Cancerul vezicii urinare. Informaţie pentru pacienţi.

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 14 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

Orice concluzii cu privire la alegerea tratamentului sau a investigațiilor prezentate în articol sunt făcute în baza surselor.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți o recenzie

Apreciere medie: 4.7. Pe baza a 14 voturi.
Se încarcă...

Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere. Verificati aici. Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere:
Verificati aici.

Prin ce simptome şi semne se poate manifesta cancerul de vezică urinară?

În 80-90% dintre cazuri, la momentul diagnosticării, unicele semne ale cancerului vezicii urinare sunt prezenţa urmelor vizibile de sânge în urină sau un număr crescut de eritrocite în sedimentul urinar, la analiza de urină.

Spre deosebire de alte maladii, care pot, de asemenea, determina apariţia sângelui în urină sau a unui conţinut crescut de eritrocite în urină, cancerul vezicii urinare nu provoacă febră, dureri în spate sau dureri abdominale. (Vedeți: Prezenţa sângelui în urină şi/sau a unui număr crescut de eritrocite în sedimentul urinar: cauze posibile şi măsuri necesare)

Din acest motiv, tuturor persoanelor cu sânge în urină sau la care, la analiza urinei, s-a depistat un conţinut sporit de eritrocite, li se recomandă investigaţii suplimentare pentru excluderea (sau diagnosticul precoce) al cancerului vezicii urinare.

Cancerul vezicii urinare se poate manifesta şi prin urinări frecvente. Însă, mult mai frecvent, acest simptom este cauzat de alte maladii, care afectează funcţia de urinare. (Vedeți: Rezolvarea problemelor de urinare la femei şi la bărbaţi. Urinări frecvente. Urinare dificilă (jet slab). Incontinența urinară. Sindromul vezicii urinare hiperactive. Nicturia. Adenomul de prostată).

Ce analize şi investigaţii se fac pentru diagnosticul cancerului de vezică urinară și determinarea stadiului de dezvoltare a acestuia

La momentul actual, pentru diagnosticarea sau excluderea cancerului vezicii urinare se efectuează:

  1. analiza citologică a urinei;
  2. cistoscopia + biopsia.

Analiza citologică a sedimentului urinar

La majoritatea pacienţilor, cancerul îşi începe dezvoltarea pe suprafaţa internă a vezicii urinare. În procesul creşterii, o parte din celulele canceroase se desprind de tumoare şi nimeresc în urină. Pentru a depista aceste celule anormale, se efectuează analiza citologică (adică celulară) a sedimentului urinar.

Această analiză posedă o sensibilitate şi precizie destul de înaltă, în special în cazul formelor agresive de cancer, care se caracterizează prin prezenţa celulelor tumorale, structura cărora diferă mult de structura celulelor normale ce căptuşesc cavitatea vezicii urinare (numite epiteliu de tranziţie).

Principalul dezavantaj al analizei citologice a urinei constă în faptul că, în baza rezultatelor sale, poate fi stabilită doar prezenţa tumorii, dar nu se poate determina localizarea exactă a acesteia.

Pentru a determina localizarea focarului tumorii şi pentru a depista tumori mai puţin agresive, cu celule mai puţin diferite de cele normale (care nu pot fi depistate la analiza citologică a urinei), se efectuează cistoscopia şi biopsia.

Cistoscopia şi biopsia vezicii urinare

Cistoscopia este o investigaţie, în cadrul căreia medicul examinează suprafaţa internă a vezicii urinare cu ajutorul unui instrument subţire special, introdus în vezica urinară prin uretră (vedeţi Cistoscopia).

După examinarea pereţilor vezicii, medicul face biopsia, care presupune prelevarea unor mici porţiuni de ţesut din diferite regiuni pentru analiza histologică.

Rezultatele analizei histologice permit confirmarea sau excluderea definitivă a prezenţei tumorii în ţesuturile colectate, cât şi determinarea tipului tumorii (superficială sau profundă).

În cazul în care rezultatul analizei histologice va indica faptul că tumoarea a afectat doar stratul superficial al peretelui vezicii urinare (uroteliu) şi că celulele canceroase nu s-au răspândit dincolo de uroteliu sau au pătruns doar în ţesutul conjunctiv subiacent, cancerul este numit neinvaziv.

