pentru tratamentul vaginitei bacteriene sau a tricomonazei, în timpul sarcinii, se utilizează Metronidazolul.

Detalii referitor la administrarea Metronidazolului în timpul sarcinii şi a alăptării le puteţi găsi în articolul Metronidazol.

Tratamentul vaginitei candidozice în timpul sarcinii se efectuează cu supozitoare sau cu creme destinate pentru introducerea în vagin.

Tratamentul vaginitei atrofice (senile)

În tratamentul vaginitei senile se utilizează, în mare parte, unguentele şi cremele cu estrogeni, hormonii sexuali feminini, care sporesc rezistenţa la infecţiile mucoasei vaginale. Recomandările detaliate de organizare a unui asemenea tratament sunt prezentate în articolul Rezolvarea problemelor legate de menopauză.

Metodele populare de tratament al colpitei (vaginitei)

Actualmente nu se cunoaşte nicio metodă populară cu adevărat eficientă a tratamentului colpitei (vaginitei).

Infecţiile care cauzează vaginita nu pot fi eliminate cu plante medicinale. Din aceste considerente, utilizarea remediilor populare se permite doar cu acordul medicului şi, fie e că în acelaşi timp, fie că după tratamentul principal cu antibiotice.

Dacă aveţi de gând să utilizaţi unele remedii populare, acordaţi atenţie următoarelor observaţii:

• Falsa impresie despre eficacitatea multora dintre metode populare ale tratamentului vaginitei a apărut datorită faptului că, după aproximativ 4-5 săptămâni de la debutul bolii, chiar şi fără tratament, infecţia care a provocat boala devine asimptomatică, dar continuă să se dezvolte.
• Multe reţete populare, în scopul tratamentului colpitei, necesită introducerea în vagin a tampoanelor înmuiate cu infuzii de plante sau utilizarea spălăturilor vaginale. Un asemenea tratament al colpitei poate perturba compoziţia microflorei din vagin şi poate provoca complicaţii periculoase. Vezi şi Cât de eficiente şi inofensive sunt spălăturile vaginale?