Dacă tumoarea neinvazivă se localizează strict în limitele stratului superficial intern al vezicii urinare (uroteliu), aceasta este numită carcinom in situ.

Dacă tumoarea neinvazivă proemină în lumenul vezicii urinare, aceasta este numită carcinom papilar urotelial.

Dacă rezultatele analizei histologice indică asupra faptului că celulele canceroase s-au răspândit în adâncime, dincolo de stratul superficial, până la ţesutul muscular, cancerul este numit carcinom invaziv.

Investigaţii pentru determinarea gradului de răspândire a tumorii

Dacă la analiza histologică se va confirma prezenţa cancerului, medicul va trebui să indice un şir de alte investigaţii (ecografia, CT, RMN), pentru a determina dacă tumoarea s-a răspândit în organism şi dacă s-au format focarelor canceroase în nodulii limfatici sau în alte organe interne.

Ca şi în cazul altor forme de cancer, după colectarea informaţiei necesare, medicul clasifică tumoarea în conformitate cu sistemul TNM.

Indicele T descrie focarul primar al tumorii:

Tis semnifică carcinom in situ

Ta înseamnă că tumoarea este carcinom papilar, care nu a depăşit limitele stratului superficial intern al vezicii urinare

T1 înseamnă că tumoarea a pătruns în ţesutul conjunctiv ce se află sub stratul superficial

T2 înseamnă că tumoarea a pătruns în stratul muscular al peretelui vezicii urinare

T2a înseamnă că tumoarea a afectat doar stratul superficial al muşchiului

T2b înseamnă că tumoarea a afectat atât stratul superficial, cât şi cel profund al muşchiului

T3 înseamnă că tumoarea a traversat peretele vezicii urinare şi a început să se răspândească în ţesuturile adiacente

T3a înseamnă că în afara vezicii urinare sunt prezente doar focare microscopice de tumoare

T3b înseamnă că zonele de creştere a tumorii în jurul vezicii urinare sunt vizibile la investigaţiile imagistice (CT, RMN)

T4 înseamnă că tumoarea a pătruns în organele vecine (prostată, uter, vagin, colon).

Indicele N descrie faptul dacă tumoarea s-a răspândit în ganglionii limfatici învecinaţi:

N0 înseamnă că tumoarea nu a format focare canceroase în ganglionii limfatici

N1 înseamnă că a fost depistat un focar de tumoare doar într-un nodul limfatic din regiunea pelviană

N2 înseamnă că focare tumorale au fost depistate în mai mulţi noduli limfatici din regiunea pelviană

N3 înseamnă că s-au depistate focare de tumoare în noduli limfatici localizaţi în afara regiunii pelviene.

Indicele M descrie faptul dacă tumoarea a format metastaze în alte organe:

M0 înseamnă că nu au fost depistate metastaze în organe îndepărtate

M1 înseamnă că s-au depistat metastaze de tumoare în alte organe, decât cele învecinate.

Cancerul vezicii urinare caracterizat de parametrii T (is, a sau 1), N0, M0 este numit superficial sau neinvaziv. Aceasta este o formă mai puţin agresivă de cancer, care se depistează în aproximativ 75% dintre toate cazurile.

Cancerul vezicii urinare ce se caracterizează prin parametrii T(2, 3 sau 4), indiferent de indicii N şi M este numit invaziv. Aceasta este o formă mai agresivă de cancer.

Tratamentul formelor superficiale (neinvazive) de cancer al vezicii urinare

Pentru stabilirea algoritmului de tratament al formelor neinvazive de cancer de vezică urinară, medicii îl clasifică în 3 grade de risc (din punctul de vedere al probabilităţii de dezvoltare agresivă în continuare):

  1. risc redus
  2. risc moderat
  3. risc înalt.

Pentru determinarea gradului de risc al tumorii se utilizează indicele T (din clasificarea TNM) şi indicele G, care indică gradul de diferenţiere a tumorii, stabilit la analiza histologică.

Gradul de diferenţiere a celulelor tumorale înseamnă “cât de mult se deosebesc acestea de celulele normale care căptuşesc suprafaţa internă a vezicii urinare”.

  • G1 înseamnă că celulele tumorii sunt înalt diferenţiate, adică nu se deosebesc prea mult de celulele normale, ceea ce înseamnă că sunt mai puţin predispuse la o creştere agresivă (rapidă).
  • G2 înseamnă celule cu diferenţiere moderată.
  • G3 înseamnă celule cu diferenţiere redusă. Celulele unor asemenea tumori se deosebesc esenţial de cele normale şi au tendinţa spre evoluţie agresivă.

Tumorile cu grad redus de risc se caracterizează prin următoarele:

Tumoarea s-a format pentru prima dată, în peretele vezici urinare s-a depistat doar un focar, mai mic de 3 cm în diametru, cu parametrii Ta şi G1 (sau G1+G2).

Tumorile cu grad înalt de risc se caracterizează prin cel puţin una dintre următoarele:

  • T1
  • Tis (carcinom in situ)
  • G3 (G2+G3)
  • S-au depistat câteva focare de tumoare
  • Tumoarea s-a format în mod repetat (după o cură de tratament făcută anterior)
  • Tumoarea are parametrii Ta, G1-G2, dar este mai mare de 3 cm în diametru.

Tumorile cu grad mediu de risc sunt toate celelalte cazuri de cancer neinvaziv de vezică urinară, care nu se includ în categoriile de mai sus.

Conform rezultatelor cercetărilor ştiinţifice, cele mai potrivite strategii de tratament al formelor superficiale de cancer al vezicii urinare includ:

Pentru tumorile cu grad redus de risc: înlăturarea chirurgicală a focarului de cancer + efectuarea unei şedinţe de chimioterapie intravezicală

Pentru tumorile cu grad moderat de risc: înlăturarea chirurgicală a focarului de cancer + efectuarea unei cure de chimioterapie intravezicală în decurs de 1 an sau efectuarea unei cure de imunoterapie cu BCG în decurs de 1 an.

Pentru tumorile cu grad înalt de risc: înlăturarea chirurgicală a focarului de cancer + efectuarea imunoterapiei cu BCG pentru o perioadă de la 1 până la 3 ani. Dacă imunoterapia cu BCG se va dovedi ineficientă, se recomandă înlăturarea vezicii urinare.

Mai jos vom explica în ce constă fiecare metodă de tratament.

Atenţie

S-a stabilit că continuarea fumatului după depistarea cancerului de vezică urinară creşte riscul de formare repetată a tumorii şi riscul de progresare a bolii spre o formă mai agresivă.

Din acest motiv, tuturor pacienţilor li se recomandă insistent renunţarea imediată la fumat.

Înlăturarea chirurgicală a formelor neinvazive de cancer al vezicii urinare

Înlăturarea chirurgicală a formelor superficiale a cancerului vezicii urinare constă în cauterizarea focarelor tumorale cu curent electric de frecvenţă înaltă, cu ajutorul unor instrumente speciale care se introduc în vezica urinară prin uretră (în cadrul cistoscopiei).

În unele cazuri, medicii recomandă cauterizarea repetată peste 2-6 săptămâni după prima şedinţă de tratament. Rezultatele studiilor arată că o asemenea strategie reduce probabilitatea creşterii repetate a tumorii.

În mediu, probabilitatea creşterii repetate a cancerului după cauterizare constituie între 15 şi 61% în decurs de 1 an şi între 31 şi 68% în decurs de 5 ani.

Probabilitatea trecerii tumorii într-o formă mai agresivă este de aproximativ 0,2-17% în decurs de 1 an şi 0,8-45% în decurs de 5 ani.

Chimioterapia intravezicală a formelor neinvazive de cancer al vezicii urinare

Chimioterapia intravezicală constă în introducerea în interiorul vezici urinare a unor medicamente speciale, cu acţiune distructivă asupra celulelor canceroase.

Un asemenea tratament permite distrugerea celulelor canceroase care nu au fost înlăturate în timpul cauterizării.

De obicei, şedinţa chimiterapiei intravezicale se face în primele 24 ore de la cauterizarea focarelor tumorii. În asemenea caz, celulele canceroase (dacă acestea s-au păstrat) sunt mai sensibile faţă de acţiunea medicamentelor.

Actualmente, cu scop de chimioterapie intravezicală se utilizează preparate precum Mitomicină-C, Epirubicină şi Doxirubicină.

Eficienţa acestor medicamente a fost demonstrată în cadrul cercetărilor ştiinţifice.

În cazul tumorilor cu risc redus, cauterizarea + 1 şedinţă de chimioterapie intravezicală se consideră un tratament adecvat (pentru moment, nu există programe de tratament mai argumentate).

În cazul tumorilor cu risc moderat sau înalt, probabilitatea formării repetate a cancerului rămâne destul de înaltă chiar şi după o şedinţă de chimioterapie intravezicală. Din acest motiv, pacienţilor cu asemenea forme de tumori li se poate propune continuarea chimioterapiei sau începerea imunoterapiei cu BCG (bacillus Calmette-Guérin, adică vaccinul contra tuberculozei).

Schema optimă de organizare a curelor prelungite de chimioterapie intravezicală încă nu este stabilită pe deplin. Nu se ştie care este durata optimă de reţinere a medicamentului în interiorul vezicii urinare în timpul unei şedinţe şi care este frecvenţa optimă a şedinţelor.

Se ştie doar că continuarea chimioterapiei pentru o durată mai mare de 1 an nu este justificată.

La pacienţii care au efectuat chimioterapie de durată, riscul de formare repetată a tumorii s-a redus cu 13-14% (comparativ cu pacienţii cărora li s-a efectuat dar cauterizarea tumorii).

Imunoterapia formelor neinvazive ale cancerului vezicii urinare cu utilizarea BCG

Imunoterapia cancerului de vezică urinară presupune introducerea în vezica urinară a soluţiei de BCG (care este, de fapt, vaccin contra tuberculozei, ce conţine forme atenuate ale bacilului tuberculozei).

Iniţial, soluţia se instilează cu frecvenţa de 1 dată pe săptămână, în decurs de 6 săptămâni. Ulterior tratamentul continuă conform uneia dintre următoarele scheme:

  • 10 instilaţii în decurs de 18 săptămâni sau
  • 27 instilaţii în decurs de 3 ani.

Rezultatele cercetărilor ştiinţifice arată că combinarea tratamentului chirurgical cu imunoterapie este mai eficientă decât doar înlăturarea chirurgicală sau decât combinarea tratamentului chirurgical cu chimioterapia intravezicală.

În plus, spre deosebire de chimioterapie, imunoterapia BCG reduce nu doar probabilitatea de formare repetată a tumorii, dar şi probabilitatea de trecere a tumorii într-o formă mai agresivă.

Analiza rezultatelor mai multor cercetări a arătat că, după imunoterapie, riscul de trecere a cancerului vezicii urinare într-o formă mai agresivă se reduce, în mediu, cu 26%, iar probabilitatea de formare repetată a tumorii după tratament se reduce cu până la 32%.

Cel mai important dezavantaj al tratamentului cu BCG este riscul de apariţie a tuberculozei vezicii urinare şi a organelor genitale, a reacţiilor alergice sau a inflamaţiei autoimune a articulaţiilor. Însă, în general, asemenea efecte adverse se înregistrează destul de rar (la mai puţin de 5% dintre pacienţi) şi, în majoritatea cazurilor, pot fi controlate cu tratamente suplimentare.

Supravegherea după tratamentul formelor neinvazive a cancerului de vezică urinară

Formele superficiale de cancer al vezicii urinare pot recidiva. Din acest motiv, după finisarea tratamentului, tuturor pacienţilor li se recomandă efectuarea periodică a cistoscopiei cu scop profilactic.

După înlăturarea tumorilor cu grad redus de risc se recomandă următoarea schemă de supraveghere profilactică:

Prima cistoscopie se face peste 3 luni de la cauterizare, a doua – peste 9 luni, iar apoi cistoscopia se repetă anual, timp de 5 ani.

Dacă în această perioadă nu vor fi depistate recidive ale tumorii, controlul cistoscopic poate fi întrerupt.

Pentru monitorizare ulterioară este suficientă repetarea analizei generale a urinei (recidiva cancerului va putea fi suspectată în baza creşterii numărului de eritrocite în sedimentul urinar).

După înlăturarea tumorilor cu grad moderat sau înalt de risc:

Prima cistoscopie profilactică se face peste 3 luni de la tratamentul chirurgical (concomitent cu cistoscopia se recomandă şi repetarea analizei citologice a urinei). Următoarele cistoscopii se fac cu interval de 3 luni în decursul următorilor 2 ani, apoi cu interval de 6 luni în decurs de 5 ani şi apoi anual în decursul întregii vieţi.

În plus, persoanelor care au efectuat tratament pentru formele cu risc înalt li se recomandă şi repetarea anuală a urografiei intravenoase sau CT.

Tratamentul formelor invazive ale cancerului vezicii urinare

Pentru tratamentul formelor invazive ale cancerului vezicii urinare se recomandă înlăturarea totală a vezicii urinare (cistectomia) şi a organelor adiacente (la bărbaţi se înlătură prostata, porţiunile terminale ale ureterelor, veziculele seminale şi nodulii limfatici regionali; la femei se înlătură porţiunile terminale ale ureterelor, nodulii limfatici regionali, uterul, uretra şi porţiunea adiacentă a vaginului).

Operaţia se încheie cu formarea diversiunii artificiale a fluxului urinar.

În cazul tumorilor care nu s-au răspândit în ganglionii limfatici şi nu au format metastaze (Т2-Т4а, cu N0 şi М0), înainte de operaţie se recomandă efectuarea chimioterapiei.

Protocolul exact de tratament chimioterapeutic încă nu a fost elaborat, însă deja sunt suficiente date care indică asupra faptul că este raţională utilizarea Cisplatinei în combinaţie cu alte medicamente chimioterapeutice (Metotrexat, Vinblastin, etc.)

S-a stabilit că nu la toţi pacienţii tumoarea este „receptivă” faţă de chimioterapie, însă la pacienţii la care celulele canceroase se dovedesc a fi sensibile faţă de chimioterapie, eficienţa acestui tratament poate fi semnificativă.

Actualmente, încă nu se poate determina dinainte la care pacienţi tumorile se vor dovedi responsive faţă de chimioterapie.

În unele cazuri, înainte sau după operaţie se recomandă efectuarea radioterapiei. Date exacte în legătură cu eficienţa acestui tratament deocamdată lipsesc, deoarece în diferite studii efectuate în acest sens s-au utilizat diferite tehnici de iradiere şi diferite doze de radiaţie.

În cazul depistării metastazelor, se recomandă chimioterapia cu o combinaţie de medicamente care include şi Cisplatină. Prognoza de supravieţuire în decurs de 5 ani de la un asemenea tratament este de aproximativ 15%.

Supravegherea după tratament

Programul exact de investigaţii profilactice (CT sau RMN) se stabileşte în dependenţă de caz.

În mediu, după înlăturarea vezicii urinare, probabilitatea depistării în viitor a unui focar de cancer în regiunea pelviană este de aproximativ 5-15% şi, în majoritatea cazurilor, tumoarea se depistează în decursul primilor 5 ani de la operaţie.

Prognoza de supravieţuire după tratamentul cancerului de vezică urinară

Prognoza medie de supravieţuire în decurs de 5 ani fără recidive este de:

  • Aproximativ 76% pentru stadiul T1
  • Aproximativ 74% pentru stadiul T2
  • Aproximativ 52% pentru stadiul T3
  • Aproximativ 36% pentru stadiul T4

În cazul tumorilor care au format metastaze, prognoza de supravieţuire este de aproximativ 15%.

Ce se cunoaşte referitor la cauzele de apariţie a cancerului de vezică urinară?

Conform datelor acumulate până în prezent, cel puţin o jumătate din cazurile de cancer al vezicii urinare sunt asociate cu fumatul.

Cauza nemijlocită a malignizării celulelor vezicii ar putea fi compuşii policiclici (nitrozamină, 2-naftilamină, 4-aminobifenil), care se conţin în fumul de ţigară, nimeresc în sânge şi se elimină cu urina.

La persoanele fumătoare, riscul de apariţie a cancerului vezicii urinare este de 4-6 ori mai mare decât la nefumători (în funcţie de durata şi intensitatea fumatului).

Încă 10% dintre persoanele care se îmbolnăvesc de cancer de vezică urinară sunt cei care contactează regulat cu compuşii policiclici la locul de muncă.

În grupul de risc se includ muncitorii din industria chimică, şi mai ales cea de prelucrare a produselor petroliere, de producere a lacurilor şi vopselelor, dar şi alte domenii unde aceste produse se utilizează pe larg: frizerii, pictorii, stomatologii, muncitorii de la întreprinderi poligrafice, curăţătorii chimice, etc. Însă, în multe ţări, organizarea măsurilor adecvate de protecţie profesională a contribuit la minimizarea acestui risc.

În cazuri relativ rare, apariţia cancerului vezicii urinare poate fi legată de iradiere (radioterapie externă sau brahiterapie) efectuată cu scop de tratament al altor forme de cancer (de exemplu, pentru tratamentul cancerului de prostată la bărbaţi sau pentru tratamentul cancerului uterin la femei).

În ţările unde schistosomiaza este foarte răspândită, o parte semnificativă a cazurilor de cancer de vezică urinară este asociată cu această infecţie.

Unele date indică asupra faptului că predispoziţia faţă de apariţia cancerului vezicii urinare poate fi determinată genetic. Persoanele care au rude apropiate, care s-au îmbolnăvit de cancer a vezicii urinare la o vârstă tânără, sunt supuse unui risc mai mare de a se îmbolnăvi.

Încă nu au fost elaborate programe speciale de screening şi diagnostic precoce pentru asemenea cazuri, însă specialiştii le recomandă persoanelor cu predispoziţie genetică faţă de această boală să repete periodic (anual) analiza generală a urinei pentru determinarea numărului de eritrocite în sedimentul urinar.

Vedeți sursele
  • Babjuk, M. et al., 2015. Guidelines on Non-muscle-invasive Bladder Cancer (Ta, T1 and CIS). European Association of Urology.
  •  Akaza, H., 2010. Evidence-based clinical practice guidelines for bladder cancer (Summary – JUA 2009 Edition). International Journal of Urology, 17(2), pp.102–124.
  • Hall, M.C.M.D. et al., 2007. Guideline for the Management of Nonmuscle Invasive Bladder Cancer: (Stages Ta,T1, and Tis): 2007 Update. American Urological Association.
  • Witjes, J. a et al., 2015. Muscle-invasive and Metastatic Bladder Cancer. European Association of Urology.


Obiectivul principal al organizației noastre în prezent este elaborarea Ghidului Consumatorului Inteligent de Informații și Servicii Medicale. O sursă de informație medicală de generație nouă, axată pe prezentarea datelor detaliate, transparente, echidistante și cu valoare practică înaltă cu privire la beneficiile, daunele și limitele serviciilor medicale disponibile în prezent.
Scopul nostru este:

să-i ajutăm pe pacienți și medici să ia decizii medicale argumentate și chibzuite

să-i ajutăm pe pacienți și medici să construiască între ei relații eficiente și moral justificate: colaborare bazată pe înțelegerea din ambele părți a rolurilor unice pe care îl joacă fiecare și pe împărțirea justă a resposabilității, cel mai important scop al colaborării fiind formularea și atingerea obiectivelor medicale ale pacientului.

Ghidul Consumatorului Inteligent de Informaţii şi Servicii Medicale este alcătuit din 3 părți:

PARTEA I: LUAREA DECIZIILOR MEDICALE
ALĂTURAȚI-VĂ GRUPULUI NOSTRU PE FACEBOOK ȘI ABONAȚI-VĂ LA NOUTĂȚI PE EMAIL
Vă invităm să vă alăturați consumatorilor inteligenți de informații și servicii medicale pe rețele sociale

Abonați-vă la noutăți, ca să primiți un email o dată în câteva luni prin care să aflați despre publicarea materialelor noi și despre actualizări importante, introduse pe măsura procesării de noi date.